Emil Manu și Urmuz

Anii 2022 și 2023 au însemnat / înseamă și două centenare ale unor scriitori de importanță deosebită: Emil Manu și Urmuz. Poetul, prozatorul, criticul și istoricul literar Emil Manu s-a născut acum un veac, la 9 octombrie 1922, în satul mehedințean Manu, comuna Izvorălu (azi comuna Tâmna), în familia Ioana și Ion Cismărescu, țărani înstăriți. Și-a luat pseudonimul literar de la numele satului natal, unde urmează cursurile școlii primare (1929-1934), le continuă la celebrul liceu „Traian” din Turnu Severin (1934-1942) și le definitivează la Facultatea de Litere și Filosofie, în paralel cu Facultatea de Drept din București (1942-1946), beneficiind de profesori celebri: G. Călinescu, Tudor Vianu, Mircea Florian, M. Ralea, I. Petrovici, D. Gusti. Aici își susține licența cu tema, Ideea de criză în cultura europeană (în 1946), sub conducerea științifică a lui Tudor Vianu. Student fiind este mobilizat, la 8 august 1944, la Școala de ofițeri de rezervă și participă la luptele de la Păuliș, unde este rănit, decorat, dar și arestat politic. Doctoratul îl susține abia în 1973 (datorită detenției politice) cu teza Ion Minulescu și conștiința simbolismului românesc, sub conducerea lui Ovidiu Papadima. După absolvirea studiilor universitare, este profesor la Gimnaziul unic și la Școala medie elementară de meserii (1947-1952), ambele din Baia de Aramă, apoi se transferă la Corcova și Turnu Severin (1953-1954).

„Doamne, românește-i pe români!”

Sub această deviză, spusă de Alexandra Păunescu-Șerban la numai patru ani, fiica Anei Maria Păunescu și, implicit, nepoata Poetului sărbătorit, s-a desfășurat cea de-a VIII-a ediție a Festivalului Internațional „Adrian Păunescu”, desfășurat la Craiova și Bârca, între 1-3 decembrie 2022, trei zile încărcate de evenimente, continuate cu a patra zi (4 decembrie), cu lansarea cărții de poezie, Toate poeziile pe care nu ți le-am scris a Anei Maria Păunescu Este locul să medităm despre rolul și rostul oricărui festival, fie el al usturoiului sau cârnațiului de Pleșcoi sau un festival cultural. Festivalul devine o instituție atunci când își propune și, mai ales, dacă reușește să promoveze o personalitate marcantă de-a ta, care s-a impus și impus cultura română în universalitate.

Al. Grama și Macedonski - detractorii lui Eminescu?

Dicționarele limbii române definesc detractorul ca defăimător, ponegritor, calomniator, bârfitor, adică acea persoană care diminuează calitățile altei persoane până la anulare, desființare. Limba și cultura română înregistrează și astfel de persoane, îndreptățindu-l pe acad. D.R.Popescu să constate că „n-ar fi lipsit de interes să avem măcar o scurtă istorie care să poarte titlul aproximativ: «Contestația în literatura română»”, întrucât „de cazuri celebre, slavă Domnului, nu ducem lipsă”, astfel încât „n-a fost aproape niciun clasic român care să nu fi fost tras de mustrăți de tot felul de terchea-berchea” . Nu s-a făcut (încă) o istorie a calomniatorilor, dar „românul absolut” (Petre Țuțea) a beneficiat de această listă. Între alții, Alexandru Dobrescu s-a ocupat de detractorii lui Eminescu, iar recent Constantin Cubleșan de cei care l-au defăimat . Cap de listă este canonicul blăjan Alexandru Grama, care „a fondat” o galaxie „plină de întuneric”, ca să folosim sintagma exactă a lui D.R. Popescu, Eminescu devenind în concepția acestui canonic „un fel de primejdie pentru toți românii, o pacoste, un jug” . Într-un aprofundat studiu, Dumitru Radu Popescu – Istoria absurdoidă, Theodor Codreanu (proaspăt membru al Academiei de Științe din Chișinău) readuce în discuție eseul autorului Leului albastru „Galaxia Grama”, care a făcut carieră în cultura română, înșirând inepții contestatarilor eminescieni, de la Al. Grama până la „dilematicii”, care semnează în revista „Dilema” (nr. 265/1998), identificați în „corul morilor de vânt”, ca să cităm titlul cărții lui D.R. Popescu, apărută la Focșani, în 2015.

Știința și cultura: Gheorghe Manolea

În epoca postdecembriată, după distrugerea industriei („un morman de fiare”), a agriculturii (pariu câștigat de un prim ministru atunci în vogă) a dispărut sau a fost minimalizată (chiar umilită) și cercetarea tehnico-științifică, de anvergură internațională în perioada antedecembristă. Sunt uneori evocate / consultate doar personalități din sfera culturală sau economică, pe bună dreptate, dar cele științifice au devenit „rara avis”, ca și unele îndrăznețe intreprinderi industriale ființate de particulari. În Craiova, de pildă, există Societatea „Softronic”, care fabrică locomotive și vagoane de cale ferată exportate în țări cu mare tradiție precum Germania, Suedia; statul român n-a cumpărat doar o locomotivă!? Fără comentarii. Între alte personalități științifice contemporane, în Craiova locuiește și apoi performează universitarul Gheorghe Manolea, specialist în inginerie electrică, director al Centrului de Inovare și Transfer Tehnologic (CITT) Craiova, director al Institutului de Cercetări în Științe Aplicate (INCESA), președintele Filialei Craiova a Comitetului român de istoria și filosofia științei și tehnicii al Academiei Române (CRIFST), membru corespondent al Academiei de Științe Tehnice din România – ASTR (președinte: acad. Mihai Mihăiță).

La Episcopia Severinului și Strehaiei - Eveniment cultural-liturgic de excepție

Încă o faptă bună a Episcopiei Severinului și Strehaiei, a P.S. Nicodim, conferențiar la Teologia craioveană: ultimele două zile ale lui octombrie 2022, au fost dedicate celor 350 de ani de la înființarea Episcopiei Strehaiei. Cu acest prilej a fost sființită o troiță, așezată la intrarea în Sf. Mănăstire Strehaia, la care au participat: I.P.S. Irineu, arhiepiscopul Craiovei și mitropolitul Olteniei, I.P.S. Varsanufie, arhiepiscopul Râmnicului, P.S. Lucian, episcopul Caransebeșului, P.S. Siluan, episcopul ortodox român din Ungaria, preoți, monahi, numeroși enoriași, autorități administrative etc. Episcopia Strehaiei s-a înființat în 1672, prin mutarea aici a vechii Mitropolii a Severinului (înființată la 1370, în timpul domniei lui Vladislav Vlaicu, fiind a doua mitropolie a Țării Românești), pentru că această zonă geografică să nu fie vitregită de „învățătura credinței și păstorul ei cel adevărat”.

Eugen Simion par lui-même

„Vă scriu spre a vă cere alianța în chestiunea Eminescu; mai mult, spre a vă cere să luați în locul meu inițiativa [...] În fond, îl cunoașteți pe Eminescu mai bine decât mine.

Al D-voastră, Constantin Noica”

Este o sinceră recunoaștere a filosofului de la Păltiniș, unul dintre cei mai profunzi eminescologi din cultura română. Și Eugen Simion a luat cu asupra de măsură inițiativa facsimilării manuscriselor eminesciene, visul neîmplinit al lui C. Noica, un „proiect cultural național, prioritar și rapid”, cum îl numește însuși Eugen Simion, nerealizat datorită inerției administrației politice și culturale românești, drept pentru care Noica, „exasperat, demoralizat, el încheie cruciada sa cu o vorbă grea și expresivă: «Mama ei de nemernicie românească»”. „Ideea lui Noica nu s-a pierdut, totuși, în neantul inerției noastre”, scrie Eugen Simion în cuvânt înainte la vol. Avatarii ale manuscriselor Eminescu (București, Fundația Națională pentru Știință și Artă, 2009) și, astfel, începând cu anul 2000 (150 de ani de la nașterea Poetului), în doar cinci ani (2004-2009) s-au tipărit cele peste 14.000 pagini „care alcătuiesc laboratorul de creație («haosul germinativ», cum îl numea Noica) al unui mare poet și filosof politic”, în 38 volume facsimilate, care au fost donate marilor biblioteci publice din țară și străinătate.

Românii de lângă noi (din Ucraina și Basarabia)

Motto: „Popor român! Mari învățături îți dă această întâmplare [răpirea Bucovinei, 1775]. Dacă fiii tăi ar fi uniți totdeauna, atunci și pământul tău strămoșesc rămânea unul și nedespărțit!”

M. Eminescu

Mai știm noi câte ceva despre românii din jurul României? Nu cu mult timp înainte, Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, reînființată în 1990 și condusă cu maximă eficiență de acad. Victor Crăciun, se ocupa de toți românii pretutindenari, inclusiv de cei din Bucovina, Basarabia, Ucraina, Bulgaria, Serbia, Ungaria. Astăzi suntem inundați cu știri (unele propagandistice) despre războiul din Ucraina, uitând complet că acolo trăiesc, fără voia lor, și români, atât în zona Cernăuțului, cât și în Basarabia de sud, azi teritoriu ucrainean.