Un ierarh cu har - PS Gurie Georgiu

Ne-a părăsit, plecând la Domnul, unul dintre cei mai evlavioși și carismatici ierarhi români, „arhipăstor misionar și harnic”, cu vocație spre „dialog și comuniune, bunătate și dărnicie părintească” (P.F. Daniel). Gurie Georgiu s-a născut la 31 decembrie 1968 în satul Huta-Chiuiești, jud. Cluj, unde și-a început studiile, continuate la Liceul „Traian Vuia” din Cluj-Napoca, Seminarul Teologic din Craiova (1988-1992), Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova (1992-1996, teza de licență: Misiunea B.O.R. între Prut și Nistru) și finalizate la Facultatea de Teologie Catolică din Padova (Italia), între 1996-1997, fiind trimis de IPS Nestor Vornicescu, care l-a promovat ca episcop vicar al Arhiepiscopiei Craiovei și Mitropoliei Olteniei, funcție păstrată și sub IPS Teofan. De altfel, IPS Teofan, împreună cu PS Gurie și PS Nicodim (actualul episcop al Severinului și Strehaiei) formau o triadă frățească, realizând lucruri minunate. Tot în Padova (unde a studiat și Stolnicul C. Cantacuzino), urmează cursuri de specializare la Institutul Pastoral-Misionar și de doctorat (1997-2001), cu teza Ofensiva noilor mișcări religioase și reversibilitatea secularizării. A fost profesor titular la catedra de Teologie Pastorală a Facultății de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia.

Și-a început misiunea ca frate la M-rea Lainici (precum actualul IPS Ioan al Banatului) în 1988, adus la Mitropolia Olteniei de IPS Nestor ca secretar de cabinet (1989-1996), tuns în monahism (1990), hirotonit ierodiacon (februarie 1990), și ieromonah (ianuarie 1992), eclesiarh al Catedralei Mitropolitane din Craiova (1992-1996), hirotesit protosinghel (iulie 1996), vicar administrativ (martie 2000-august 2001), hirotesit arhimandrit (2001), episcop vicar al Arhiepiscopiei Craiovei (iulie 2001), cu titulatura „Strehăianul”, apoi „Gorjeanul”. A fost ales Episcop al Devei și Hunedoarei (la 29 octombrie 2009) și întronizat peste o lună, fiind primul episcop al acestei eparhii nou înființate. Am avut o colaborare frățească, benefică în multe activități spirituale în întreg cuprinsul Arhiepiscopiei Craiovei; aș aminti doar pelerinajul inițiat de Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni (președinte: acad. Victor Crăciun) cu urna cu pământ în memoria lui Mihai Viteazul, la 17 august 2001, la Strehaia (în fața bustului domnitorului și unde s-a sfințit recent un cenotaf) și la Catedrala Mitropolitană din Craiova, așezată lângă Casa Băniei.

Joi, 21 octombrie 2021, de ziua Sfinților Mărturisitori ardeleni, PS Gurie a trecut la cele veșnice, alăturându-se protectorului său, mitropolitul-cărturar Nestor Vornicescu. Veșnică să-i fie pomenirea!

Tudor Nedelcea

Eminescu și (neo)marxismul

Se discută în ultima vreme, de când pe sccena politică românească a apărut o anume formațiune politică, despre neomarxism și influența sa nefastă în domeniul politic, economic și social. Pericolul ideilor și practicilor profestate sunt într-adevăr nocive și ele se manifestă în varii direcții: globalism fără măsură, incorectitudine politică, negarea preceptelor biblice, drepturile unor minorități (naționale, sociale, sexuale etc.) asupra majorității etc. Dar, fenomenul nu este nou, cum nimic nou nu este sub soare. În ziarul „Timpul” (3, nr. 172, 6 august 1878, p. 4), Eminescu (blamat de neomarxiștii contemporani în toate felurile, fiind considerat „incorect politic” – vezi studiile lui Theodor Codreanu) atrăgea serios atenția: „O serioasă turburare socialistă amenință Europa. Cetățenii liberi, independenți și înfrățiți ai republicii universale, cari la noi sunt reprezentanți prin partidul roșu, încearcă a răsturna toate formațiunile pozitive de stat, și dacă n-o vor putea face aceasta, ceea ce e de mai nainte sigur, totuși vor încerca s-o facă pe calea lor obicinuită a atentatelor, scenelor de uliță, turburărilor etc., iar acele încercări încep a-și arunca umbrele de pe acum.” Trăgând semnalul de alarmă privind pericolul „victoriei principiilor liberale socialiste”, care „însemnează moartea oricării culturi și recăderea în vechea bărbărie”, el se angajează să combată aceste tendințe „ori în ce punct s-ar fi ivind”. Știrea privind apariția „ciudatului fenomen al tendentelor comuniste agrare” sosește din Petersburg, capitala Rusiei (unde va izbucni, în 1917, revoluția bolșevică), comunismul având o „mulțime de adepți”. Eminescu face distincție între „socialismul orașelor industriale” (pe care-l consideră „esplicabil, deși nu justificat”) și cel agrar, de neînțeles într-o țară „în care pământul ne-mpărțit există cu prisosință și populația e rară”. În opinia sa, „socialismul industrial pornește de la o iluzie economică.

O ediție de excepție

Festivalul de literatură transdanubiană, inițiat și organizat de Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman” din Craiova, a adus în plin planul atenției o carte de excepție: Studii despre Tetraevangheliarul grecesc de la Muzeul Olteniei din Craiova (sec. al XII-lea), apărută sub egida Mitropoliei Olteniei, Muzeului Olteniei și a Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității din Craiova la Editura Mitropoliei Olteniei, în 2020. Autorii acestor studii bilingve (română, engleză) sunt patru tineri care surprind prin acrivia științifică: Ion Reșceanu, Mihai Ciurea, Carmen Bălteanu, Ion Sorin Bora, traducerea în limba engleză aparținând Alinei Reșceanu. O spunem din capul locului: este o lucrare de excepție, apărută în condiții grafice tot de excepție, de o utilitate științifică de netăgăduit. Tinerii autori fac parte din catedra de studii biblice și o asemenea intreprindere de editare și studierea profundă a textului este apanajul unei instituții de profil academic; tinerii universitari Ion Reșceanu, Mihai Ciurea, Carmen Bălteanu și Ion Sorin Bora și-au demonstrat prin această carte vocația de cercetători autentici și ne oferă speranța că studiile biblice și cele privind „critica textelor și tehnica edițiilor” (ca să-l cităm pe Demostene Russo) au un viitor asigurat. Cartea a fost lansată la Muzeul Olteniei, despre valoare și necesitatea editării pronunțându-se Florin Ridichie și Lucian Dindirică, directorii Muzeului Olteniei, respectiv al Bibliotecii „Alexandru și Aristia Aman”. Tetraevanghelianarul grecesc din secolul al XII-lea se află la Muzeul Olteniei, manuscrisul fiind studiat până acum sporadic, consemnat doar în cataloage.

La Dumbrăveni (România) - Centrul Cultural „acad. Eugen Simion”

Lângă Suceava, la 12 km, în plin ținut bucovinean, se află comuna Dumbrăveni, unde tatăl lui Eminescu a fost, o vreme, căminar la boierul Leon Ghica (care i-a ridicat primul bust din România; la rândul ei, Primăria Dumbrăveni ridicându-i un bust, așezat alături de bustul lui Eminescu și Păunescu) și unde se crede, conform tradiției și a unui ziar local, că aici s-ar fi născut Poetul național. Nu există o confirmare deplină în acest sens, dar ceea ce face Primăria pentru un prezumtiv fiu al satului a trecut granițele județului, chiar ale țării. Autoritatea locală, Primăria Dumbrăveni, cu un primar de excepție, Ioan Pavăl, un secretar Mihai Chiriac (ziarist și scriitor) și cu un colectiv așișderea, care au întrepins / întreprind acțiuni culturale și științifice de talie europeană. Comuna Dumbrăveni este atipică și inedită, este o comună/cetate culturală de excepție, fapt pentru care Eugen Simion a sugerat primarului Ioan Pavăl să nu facă demersuri pentru transformarea ei în oraș.

Un trăitor printre și pentru cărți - Victor Petrescu, '80

În istoria lumii, de la începuturi („Biblioteca din Alexandria”) și până azi, cartea și biblioteca a jucat un rol social și cultural de o însemnătate majoră: „Cartea și biblioteca sunt două noțiuni în perfectă armonie, care trăiesc bine una lângă alta, ba mai mult se completează în așa fel încât una fără alta nu poate viețui”, afirmă cu temei reputatul Dan Simonescu. De aici necesitatea creării de specialiști în domeniu, spre a cerceta, conserva cartea, de a organiza științific bibliotecile publice. România a avut o tradiție în acest sens, Bibliografia Românească Veche (BRV), în patru volume, elaborată de Ion Bianu, Nerva Hodoș și Dan Simonescu, înscriindu-se în rândul marilor enciclopedii europene cu acest profil. În perioada postbelică, mai ales după înființarea Bibliotecii Centrale de Stat (1955), ca bibliotecă națională, alături de Biblioteca Academiei Române și Biblioteca Centrală Universitară din București, s-a simțit nevoia înfruntării unei instituții de învățământ superior cu profil biblioteconomic. S-a găsit și omul potrivit la locul potrivit, în persoana cărturarului Dan Simonescu (1902-1993), unul dintre autorii B.R.V., profesor la Facultatea de Litere din Iași (a concurat cu G. Călinescu), îndepărtat de la catedră în 1952, reîncadrat peste un an la Secția Biblioteconomie a Școlii Tehnice de Activiști Culturali. În 1969 înființează aceeași secție la Institutul Pedagogic București pe lângă Universitatea din București, unde va institui și doctoratul în bibliologie.