În istoria lumii, de la începuturi („Biblioteca din Alexandria”) și până azi, cartea și biblioteca a jucat un rol social și cultural de o însemnătate majoră: „Cartea și biblioteca sunt două noțiuni în perfectă armonie, care trăiesc bine una lângă alta, ba mai mult se completează în așa fel încât una fără alta nu poate viețui”, afirmă cu temei reputatul Dan Simonescu. De aici necesitatea creării de specialiști în domeniu, spre a cerceta, conserva cartea, de a organiza științific bibliotecile publice.
România a avut o tradiție în acest sens, Bibliografia Românească Veche (BRV), în patru volume, elaborată de Ion Bianu, Nerva Hodoș și Dan Simonescu, înscriindu-se în rândul marilor enciclopedii europene cu acest profil.
În perioada postbelică, mai ales după înființarea Bibliotecii Centrale de Stat (1955), ca bibliotecă națională, alături de Biblioteca Academiei Române și Biblioteca Centrală Universitară din București, s-a simțit nevoia înfruntării unei instituții de învățământ superior cu profil biblioteconomic. S-a găsit și omul potrivit la locul potrivit, în persoana cărturarului Dan Simonescu (1902-1993), unul dintre autorii B.R.V., profesor la Facultatea de Litere din Iași (a concurat cu G. Călinescu), îndepărtat de la catedră în 1952, reîncadrat peste un an la Secția Biblioteconomie a Școlii Tehnice de Activiști Culturali. În 1969 înființează aceeași secție la Institutul Pedagogic București pe lângă Universitatea din București, unde va institui și doctoratul în bibliologie.
Deși secția a filologiei bucureștene, Dan Simonescu a organizat astfel acest învățământ de specialitate cu diverse cursuri: istorie, istoria științei și tehnicii, analiză și creație, folclor, pe ideea că viitorii bibliotecari sau cercetători să aibă cunoștințe și un orizont enciclopedic. Între demnii săi urmași, ca studenți sau doctoranzi, s-au numărat nume devenite personalități: Corneliu Dima-Drăgan, Dan Zamfirescu, C. Mălinaș, I. Stoica, Gh. Buluță, Tudor Nedelcea etc. Între aceștia se remarcă și Victor Petrescu care i-a devenit și un vrednic colaborator.
În acea epocă erau mari specialiști în domeniul bibliologiei și biblioteconomiei, directori de biblioteci care au reușit să mențină stacheta organizatorică și științifică a instituției la nivel european; ei activau în rețeaua publică (a Ministerului Culturii), academică sau universitară și era o reală concurență între noi, fiecare având contribuții importante. Îi amintesc doar pe câțiva: Gabriel Strempel (Biblioteca Academiei), Ioan Stoica, M. Regneală, Doru Bădără (de la Biblioteca Centrală Universitară București, unde, într-un serviciu bibliografic și științific activau câțiva renumiți critici literari sau filosofi, unii deveniți academicieni ulterior), Gh. Popescu, Gh. Bondoc, C. Gâlea, C.D. Zamfir, Oprea Nedelcu, Al. Oprescu, G. Pătrașcu, I. St. Lazăr, I. Moscovici, S. Voinescu, I. Holhoș, I. Mărunțelu, Paul Păltânea, Tudor Nedelcea etc. Între aceștia, un loc de cinste îl ocupa Victor Petrescu.
Criticul și istoricul literar, bibliologul, editorul și gazetarul Victor Petrescu s-a născut pe 16 august 1941, în comuna vrânceană Jariștea. La Mărășești face studiile generale și liceale (finalizate în 1959), galați urmează liceul pedagogic (1959-1962), iar la București absolvă, în 1966, Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității.
Este profesor, pentru scurtă vreme, la Văcărești și Târgoviște, după care din 1968, intră în domeniul culturii: inspector, șef secție literatură la Muzeul Județean Dâmbovița, doctor al Bibliotecii Județene „I.H. Rădulescu” Dâmbovița (1972-2008), impunând instituția în rândul marilor biblioteci românești, cu o activitate cifrată nu numai în număr de cititor și cărți citate, ci mai ales într-o bogată activitate bibliofilă și editorială. Între 1993-2007 este cadru didactic asociat la tânăra Universitate „Valahia” din Târgoviște, ca titular al cursurilor de biblioteconomie, istoria cărții și a bibliotecilor, comunicare și jurnalism. După susținerea doctoratului, în 2002, la Universitatea din București cu teza: Văcăreștii – o generație poetică.
O reevaluare necesară, devine conferențiar titular (2004) și cercetător științific I (2003), și titlul de specialist gradulat în biblioteci la cursul organizat de U.E. din Danemarca.
Deosebit de activ în plan cultural-cetățenesc, Victor Petrecu este fondator su cooptat membru în Societatea Română din Bibliofilie (1972), Societatea de Literatură „I.H. Rădulescu” (1972), Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (1990), distins cu Ordinul Ziariștilor, clasa I (2001), Uniunea Scriitorilor din România (2004) și din Moldova (2005), Societatea Scriitorilor Târgovișteni (2005), fondator și redactor șef al revistei „Curier” (1994-2008), cetățean de onoare al municipiului Târgoviște (2007), distins cu Ordinul „Meritul cultural” în grad de cavaler (2004).
A debutat ziaristic în 1962, la „Sportul popular”, iar editorial în 1972, cu vol. Târgoviște, vechi centru tipografic românesc (în colaborare cu reputatul specialist, Dan Simonescu). În seria „Personalități ale culturii dâmbovițene”, elaborează biobibliografiile scriitorilor I. Ghica, I.H. Rădulescu, Gr. Alexandrescu, I. Al. Brătescu-Voinești, poeții Văcărești, daniel Drăgan, precum și a domnitorului Mihai Viteazul.
În seria lucrărilor de referință elaborează dicționare (Dicționar de literatură al jud. Dâmbovița, Scriitori și publiciști dâmbovițeni, Bibliologi români), lucrări bibliologice (Literatura publică țârgovișteni, Biblioteca azi, Sociologia comunicării, Universalul lecturii, Biblioteca XXI. Management și Marketing etc.) sau de istorie literară (I.C. Visarian, Poeții Văcărești, Elena Văcărescu, Moștenirea Văcăreștilor, Târgoviște în literatură, Literatura română veche (curs universitar), Tiparul epocii brâncovenești etc.).
Apreciate de critica literară și de cititori deopotrivă sunt volumele: Iancu Văcărescu. Monografie (2002), Văcăreștii. O dinastie poetică (2002), Scriitori și publiciști dâmbovițeni (2005), Pagini de istorie literară (2006), Cultură și istorie (2007), Ipostaze ale literaturii române vechi (2007), Moștenirea Văcăreștilor (2008), Crochiuri literare (2014, vol. 1, vol. 2, 2019), Istorie. Cultură. Credința la români. De la Ștefan cel Mare la D. Cantemir (2016), Reflecții istorice și literare. De la Decebal la Marea Unire a românilor (2018) etc.
Alte cărți le-a scris în colaborare cu alți specialiști ai domeniului (Dan Simonescu, Serghie Paraschiva, Ilie Dragomir, Cornel Albuleț, M. Oproiu, C. Manolescu, Doina Banciu, Gh. Buluță, M. Stan, O.M. Sachelarie, St. I. Ghilinescu, Sultana Craia, Erich Agnes, E. Vasilescu etc. ). A coordonat, alături de Gh. Buluță, volumul aniversar Dan Simonescu, cu titlul Cartea și biblioteca. Contribuții la istoria culturii românești, consemnate de Corneliu Dima-Drăgan, Dan Zamfirescu, I.C. Chițimia, G. Mihăilă, Gh. Bulgăr, I. Stoica, Gh. Buluță, D. Păcurariu, Virgil Cândea, M. Mălinaș, Tudor Nedelcea, Gabriel Stempel, Al. Zub etc.
Prodigioasa sa activitate publicistică a atras atenția unor comentatori critici precum M.G. Popescu, G. Coandă, M. Stan, Monica Mocanu, Erich Agnes, G. Toma Veseliu etc. În 2016, editura târgovișteană Bibliotheca, i-a elaborat biobibliografia Victor Petrescu. 75 de trepte, în care este consemnată întreaga trudă obștească, culturală și publicistică a cărturarului dâmbovițean, prezent la diverse sesiuni științifice în țară și în străinătate, cum este Congresul Mondial al Eminescologilor, fondat și coordonat de savantul basarabean Mihai Cimpoi anual, la începutul lunii septembrie.
Trecând printre cărți, Victor Petrescu a devenit el însuși un creator de carte, în sensul clasic al cuvântului, aducându-și contribuții reale la istoria culturii române.
Tudor Nedelcea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu