Apologetica Bisericii primare

După „aglomerația din decembrie” (Mircea Dinescu), Universitatea din Craiova a înființat, 1990 în premieră, Facultatea de Teologie Ortodoxă, inițiatorii fiind mitropolitul Olteniei, Nestor Vornicescu (membru de onoare al Academiei Române) și rectorul de atunci, Mircea Ivănescu, iar primul decan a fost Damaschin Coravu, episcopul vicar al Mitropoliei Olteniei. Pe lângă numeroase serii de absolvenți, majoritatea deveniți preoți, absolut necesari pentru suplinirea culturii teologice (absente în epoca ateist-comunistă), tânăra facultate teologică a reușit să-și pregătească corpul profesoral la un nivel didactic superior, remarcați ulterior în plan teologic și editorial cu prețioase cărți sau ediții, cu prezențe la simpozioane sau congrese, astfel încât teologia craioveană s-a impus în rândul școlilor teologice din țară și din străinătate, cum este cazul simpozionului „Mehedinți, istorie, cultură și spiritualitate”, organizat anual de Episcopia Severinului și Strehaiei (în 2022, a ajuns la ediția a XIV-a), episcopul Nicodim fiind și conferențiar universitar în domeniul teologiei. Sub coordonarea mitropolitului Irineu Popa, s-au plămădit tineri teologi, precum Adrian Boldișor, Marin Cojac, Constantin Băjău, Sergiu Popescu, I. Reșceanu, Mihai Ciurea, Ion Sorin Bora etc. Între aceștia, tânărul lector universitar la disciplina „Apologetica”, Ioniță Apostolache (născut la 11 iunie 1984) se remarcă în mod constant.

Constantin Preda sau dulcea povară a suferinței și Poeziei

Eu pentru mine nu exist. Exist numai cât scriu. Tudor Arghezi

„Deșertăciunea deșertăciunilor, / toate sunt deșertăciune. / Ce-i rămâne omului din toată osteneala lui / cu care se trudește sub soare?” se întreabă Ecclesiastul (Biblia sau Sfânta Scriptură, versiunea diortosită de Bartolomeu Valeriu Anania, tipărită cu binecuvântarea și prefața P.F. Părinte Teoctist, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al B.O.R., 2001, p. 849). Comentează mitropolitul Anania în Introducere la Ecclesiast: „Ecclesiastul nu se judecă cu Dumnezeu și nu-i cere să Se explice; aceasta, pentru că, în credința lui, nu Creatorul e vinovat de nerânduiala din lume; [...] După el, Dumnezeu a făcut lumea frumoasă și pe om drept; El îi dă omului bunuri reale, deși limitate; omul trebuie să se teamă de Dumnezeu” (Ibidem, p. 848).