miercuri, 30 decembrie 2015

Eugen Simion şi identitatea românească

Teatrul Naţional „Marin Sorescu” a iniţiat o serie de conferinţe sub denumirea „Întâlnirile spectator”, pentru care au fost invitate personalităţi marcante ale vieţii culturale şi ştiinţifice româneşti. Moderatorul acestor întâlniri (conferinţe, dialog cu participanţii, lansare de carte, sesiune de autografe) este secretarul literar al Naţionalului craiovean, scriitorul Nicolae Coande, demn urmaş al lui I.D. Sîrbu (căruia îi dedică anual câte o sesiune de comunicări şi evocări).

marți, 22 decembrie 2015

Premiile Academiei Române


S-au acordat premiile filialei craiovene a Uniunii Scriitorilor din România

Zi festivă, ieri, pentru Uniunea Scriitorilor din România (USR) – Filiala Craiova, care a premiat cele mai valoroase producţii literare ale membrilor săi, apărute în decursul anului precedent. Distincţiile – şase la număr – au fost decise, prin vot secret, de un juriu prezidat de conf. univ. dr. Gabriel Coşoveanu şi avându-i în componenţă pe profesorii şi scriitorii Marian Barbu, Ioan Lascu, Constantin M. Popa şi Ion Floricel. S-au acordat un Premiu „Opera Omnia” şi alte două pentru întreaga activitate, iar sub genericul „Cartea Anului” au fost aşezate încă trei contribuţii merituoase. „Această gală s-a desfăşurat neîntrerupt, cu o continuitate care a sfidat criza şi tot felul de sincope, iar noi vrem să păstrăm tradiţia”, a subliniat Gabriel Coşoveanu, totodată preşedintele filialei. Invitaţii s-au bucurat şi de un scurt recital al unui grup bărbătesc de colindători.

miercuri, 16 decembrie 2015

Vasile Militaru, un martir al ortodoxiei

Regimul totalitar ateist, instaurat în România postbelică de tancurile bolşevice, a distrus ţara nu numai din punct de vedere politic economic, dar şi cultural ştiinţific. Din Academia Română au fost excluse personalităţi marcante pentru a li se face loc ofiţerilor sovietici, presa literar-culturală şi cotidienele au fost decapitate ideologic, marea parte a scriitorilor, formaţi şi tipăriţi în epoca postbelică („ epoca burghezo-moşierească”), au fost interzişi la publicare, alţii înfundând puşcăriile comuniste pentru motive de-a dreptul, azi, hilare. Între aceştia, Vasile Militaru a „beneficiat” de aceste închisori, numele şi opera sa fiind trecute la idex, în ciuda popularităţii poeziei A venit aseară mama, devenită o romanţă de mare succes.

miercuri, 9 decembrie 2015

Dumitru Şandru

Dumitru Şandru a fost considerat de D. Macrea, în vol. Contribuţii la istoria lingvisticii şi filologiei româneşti (1978), „unul din profesorii şi valoroşii oameni de ştiinţă care s-au format din îndrumările lui Ov. Deusuşianu şi care au dezvoltat în sensul propriu perspectivele deschise de el în cercetările noastre de lingvistică, folclor, istorie literară”. A fost aşezat, cu îndreptăţire, alături de alţi savanţi: N. Cartojan, Al. Rosetti, Tache Papahagi, Tudor Vianu, G. Călinescu, Perpessicius, Al. Graur etc., dar, după trecerea sa la cele veşnice, a fost aproape uitat. Eforturilor fiicei sale, reputat profesor universitar, Tudora Şandru-Mehedinţi, hispanistă, au fost încununate de apariţia ediţiei D. Şandru, Folclor românesc, prefaţă de Ovidiu Bîrlea (Bucureşti, Edit. Minerva, 1987, ediţia şi „cuvânt înainte” aparţinând Tudorei Şandru-Mehedinţi), D. Şandru, Probleme de dialectologie (tradusă de Tudora Şandru-Mehedinţi, Bucureşti, Edit. Academiei Române, 2004). Binevenită a fost şi intervenţia domniei sale în „Ziarul de duminică” (supliment al „Ziarului financiar”, nr. 10, 11 martie 2005, p. 3) cu un titlu semnificativ: D. Şandru – o reparaţie aşteptată.

vineri, 4 decembrie 2015

La Craiova - Tudor Gheorghe nemurit în piatră

Din iniţiativa primarului Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu, Cetatea Băniei găzduieşte, de trei ani, Simpozionul Internaţional de Sculptură „Drumuri brâncuşiene”. Ediţia de anul trecut a fost consacrată creaţiei, vaste şi variate, a lui Marin Sorescu, din mâna sculptorilor ieşind opere de artă în adevăratul sens al cuvântului, sculpturi expuse în diverse locuri din municipiu, spre încântarea localnicilor, dar şi a turiştilor deopotrivă.

Ediţia de anul acesta, a treia, a fost dedicată unui artist complex, complet şi greu definibil, Tudor Gheorghe, şi ea a început la 1 august 2015 – chiar în ziua în care celebrul actor şi menestrel a împlinit 70 de ani de viaţă plină şi încununată de succese – şi a ţinut întreaga lună a lui gustar. Atelierul de lucru al sculptorilor a fost Centrul Multifuncţional Craiova din cartierul Romaneşti.

miercuri, 2 decembrie 2015

Un mare savant: Gh. Ivănescu

Gheorghe Ivănescu face parte din galeria marilor lingvişti români, un spirit enciclopedist care s-a remarcat în varii domenii de activitate ştiinţifică: lingvistică generală şi lingvistica românească, istoria limbii române, fonetică, morfologie, sintaxă, limba literară, romanistică, indo-europenistică, orientalistică etc., toate tratându-le critic şi comparatistic.

Readucerea sa în actualitate este necesară din cel puţin trei motive: valoarea intrisecă a cercetărilor sale, nedreptatea îndurată stoic într-un regim totalitar, completarea şi corectarea unor erori biografice, pe baza propriului său Memoriu asupra activităţii ştiinţifice şi didactice.

miercuri, 25 noiembrie 2015

Rodnic pelerinaj - de la Bucureşti la Istanbul şi înapoi

Cultura şi, în general, spiritualitatea românească, este, legată indisolubil (şi) de spiritualitatea orientală. O demonstrează ştiinţific lingvistul Lazăr Şăineanu în vol. Influenţa orientală asupra limbei şi culturei române (1900, reeditată de noi în 2004), o demonstrează punctele comune ale istoriei noastre, legăturile domnitorilor şi negustorilor români cu Stanbulul, iar C.C. Giurescu scrie în Probleme controversate în istoriografia română (1977), despre „caracterul relaţiilor dintre români şi turci”, concluzionând că „istoria relaţiilor româno-turce, începând cu turcii vechi şi mergând până la Războiul Independenţei, trebuie scrisă din nou, evitându-se exagerările şi ideile preconcepute”.

miercuri, 18 noiembrie 2015

Jubileul unei instituţii de prestigiu

Craiova, al doilea oraş al Valahiei, capitală de judeţ şi cea mai reprezentativă localitate din perimetrul geografic al Olteniei, a avut, în plan cultural-ştiinţific, dorinţa şi ambiţia de a fi centru universitar şi ştiinţific. În epoca modernă, în 1874, aici se înfiinţează „Societatea craioveană pentru învăţământul şi cultura poporului”, în 1876 ia fiinţă „Ateneul de la Craiova”. În 1915, se înfiinţează Societatea „Prietenii ştiinţei”, cu o rodnică activitate, iar în 1931, Institutul de arheologie olteană ( prin C.S. Nicolăescu-Plopşor). Apoi, la 27 august 1965 (şi nu în timpul fostului rege Mihai) se înfiinţează cea mai importantă şi dorită instituţie: Universitatea din Craiova, la festivitatea de deschidere participând academicienii Şt. Milcu, Gh. Mihoc, C. Daicoviciu şi toţi rectorii instituţiilor de învăţământ superior din ţară.

miercuri, 11 noiembrie 2015

Interviu I. Jianu - „Marin Sorescu s-a dus doar să moară puţin, în speranţa că răzbim noi la lumină”

I.J. Aţi apărut în media şi în lumea scriitoricească ca cel mai apropiat colaborator al lui Marin Sorescu după Revoluţie. Cum explicaţi această apropiere?

T.N. Bine că aţi precizat perioada. De omul Marin Sorescu am auzit cuvinte elogioase de la colegul meu de facultate, viitorul mare psihanalist, Eugen Papadima (a făcut a doua facultate), care s-a prezentat cu unele încercări literare, în 1966, la ilustrul scriitor când era redactor şef la „Animafilm”. L-am cunoscut personal în calitatea sa de redactor şef al „Ramurilor” (din 1 iulie 1978). I-am devenit apropiat după 1982, când i-am publicat o bibliografie, Un mesager al literaturii române contemporane – Marin Sorescu (în 1983), 99 exemplare xerox, din care reieşea aprecierea sa internaţională. Această broşură a lăsat-o „ocazional” factorilor politici decidenţi, după acuzaţia de participare la „meditaţia transcendentală”. De salvat, însă, de această gravă calomnie, l-au salvat Eugen Simion, Adrian Păunescu, Vasile Băran.

miercuri, 4 noiembrie 2015

Un miracol românesc: Gheorghe Zamfir

Impreuna cu Gheorghe Zamfir
Universitatea din Craiova a fost, în preziua sărbătorii Unirii Principatelor Unite, 2014, gazda unei manifestări de excepţie, graţie universitarului craiovean, sociologului şi editorului Dumitru Otovescu: lansarea monografiei Un miracol românesc. Gheorghe Zamfir, elaborată de Sorin Damean, Florian Olteanu şi Şerban Ionuţ, sub coordonarea şi cu prefaţa lui Dumitru Otovescu, în a cărei editură craioveană, Beladi, a şi apărut. 

Dumitru Otovescu a înţeles să nu se închidă între zidurile unei universităţi, ci să fie un om al cetăţii, cu preocupări culturale şi ştiinţifice multiple, atât pe plan local şi naţional, ci chiar şi internaţional. În editura sa, Beladi, a tipărit numai cărţi ştiinţifice (excluzându-le total pe cele comerciale), în colecţii care s-au impus: „Clasici ai sociologiei mondiale”, „Sociologia românească”, „Sociologia contemporană”, „Cercetări sociologice de teren”, „Clasici ai literaturii engleze”. Aş aminti doar Declinul Occidentului de Spengler, Curs de filosofie pozitivă de A. Comte, Sociologia generală de D. Otovescu, Legile sociale de G. Tarde, Filosofia culturii româneşti, antologie, Concepţia sociologică de A.D. Xenopol, Tratat de sociologie generală de V. Pareto, Originea speciilor de Ch. Darwin, Medieval British Literature de Emil Sîrbulescu, Tratat de sociologie generală de D. Otovescu etc., etc.

miercuri, 28 octombrie 2015

Gen. Constantin Pantazi în memoria unchiului său, filosoful C. Rădulescu-Motru

Constantin Pantazi
Figura generalului de corp de armată, Constantin Pantazi, continuă să fie prea puţin cunoscută publicului cititor. S-a născut la 26 august 1888 la Călăraşi şi, prin forţe proprii, prin meritocraţie, a ajuns general, slujind Patria şi pe mareşalul Ion Antonescu, precum şi ministru al Apărării Naţionale (23 ianuarie 1942- 23 august 1944). A fost arestat la 23 august 1944 din ordinul regelui Mihai şi judecat în „lotul Antonescu” (luând decizia întoarcerii armelor împotriva Germaniei, la 23 august 1944, regele nu s-a consultat decât cu Emil Bondăraş, reprezentantul comuniştilor – circa 800 – şi al Moscovei, sfidându-i pe reprezentanţii celor două partide istorice, Partidul Naţional Liberal şi Partidul Naţional Ţărănesc). A fost condamnat, la 1 iunie 1946, de Tribunalul Poporului (?!) din Bucureşti, la moarte pentru crime de război ( a luptat pentru Basarabia, Bucovina şi împotriva bolşevismului sovietic, care ne-a „eliberat” ţara), dar primul ministru, Petru Groza, la sugestia ministrului Justiţiei, Lucreţiu Pătrăşcanu i-a comutat pedeapsa fatală în muncă silnică pe viaţă, chiar în momentul în care condamnatul era dus, alături de mareşal, spre locul de execuţie. A murit în condiţii umilitoare, în închisoarea de la Rm. Sărat, în 1958. În 1999, Editura Publiferom i-a publicat memoriile, Cu mareşalul până la moarte.

miercuri, 21 octombrie 2015

Mihai Miltiade Nenoiu

Mihai Miltiade Nenoiu
Mihai Miltiade Nenoiu (31.VIII 1937), deşi născut în Bucureşti, este mehedinţean de origine, în satul părinţilor îşi petrece copilăria şi adolescenţa în Valea Ursului (cătunul Olac) şi cu care se mândreşte, aşa cum reiese din poezia Mariei, de ziua ei: „Mai ieri, au fost şi rugile Mariei / la Valea Petri şi la Sălătruc / s-au pregătit bucate, vin şi pâine / în vatra sângelui din care urc”. De fapt, el însuşi se declară: „Am moştenit de la ambii părinţi gustul pentru frumos”, părinţii fiindu-i Virgil, din satul Boceni, tipograf, şi mama, Fineta (n. Rădulescu) din Olac, cu studii de menaj în fosta insulă Ada-Kaleh. Este o personalitate marcantă, mai rară în peisajul spiritualităţii româneşti, îmbinând, în egală măsură, muzica şi poezia, pentru că „toţi strămoşii mei au fost muzicieni şi poeţi”. Tot în Tâmna s-a născut şi compozitorul Vasile Spătărelu.

marți, 13 octombrie 2015

Festivalul-concurs „Maria Tănase” - La Craiova, 28 sept.-3 oct. 2015

De cele mai multe ori, oltenii ştiu să-şi aprecieze personalităţile creatoare şi să le valorifice plenar. Pasărea măiastră, Maria Tănase, face parte din această categorie. Fiica lui Ioan Coandă Tănase din satul gorjenesc doljean (în funcţie de împărţirile administrative) Mierea Birnicii şi a Anei Munteanu din satul făgărăşean Cârţa, Maria Tănase a simţit nevoia să apere folclorul autentic de pericolul poluării. Cu trupul plăpând, datorită bolii, ea cere, în 1962, transferul de la Teatrul satiric-muzical „C. Tănase” la „Taraful Gorjului”, orchestră ce aparţinea Ansamblului artistic „N. Bălcescu” din Craiova. „Doresc să duc o muncă de îndrumare în ceea ce priveşte ţinuta scenică şi vocală, ca astfel artiştii să poată îmbina talentul lor cu autenticitatea şi pitorescul regiunii”. Cu pasiune şi dăruire cercetează folclorul local, unde descoperă un filon autentic şi viguros, culegând 50 de piese, îşi formează propriul taraf cu solişti şi instrumentişti, la Tg. Jiu sperând „să-mi pot împlini o veche datorie faţă de mine şi faţă de cei ce vor să înveţe de la mine, aşa cum mi-o cere şi Tudor Arghezi”.

marți, 6 octombrie 2015

Festivalul Mondial de Poezie „Mihai Eminescu”

Festivalul Mondial de Poezie „Mihai Eminescu” de la Craiova a ajuns la cea de-a treia ediţie, graţie universitarului craiovean Ion Deaconescu. Între 2-4 septembrie 2015, la Chişinău, un alt remarcabil om de cultură, acad. Mihai Cimpoi, a organizat Congresul Mondial al Eminescologilor, ediţia a IV-a. Am putea spune că luna septembrie a fost luna lui Eminescu; remarcabil este faptul că Eminescu nu este sărbătorit doar în cele două zile, de naştere (care este şi ziua Culturii Naţionale) şi de trecere în nemurire.

marți, 29 septembrie 2015

Epigrama, un „strănut literar”?

Sub acest titlu, Elis Râpeanu şi-a tipărit teza de doctorat sub coordonarea ştiinţifică a carismaticului universitar Ştefan Cazimir, el însuşi un reputat epigramist, fiind primul doctorat în filologie cu tema epigrama. Epigrama, un „strănut literar”? (Ploieşti, Edit. Tipo-Man, 2013) se distinge, cum subliniază Şt. Cazimir, „prin amploarea documentării, prin claritatea expunerii, prin caracterul echilibrat al judecăţilor critice. Abundenţa datelor istorico-literare privind revistele, volumele, autorii, interferenţele epigramei cu viaţa literară şi social-politică întrece marginile expunerii propriu-zise”. Întrebarea autoarei din titlul cărţii este, desigur, retorică, Elis Răpeanu, după un periplu istorico-literar, demonstrează, în ciuda unor contestatori (inclusiv G. Călinescu!?), că epigrama este o creaţie literară demnă de luat în seamă. Căci, „satira şi ironia, pe care se bazează epigrama, sunt necesare în toate timpurile, dar, mai cu seamă în timpul pe care-l trăim, timp al tranziţiei şi corupţiei fără de sfârşit, al crizei, devenită şi ea aproape permanentă. Epigrama are o doză benefică de umor, care descreţeşte frunţile împovărate de griji cotidiene (financiare, dar mai ales morale). Rolul epigramei creşte în context istoric şi socio-politic. Este pilula sănătăţii mentale, gustată din plin, care nu dăunează în niciun fel” (Tudor Nedelcea, Epigrama, nr. 59, martie, 2012, p. 6).

marți, 15 septembrie 2015

Crucificat pe harta ţării

„Doamne, nu pot să împart
 Trupu-acesta în trei ţări,
 Că e unul şi-i prea slab
 Pentru – asemenea-ncercări”
Vasile Tărâţeanu

Crucificat pe harta ţării este titlul emblematic al unui volum aniversar editat de Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, prin Victor Crăciun, volum dedicat lui Vasile Tărâţeanu la împlinirea a şase decenii de viaţă, în 2005. Este un titlul foarte potrivit pentru acest mare scriitor, „bolnav de România” (Gh. Tomozei), dar urât, pentru acţiunile sale pur umanitare şi româneşti din Ucraina şi România. De altfel, chiar un capitol din această carte, intitulat sugestiv Schiţe de portret în negru, reuneşte atacurile conaţionalilor săi din Cernăuţi, ucrainieni de sorginte, dar şi români (!), culminând cu adrese oficiale ale unor autorităţi ucrainene către preşedintele Ucrainei spre a-l domoli pe luptătorul pentru drepturile minorităţii române („insulta reprezentanţii altor naţionalităţi care locuiesc în Bucovina, în primul rând pe cei de etnie moldovenească(?!), revizuiesc fără ruşine evenimentele istorice şi realităţile prezentului”).

joi, 10 septembrie 2015

Eminescologia şi slujbaşul său: Nicolae Georgescu

„Editarea operei eminesciene implică, într-adevăr, continuă frământare a întregului ogor al literaturii şi culturii române. Gestul editării, el însuşi se face cu o periodicitate ţinând oarecum de ciclul rotirii pământului în jurul soarelui; nu există an fără «primăvara» Eminescu, fără scoaterea operei lui spre sămânţă nouă”.

Citatul aparţine unuia dintre eminescologii contemporani, Nicolae Georgescu, care şi-a susţinut doctoratul în 1997, la Universitatea din Bucureşti, cu teza despre Eminescu şi editorii săi, publicată ulterior (vol. 1-2, Bucureşti, Editura Floare albastră, 2000). În opinia sa, Titu Maiorescu este întemeietorul eminescologiei, prin editarea primului volum Poesii de Mihail Eminescu (Bucureşti, Editura Librăriei Soce et comp., 1883/1884), volum care are, în loc de prefaţă, „o notiţă introductivă de Titu Maiorescu”. Garabet Ibrăileanu stabileşte că volumul de poesii (300 de pagini) a ieşit de sub tipar în 1883, având în vedere comunicatul ziarului cu care polemiza, «Românul», din 22 decembrie 1883.

marți, 8 septembrie 2015

Ilie Purcaru - O operă şi un nume

Pe Ilie Purcaru (1933-2008) l-am cunoscut, mai întâi, prin alţii, prin Grigore Traian Pop şi Mihai Pelin, colaboratorii săi de la „Ramuri”, revistă înfiinţată de el la 15 august 1964, ce s-a impus iute în peisajul revuistic românesc, alături de almanahurile publicaţiei. Deşi era în viaţă, dar plecat la Bucureşti, se vorbea despre nea Ilie ca despre o legendă. A fost numit redactor şef al ziarului regional „Înainte”, concomitet cu şefia revistei „Ramuri”, în 1967. Întrucât era un ziar de partid, era normal (pentru acele vremuri) ca şi redactorul şef să fie membru de partid şi, implicit, membru în biroul politic regional. Dar Ilie Purcaru nu era membru şi ... nici de găsit. Cum greu au reuşit să-l recupereze dintr-un local, adus în şedinţa de partid care urma să-l primească în rândurile sale şi pus să-şi facă autobiografia. Sincer, dar şi conform principiului „ in vino veritas”, el a spus printre altele, că şi-a petrecut copilăria la Gura Motrului, unde venea deseori mareşalul I. Antonescu, care l-a ţinut chiar pe genunchi. La o asemenea afirmaţie, deosebit de gravă, secretarul cu propaganda al regionalei de partid nu l-a mai lăsat să vorbească şi, spre a-i acoperi sincera gafă, a spus auditorului că aşa mai glumesc scriitorii. A fost primit în partid (aşa era sarcina) şi a făcut din cotidianul craiovean un reper spiritual în care literatura era prezentă. Aici, prin Ilie Purcaru, a debutat şi Adrian Păunescu cu reportajul „O mână de oameni” (nr. 6988 / 18 aug. 1967).

miercuri, 2 septembrie 2015

Ansamblul monumetal de la Tg. Jiu

Constantin Brâncuşi continuă să fie brandul nostru naţional cu care ne mândrim. Orice prilej (aniversare, comemorare, dezvelire de bust etc.) ne permite să rememorăm, cu pioşenie, genialitatea sa.

În această toamnă se împlinesc 75 de ani de la inaugurarea Ansamblului său monumental de la Tg. Jiu, la 27 octombrie 1938, când s-a comemorat împlinirea a 22 de ani de la luptele eroice de la Podul Jiului, din 1916. Mulţi soldaţi români luaţi atunci prizonieri de către trupele nemţeşti îşi află somnul de veci în fostele provincii germane Alsacia şi Lorena, azi în componenţa statului francez. Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni şi-a făcut şi de data acesta datoria, omagiindu-i, împreună cu autorităţile franceze, la Dieuze.

luni, 24 august 2015

Facsimilarea manuscriselor eminesciene

Pelegrin prin viaţă şi lume, Eminescu n-a avut, din păcate, un loc sigur şi stabil unde să-şi adăpostească averea sa de suflet, cărţile şi manuscrisele sale, cărându-le de la o gazdă la alta. Din Sanatoriul Ober-Döbling îl întreabă pe Al. Chibici-Râvneanu, la 12 /24 ianuarie 1884, „dacă cărţile şi lada mea sunt în oarecare siguranţă şi dacă pot spera să le revăd” , rugându-l, la 20 octombrie 1884, „să iei tu lada de la Simţion” Ilarie Chendi vorbeşte de „două cufere cu cărţi şi cu manuscrise”, „pline cu sărăcia lui Eminescu” .

Lucrurile se lămuresc prin scrisoarea lui Titu Maiorescu către Academia Română, din 25 ianuarie 1902, prin care donează „toate aceste manuscripte, aşa cum se află: în cărţi cartonate, în caiete cusute şi în foi volante”, „pentru a servi celor ce se vor ocupa în viitor cu cercetări mai amănunţite asupra vieţii şi activităţii marelui nostru poet” .

marți, 18 august 2015

La 70 de ani - Un nume (şi) pentru posteritate: Tudor Gheorghe

Greu de încadrat într-o formulă, Tudor Gheorghe este o personalitate fascinantă, unică în felul său, care şi-a croit propriul său drum în teatrul românesc, dar, mai cu seamă, în muzica românească, în calitate de compozitor şi interpret deopotrivă.

S-a născut la 1 august 1945, în comuna Podari, din apropierea Craiovei într-o familie de gospodari, asupra căreia regimul bolşevic s-a abătut cu furie. „Întreaga mea copilărie, care a fost fericită, fascinantă şi minunată a fost aici, pe malul Jiului [...]Era un sat prins de credinţă, o comunitate de excepţie”, mărturiseşte artistul într-o excelentă carte de interviu, Tudor Gheorghe. În umbra menesterului (Editura Scrisul Românesc / Creatio, 2010), realizată de cunoscutul scriitor Mircea Pospai, directorul Studioului de Radio Oltenia din Craiova. De altfel, cartea, excelent gândită şi magnific realizată, are la bază 120 de emisiuni radio în trei ani de taifas, „bine iscodite radiofonic” de Mircea Pospai. Este şi motivul pentru care vom apela cu încredere la datele şi afirmaţiile consemnate aici.

vineri, 14 august 2015

„Patriarhul roşu”?!

„Binecuvântez din toată inima şi din tot sufletul pe cei ce mă urăsc şi m-au urât, pe cei ce m-au nedreptăţit şi pe cei ce mi-au făcut rău, văzut ori nevăzut, rugând pe Milostivul Dumnezeu să nu judece faptele acestora, ci cu îndurare să-i ierte pe toţi, după cum i-am iertat eu”. 

Justinian Marina 

marți, 11 august 2015

Maladia lui Eminescu şi maladiile imaginare ale eminescologilor

S-a mai făcut un pas în evoluţia eminescologiei contemporane: Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, în colaborare cu Academia de Ştiinţe Medicale a organizat, la 27 iunie 2014, dezbaterea Patografia lui Eminescu: adevăr şi legende, la care au participat medici-profesori, istorici şi critici literari, oameni de ştiinţă din varii domenii, jurnalişti. 

Urmare acestei dezbateri a rezultat volumul Maladia lui Eminescu şi maladiile imaginare ale eminescologilor, cu un argument de Eugen Simion şi cuvânt înainte de Irinel Popescu, volum apărut chiar de Ziua Culturii Naţionale şi a Poetului, la 15 iunie 2015, la Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, cu sprijinul Centrului de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic „Dan Setlacek”, în viziunea grafică a lui Mircia Dumitrescu.

joi, 6 august 2015

Marginalii la Festivalul Internaţional „Adrian Păunescu”, ediţia a-III-a (Craiova, 17, 18, 19 iulie 2015)

Festivalul Internaţional „Adrian Păunescu”, ediţia a-III-a (Craiova, 17, 18, 19 iulie 2015)
Şi a fost ediţia a treia a Festivalului Internaţional „Adrian Păunescu” la Craiova (17-19 iulie 2015), o ediţie „în care ne vom da voie să fim exact aşa cum suntem: uneori trişti, alteori poeţi, uneori alături de dumneavoastră, alteori absenţi, uneori zâmbitori, alteori nostalgici” cum stă scris, în spirit păunescian, în programul manifestărilor. Au fost trei zile de festival în care s-a pariat „pe libertate. Încă o dată”.

A fost un festival internaţional, pentru că au venit să-l omagieze pe scriitorul, gazetarul şi omul politic Adrian Păunescu personalităţi din Ucraina (acad. Vasile Tărâţeanu), Basarabia (acad. Mihai Cimpoi, acad. Nicolae Dabija, prof.univ. dr. V. Bahnaru, prof. univ. dr. Vasile Grozav, primăriţa comunei în care s-a născut omagiatul – Copăceni, împreună cu alţi locuitori etc.), din Bulgaria (dr. Ivo Gheorghiev şi compania), Serbia (o delegaţie condusă de Ion Cizmaş) din SUA (Nicolae Popa) etc. Academia Română a fost reprezentată (alături de academicienii deja citaţi) de acad. Răzvan Theodorescu şi acad. N. Breban; alţi scriitori din ţară, prieteni şi admiratori ai scriitorului (Nicolae Georgescu, Viorel Dinescu, N. Arsenie, Florentin Popescu, Nicolae Dragoş, Hajdu Gyözö, George Stanca Mihai Sultana Vicol etc.) au fost prezenţi, alături de Mihai Chiriac, secretarul Primăriei sucevene Dumbrăveni (o adevărată cetate culturală), dimpreună cu primarii din Brad, Râmnicu Sărat etc.

marți, 4 august 2015

În aşteptarea Congresului Mondial al Eminescologilor - „Nimic nu este absolut decât natura”

Cu cât înaintăm în timp, cu atât cunoaşterea biografiei şi creaţiei lui Eminescu ne impresionează; ne emoţionează vastitatea şi varietatea cunoştinţelor sale, profunzimea gândirii sale filosofice, economice, politice, astfel încât „nicio minte întreagă nu poate concepe azi o cultură românească, un suflet naţional şi o Românie Mare în care opera lui Eminescu să nu ocupe un loc în planul întâi”, cum nota contemporanul său, I.L. Caragiale.

Eminescu este un poet naţional, în ciuda contestaţiei acestei idei de către unii comentatori, care şi-au dovedit ura şi neînţelegerea ideilor eminesciene, pentru că ei înşişi sunt spirite mărunte. Este poet naţional, asemenea lui Goethe, Shakespeare, Puşchin, Petöfi, Hugo (nimeni din ţările respective n-au contestat naţionalismul acestora) pentru că el a întruchipat aspiraţiile şi credinţele noastre într-un secol numit al „naţionalităţilor”. Titu Maiorescu l-a numit „rege el însuşi al cugetării omeneşti”, N. Iorga, „expresia integrală a sufletului românesc”, iar C. Noica, „omul deplin al culturii româneşti”, fiind comparabil cu Leonardo da Vinci sau cu Paul Valery.

vineri, 31 iulie 2015

De la românii timoceni uitaţi

În Serbia, românii trăiesc compact în două spaţii: în Voivodina sau Banatul sârbesc (circa 35.000-38.000) şi în Serbia de est sau Valea Timocului (circa 400.000, după unii cercetători chiar 800.000-1 milion). Dacă cei din Voivodina se bucură de toate drepturile conferite de statul sârb, pentru că ei reprezintă minoritatea românilor şi sunt recunoscuţi ca atare, celor din Timoc li se aplică dublul standard. Şi aceasta în mare parte datorită lor, pentru că nu se declară, în statisticile oficiale, în totalitate, români, parte dintre ei considerându-se vlahi, din ignoranţă sau din diversiune, pe care o practică chiar unii din aşa-zişii lor lideri. Unii români din Timocul sârbesc sau bulgăresc se declară, în ţara lor, vlahi, iar când vin în România se bat cu pumnul în piept că-s români şi că-i interesează păstrarea identităţii naţionale, pentru a obţine fonduri financiare de la Departamentul românilor de pretutindeni sau de la alte instituţii ale statului român. Are Adrian Păunescu o poezie, Capul de la Torda: „Nu mai acuzaţi străinii că ne omoară domnitorii”, al cărui mesaj se poate aplica şi românilor din jurul României.

marți, 28 iulie 2015

Conexiuni şi similitudini ale diferitelor religii

Sub acest generic a avut loc dezbaterea organizată de cotidianul craiovean „Cuvântul libertăţii” şi TVR Craiova, în parteneriat cu Universitatea din Craiova – Facultatea de Teologie Ortodoxă şi Biblioteca „Alexandru şi Aristia Aman” din Craiova. Au fost invitaţi să participe la această incitantă şi necesară dezbatere lideri sau reprezentanţi ai unor religii sau confesiuni: prof. univ. dr. Corneliu Sabetay – preşedintele Comunităţii evreilor din Craiova, lect. univ. dr. Răzvan Stan, prodecanul facultăţii, preotul Marcel Răduţ din partea Mitropoliei Olteniei, dr. Abu Al Ola Al Ghithi şi dr. Demirel Gemaledin din partea Ligii Islamice şi Culturale din România – Centrul islamic Bucureşti, preotul Aurelian Herciu de la Biserica romano-catolice „Sf. Anton” din Craiova, pastorul Gh. Ardelean, Biserica Baptistă „Jertfa” din Craiova.

vineri, 24 iulie 2015

Istoria mişcării filatelice din România

Considerată, multă vreme, un hobby, filatelia s-a dovedit a fi o disciplină ştiinţifică auxiliară istoriei, cu implicaţii cultural-istorice şi economice profunde. O demonstrează tânărul inginer craiovean, pasionat de filatelie, ca şi de bibliofilie, Cristian Andrei Scăiceanu, actualmente cercetător cu vocaţie şi coordonator de sector la Banca Naţională a României, recunoscut ca atare şi de acad. Mugur Isărescu, care semnează cuvântul înainte al unui autentic tratat, Istoria mişcării filatelice din România (Bucureşti, Editura Oscar Print, 2011). Cartea este „blindată” de prefaţa lui Ioan Opriş şi postfeţele acad. Ionel Haiduc, Ion Bulei şi Ion Calafeteanu. Cartea are 662 p., format A4, impresionantă şi prin volum.

marți, 21 iulie 2015

Un destin, o operă - Viorel Cosma

Trecem, din păcate, prea uşor peste momentele aniversare ale marilor personalităţi româneşti. Aceste aniversări (comemorări în unele cazuri) ne oferă minunatul prilej de evocare a vieţii şi activităţii celui în cauză, privit din perspectiva noastră, actuală, spre epoca sau contextul istoric şi social-politic, de a reevalua actualitatea ideilor şi înfăptuirilor acestora.

vineri, 17 iulie 2015

Centenar Maria Tănase - Pasărea măiastră

2013 a fost anul Mariei Tănase, întâi o comemorare (50 de ani de la urcarea la Cer, la 22 iunie 1963) şi, apoi, o aniversare: centenarul naşterii sale (la 25 septembrie 1913). Prea puţin s-a vorbit despre această mare personalitate, egala lui Eminescu, Brâncuşi sau G. Enescu în literatură, sculptură şi în muzică cultă. O personalitate care şi-a marcat secolul şi a fost admirată de întreaga elită a ţării: Constantin Tănase, C. Brăiloiu, G. Enescu, O. Goga, Geo Bogza, N. Iorga, I. Vasilescu, Cezar Petrescu, Liviu Rebreanu, I. Minulescu, I.Pillat, Camil Petrescu, Ion Marin Sadoveanu, Gh. Ciprian, Petre Ştefănescu-Goangă, Păstorel Teodoreanu, D. Gusti, George Georgescu, M. Jora, L. Blaga, Şt. Roll, Z. Stanca, C. Brâncuşi, El. Farago, Gib Mihăiescu, Ionel Perlea, V.I. Popa, Gala Galaction, I. Ţuculescu, M. Sadoveanu, Corneliu Baba etc., etc. Toţi au vorbit sau au scris elogios despre regina cântecului românesc. Chiar şi Tudor Arghezi, recunoscut pentru zgârcenia sa în aprecieri laudative, a definit-o magistral: „Cine calcă silaba românească, stihul şi căutarea, ca subtila Maria Tănase? Diavolul. Nici el”.

marți, 14 iulie 2015

Marginalii la Congresul Mondial al Eminescologilor

Mihai Cimpoi are, în imaginaţia lui Eugen Simion, „figura şi semnele comportamentale ale unui răzeş din epoca lui Ştefan cel Mare. Voinic, ţeapăn, niciodată grăbit, cu vorba domoală [...] ţine drumul drept, pe la mijloc, şi, de-i pornit într-o direcţie, n-o schimbă până nu ajunge la locul cuvenit [...] nu-i un om de vorbe şi ce promite face [...] duce lucrurile la capăt[...] şi nu lasă neterminată catedrala pe care a început-o”.

vineri, 10 iulie 2015

Mihai Eminescu, 125 - Visul noician împlinit: facsimilarea manuscriselor eminesciene

Pelegrin prin viaţă şi lume, Eminescu n-a avut, din păcate, un loc sigur şi stabil unde să-şi adăpostească averea sa de suflet, cărţile şi manuscrisele sale, cărându-le de la o gazdă la alta. Din Sanatoriul Ober-Döbling îl întreabă pe Al. Chibici-Râvneanu, la 12 /24 ianuarie 1884, „dacă cărţile şi lada mea sunt în oarecare siguranţă şi dacă pot spera să le revăd” , rugându-l, la 20 octombrie 1884, „să iei tu lada de la Simţion” Ilarie Chendi vorbeşte de „două cufere cu cărţi şi cu manuscrise”, „pline cu sărăcia lui Eminescu” .

Lucrurile se lămuresc prin scrisoarea lui Titu Maiorescu către Academia Română, din 25 ianuarie 1902, prin care donează „toate aceste manuscripte, aşa cum se află: în cărţi cartonate, în caiete cusute şi în foi volante”, „pentru a servi celor ce se vor ocupa în viitor cu cercetări mai amănunţite asupra vieţii şi activităţii marelui nostru poet” .

marți, 7 iulie 2015

Patriarhul antibolşevic

S-a spus /scris despre vrednicul de pomenire, patriarhul Justinian Marina, că a fost „patriarhul roşu”. Se întâmplă adesea la români să se arunce vorbe despre un om, fără ca vorbele să aibă acoperire. Principiul de bază al calomniei este de-a dreptul diavolicesc: „calomniază, calomniază, că tot rămâne ceva”. Chiar şi atunci când faptele infirmă calomnia, cel calomniat nu are posibilitatea (uneori nici cea juridică) să-şi spună punctul său de vedere. Ori nu se publică dreptul la replică, ori se publică într-un colţ de pagină neinteresantă. Nu minciuna ( sau nu numai ea) este periculoasă, ci plauzibilul. O parte din lumea contemporană se manifestă satisfăcută de tabloizarea faptelor, a vieţii şi activităţii creatoare a oricărei mari personalităţi. „Este plauzibil să fie aşa”, spunea ea, partea asta de lume.

vineri, 3 iulie 2015

Ion Jianu. Interviuri pentru eternitate (Craiova, Scrisul Românesc, 2002)

Jurnalist de vocaţie, Ion Jianu a intrat în comunitatea oamenilor de cultură (deci şi a scriitorilor) prin cărţile sale de interviuri. Recent a publicat în Editura „Ramuri”, Interviuri cu actori, regizori şi artişti plastici în slujba artei, după publicarea altor interviuri cu sportivi de performanţă (prefaţate de regretatul Fănuş Neagu) sau cu oameni politici (Gh. Apostol).

Dar, lucrarea sa reprezentativă, în opinia noastră, este cea publicată în 2002 la Editura Scrisul românesc, cu un titlu inspirat ales: Interviuri pentru eternitate, căci multe dintre personajele sale au intrat în veşnicie (Al. Balaci, Ion Băieşu, Şerban Cioculescu, Sabin Bălaşa, Aurel Dragoş Munteanu, I. Lăncrănjan, Pompiliu Marcea, Adrian Marino, Fănuş Neagu, Al. Oprea, Al. Piru, Valentin Silvestru, I.D. Sîrbu, Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Sorin Titel, Romulus Vulpescu). Alţi scriitori (Ana Blandiana, Augustin Buzura, Jean-Luis Couriol, Fl. Firan, D.R. Popescu, Răzvan Popescu, Eugen Simion, Ileana Vulpescu) sunt interviaţi într-un anume context politic sau istoric; citite azi, ele ne oferă informaţii de istorie literară, dându-ne posibilitatea aprecierii rezistenţei în timp a opiniilor exprimate. Demn este faptul că volumul cuprinde şi autografele tuturor intervievaţilor, autorul intenţionând să-şi intituleze cartea „Interviuri şi autografe pentru eternitate”.

marți, 30 iunie 2015

Trăind printre cărţi, Marian Barbu a realizat o Operă

Se ştie că adevăraţii critici literari sunt apreciaţi ca atare în funcţie de subiectele abordate. Una este să abordezi scriitori minori gen Ion Păun-Pincio, Th. Necoluţă etc. sau locali, cu funcţii administrative, dar cu valoare îndoielnică şi perisabilă, alta să te încumeţi spre vârfurile spiritualităţii româneşti.

vineri, 26 iunie 2015

Marin Sorescu şi Basarabia

Basarabia şi Oltenia, două provincii româneşti aflate la extremităţile arealului românesc, au evoluat istoric ca doi fraţi siamezi. Basarabia şi-a luat nobilul nume de la celebra familie boierească oltenească, a Basarabilor, cum atestă şi George Coşbuc in volumul Din Ţara Basarabilor (Bucureşti, 1901).

Fraternitatea celor două provincii a fost comentată de personalităţile lor. Dacă Grigore Vieru, de pildă, a scris că „s-au aplecat mereu şi se apleacă asupra literaturii basarabene lingviştii din Bucureşti, Iaşi, Cluj, la fel scriitorii Adrian Păunescu şi Victor Crăciun din Bucureşti, Th.Codreanu din Huşi, Adrian Dinu Rachieru din Timişoara, Viorel Dinescu din Galaţi, Tudor Nedelcea din Craiova ” (Gr.Vieru, Limba română este patria mea, Chişinău, 2008, p.347), este cazul să atestăm că şi genialul Marin Sorescu a avut o relaţie aparte cu Basarabia şi intelectualii săi: Grigore Vieru, M. Cimpoi, N. Dabija, Valeriu Matei, Leonida Lari etc.

marți, 23 iunie 2015

Pictorul pedagog, 75 de ani - Ovidiu Bărbulescu

Biserica Madona Dudu
Încet şi pe îndelete, pictorul şi profesorul craiovean Ovidiu Bărbulescu a ajuns la 75 de ani, prilej nimerit pentru vernisarea unei expoziţii personale de pictură şi grafică la galeria „Arta” din Bănie, pe 4 mai 2015, în organizarea filialei Craiova a Uniunii Artiştilor Plastici din România şi a Muzeului de Artă.

Ovidiu Bărbulescu s-a născut într-un spaţiu matrice aparte, în comuna Bobiceşti din fostul judeţ Romanaţi, azi judeţul Olt, la 29 mai 1940. Este o deosebită, de-a lungul Olteţului, unde, pe o distanţă de numai 16km s-au născut un număr însemnat de pictoriŞ Paul Tudor (la Balş), N.Truţă (Dobreţu), Sabin Bălaşa, Cristi Dincă şi Oana Popescu (Dobriceni), G.Păunescu, Severică Mitrache şi Ovidiu Bărbulescu (Bobiceşti), N.Sârbu (Morunglav), N.Predescu, Victor Pârloc şi Al.Trestian (Făureşti), iar peste deal, la Bulzeşti, ca strajă valorică, inegalabilul scriitor şi pictor Marin Sorescu. De altfel, lucrările acestora au fost reunite în expoziţia Pictori din Satele Unite ale Olteţului, gândită şi organizată de Muzeul Judeţean Olt şi Muzeul de Artă din Craiova, la Slatina, la 14 septembrie 2013.

vineri, 19 iunie 2015

Andersen şi românii

Pe 2 aprilie, micii cititori din întreaga lume au sărbătorit Ziua Internaţională a Cărţii pentru Copii, zi instituită din 1976, în chiar ziua de naştere a celebrului scriitor de literatură pentru copii, Hans Christian Andersen (1805-1875), anul acesta împlinindu-se şi 210 ani de la naşterea sa. Era necesară, firească, instituirea unei asemenea zi în condiţiile în care, azi, Galaxia Marconi pare să „învingă” Galaxia Gutenberg, când copiii sunt văzuţi mai mult în faţa calculatorului decât cu o carte în mână.

Dar cine este scriitorul care a determinat instituirea Zilei Internaţionale a Cărţii pentru Copii? Este unul dintre scriitorii lumii cei mai citiţi şi apreciaţi de tinerii cititori. Cine n-a citit şi apreciat Soldatul de plumb, Privighetoarea, Răţuşca cea urâtă, Hainele cele noi ale împăratului, Lebedele, Crăiasa Zăpezii, Prinţesa şi mazărea, Zâna mării? În plus, pentru noi, românii, Andersen are o rezonanţă aparte, făcându-ne cunoscuţi pe Mapamond printr-o carte de călătorii despre meleagurile noastre. Pe lângă scrierea unor basme fermecătoare, Andersen a călătorit şi a scris despre aceste călătorii, fiind supranumit, în epocă, „domnul Europa”. El a intreprins 29 de călătorii, fiind scriitorul cu cel mai mare număr de călătorii măsurabile în kilometri.

marți, 16 iunie 2015

Mehedinţene

Poziţionat în sud-vestul României, judeţul Mehedinţi sau Ţara Severinului are, ca şi celelalte judeţe, o istorie îndelungată, completată de mituri şi legende, frumuseţi naturale sau făurite de om, personalităţi care au depăşit garniţele ţării. Se întinde de la Şviniţa (localitate cu populaţie majoritar sârbească) din Clisura Dunării până la Salcia, în sud-est, de la Butoieştii lui C. Rădulescu-Motru până la nordul muntos, pe o suprafaţă de aproape 5.000 kmp, cu cinci oraşe, 61 de comune, 344 de sate şi cu o populaţie de 2. 665.000 locuitori. Are un potenţial turistic neexploatat încă plenar, începând cu renumitele Cazane, descrise şi de celebrul scriitor danez Hans Chr. Andersen, până la Orşova, la Complexul carstic Ponoare (cu pădurea de liliac şi „Podul lui Dumnezeu”, Peştera Izverna – explorată şi de marele Cousteau) şi, bineînţeles, monumentele istorice din Drobeta Turnu Severin. Îndrăgita interpretă de muzică populară, Niculina Stoican, a realizat şi un CD privind frumuseţile din nordul Mehedinţului, inclus în caseta ce cuprinde muzica sa.

vineri, 12 iunie 2015

Jubileul celebrei statui - Eminescu - de Gheorghe D. Anghel

Puţini sunt sculptori care şi-au făcut o adevărată obsesie pentru o personalitate marcantă, cum este cazul lui Gheorghe D. Anghel. Deşi a transfigurat în bronz şi busturile altor mari români (George Enescu, N. Bălcescu, Th. Pallady, Andreescu, Luchian, Vasile Pârvan), Eminescu a fost visul voeţii sale. Sau cum scrie Paul Rezeanu într-un pertinent studiu, Sculptorul Gheorghe D. Anghel şi Eminescu („Revista muzeelor”, nr. 4, 1995, p. 53-55), din care vom prelua multe date şi informaţii, „niciun alt confrate nu a fost preocupat, în aşa măsură, de-a lungul întregii sale vieţi de chipul lui Eminescu. S-a spus, şi credem, pe bună dreptate, că începutul şi sfârşitul creaţiei sale artistice l-a constituit nemurirea în bronz a marelui poet”.

marți, 9 iunie 2015

Centrul istoric al Craiovei - Inaugurat la 15 mai 2015

CRAIOVA...Străvechea Pelendavă dacică, rezidită de romani... Apărată la nord de marele val al „Brazdei lui Novac”, ale cărui urme se văd şi azi...Moşie „de strămoşie” a Basarabilor. Scaun de Bănie al Craioveştilor. Oraşul care a îmbrăcat zaua de aur a lui Mihai Viteazul şi cămaşa tragică a Domnului Tudor. Tribuna de piatră a proclamaţiei de la Izlaz, oraş al primului guvern provizoriu al paşoptiştilor. Oraşul lui Theodor Aman şi al lui Traian Demetrescu. Oraşul în care a copilărit Macedonski şi s-a stins lira lui Cârlova. Primul oraş electrificat al Munteniei. Oraşul cu un centru plin de merite: singura cetate valahă „a cărei uliţă principală e croită astronomiceşte pe meridian”. Oraşul cu o mie de moşieri. „Oraşul cu o sută de mahalale”, în 1938.

vineri, 5 iunie 2015

Centenarul naşterii - Patriarhul Teoctist sau rezistenţa prin credinţă

Născut la 7 febr. 1915 în satul botoşenean Tocileni, ca al zecelea din cei unsprezece copii ai Marghioalei şi Dumitru, Toader urmează şcoala primară în satul natal (1921-1926), intră ca frate la schitul Sihăstria şi apoi la Mănăstirea Vorona din jud. Botoşani (1928), urmează Seminarul monahal al fraţilor elevi de la Mănăstirea Neamţ (1930) şi cel de la Mănăstirea Cernica (1932-1940). Între 1940-1944, urmează cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, absolvite cu calificativul „Magna cum laude”, precum şi cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie de la Iaşi (1946-1948). La 6 aug. 1935, a depus voturile monahale la Mănăstirea Bistriţa, primind numele de Teoctist, hirotonit ierodiacon (1937) şi deacon la Catedrala Patriarhiei din Bucureşti (1 aug. 1943), transferat, la 1 martie 1945, la Catedrala Mitropoliei din Iaşi.

marți, 2 iunie 2015

La Bucureşti - Premiile Muzeului Naţional al Literaturii Române

Între marile instituţii de cultură din ţară, Muzeul Naţional al Literaturii Române îşi are locul său binemeritat, adăpostind şi valorificând deopotrivă un preţios tezaur literar (manuscrise, corespondenţă, cărţi – în majoritate cu autograf -, obiecte aparţinătoare scriitorilor, lucrări de artă, înregistrări audio-video etc.

Paradoxal, înfiinţarea acestei instituţii se datorează lui ...Mihai Eminescu. Din sumele alocate sărbătoririi centenarului naşterii sale, în 1950, şi rămase necheltuite s-a hotărât achiziţionarea unor documente literare (manuscrise, fotografii, cărţi etc.) aparţinând altor scriitori români, care au format fondul de bază, incipient, al unui muzeu naţional consacrat literaturii române. Un merit esenţial în creionarea acestei instituţii l-a avut preşedintele Uniunii Scriitorilor de atunci, Mihai Beniuc.

vineri, 29 mai 2015

O nouă ediţie Eminescu

„Orice lectură nouă din Eminescu ne pune în faţa aceleiaşi dileme: ce ne place din Eminescu, ce primeşte, azi, sensibilitatea noastră postmodernă din acest mare liric apărut într-o epocă în care romantismul european se încheiase şi simbolismul îşi anunţase deja prin Baudelaire primele acorduri?” se întreabă retoric Eugen Simion, criticul literar care a iniţiat şi a realizat, în plan pragmatic, numeroase proiecte legate de „omul deplin al culturii româneşti”(C. Noica).

marți, 26 mai 2015

Profesorul şi manualul şcolar

Problema manualelor şcolare – văzute ca repere instructive şi educative pentru elevi – este mereu discutată şi discutabilă. De la manualul unic la cel alternativ, elaborarea manualelor şcolare a fost un măr al discordiei, chiar şi în perioada interbelică, atât de aureolată cultural, deşi, manualele din acea perioadă sunt superioare celor de azi.

vineri, 22 mai 2015

O carte incitantă - Marin Sorescu şi Premiul Nobel

În urmă cu 18 ani, la 8 decembrie 1996, Marin Sorescu ne-a părăsit pe noi, muritorii de rând, spre a intra în lumea mare, a nemuritorilor. O viaţă scurtă pentru un creator – 60 de ani - , o viaţă dăruită creaţiei literare şi plastice, apreciată la justa valoare de către unii confraţi, dar mai ales de cei de peste hotare. Marin Sorescu a fost unul dintre cei mai traduşi scriitori români, acest merit revenindu-i aproape în totalitate, prin implicarea sa directă în reciprocitatea traducerii, în relaţiile cordiale cu marii traducători ai lumii literare. O viaţă dăruită creaţiei, dar „încărcată” şi cu nefericiri, lovituri cauzate de alţii (mă refer la „Meditaţia transcentrală” şi la înlăturarea brutală de la „Ramuri”). O viaţă răsplătită cu onoruri, doar parţial, pentru că marele premiu, Nobel, i-a fost refuzat nu de către Academia suedeză, ci graţie intervenţiei confraţilor din ţară.

marți, 19 mai 2015

La Drobeta Turnu Severin, proiect - Legea cărţii româneşti

Drobeta Turnu Severin (Turnu se scrie complet şi nu Tr, cum este inscripţionat pe cosurile de gunoi, pretinde elita intelectuală severineană) a găzduit, între 24-26 octombrie 2014, cea de-a XVI-a ediţie a Festivalului Naţional de Literatură „Sensul iubirii". Organizatori oficiali sunt: Consiliul Judeţean, Centrul Cultural „Nichita Stănescu" şi Societatea Scriitorilor Danubieni (care reuneşte scriitori şi din sudul Dunării, din Serbia), dar iniţiatorul şi zbătătorul acestui festival literar este omniprezenta scriitoare Ileana Roman.

vineri, 15 mai 2015

La Segarcea, Dolj - Cultură, fără conotaţii politice

Da, este adevărat! În România se mai şi construieşte; şi nu orice construcţie, ci un sediu de bibliotecă orăşenească şi de casă de cultură. Se întâmplă asta la Segarcea doljeană, Segarcea lui Vintilă Horia şi a Domeniilor Coroanei Regale (nu ale regelui), domenii continuate azi prin Crama Segarcea (manager: ing. Anghel). Fireşte, în explozia posturilor TV această realizare n-a fost remarcată, deşi poartă amprenta singularităţii; Segarcea a fost popularizată negativ prin moartea unui tânăr infectat cu HIV şi care a infectat pe alţii. Două modalităţi de a privi lumea de azi de către corespondenţii posturilor naţionale TV: doar fapte negative, care aduc rating (oare cine o fi inventat asemenea măsurători?!). România profundă nu este dată la televizor, chipurile n-ar interesa spectatorii. Oare, aşa să fie?!

marți, 12 mai 2015

Adrian Păunescu aşa cum a fost

Adrian Păunescu
Nu ştiu când l-am cunoscut pe Adrian Păunescu. Ca şi în cazul altor personalităţi, întâi am auzit de el. Era unul dintre reprezentanţii generaţiei `60 (despre care a scris o carte), o generaţie de excepţie amintită de „buzduganul” lui N.Labiş, cum s-a exprimat atât de plastic şi de realist, academicianul Eugen Simion.

La topirea cărţii sale, Istoria unei secunde, numele său a devenit cunoscut în întreaga ţară, chiar în arealul românesc, pentru curajul său, aducând în actualitate a sa Basarabie.

vineri, 8 mai 2015

80 de ani - Gabriel Bratu

Gabriel Bratu
„Sunt al doilea caricaturist din România: după domnul Albert Poch ca vârstă şi după domnul Popa’S…ca volum”, spune, cu umoru-i caracteristic, caricaturistul şi graficianul craiovean Gabriel Bratu, cunoscut în întreaga ţară şi chiar peste hotare. Grafica şi caricaturile, ca şi muzica, n-au graniţe lingvistice sau geografice, ele fiind gustate, dacă sunt de calitate, de publicul întregului mapamond. Gabriel Bratu este un „valoros şi autentic artist-caricaturist”, cum l-a numit Albert Poch, fostul preşedinte al Asociatiei Caricaturiştilor Profesionişti din România. Poch face consideraţii pertinente privind definiţia şi condiţia acestui gen de artă: „Un caricaturist este, de fapt, un artist plastic, un grafician dăruit cu simţul umorului, având, în plus şi capacitatea de a analiza, de a compara şi de a combate. Caricaturistul, ca şi confratele său poetul epigramist, mai are şi capacitatea de a exprima simplu şi centrat, idei de multe ori extrem de complexe, iar caricatura, în realizarile ei de zile mari, precum pietricica de diamante şlefuită cu profesionalism şi talent, poate rivaliza, atunci, artistic vorbind, cu momentul zămislit din steiul de marmură ”.