Gala Premiilor de Excelenţă, 2012

Oraş de categoria a doua (financiar şi administrativ), Drobeta Tr. Severin se impune, încet şi pe tăcute, în rândul marilor municipii naţionale, cu personalitate aparte, la baza căreia este aşezată o istorie milenară şi o cultură cu faţa spre Vest. Palatul Culturii (creat şi donat de Th. Costescu), Liceul „Traian” (cu profesori şi absolvenţi celebri), Muzeul Regiunii „Porţile de Fier”, Arhivele Naţionale (conduse de Tudor Răţoi), Turnul de Apă, simbol al urbanisticii mehedinţene (transformat recent în Turnul Artelor), nou reînfiinţata Episcopie a Severinului şi Strehaiei (cu un vlădică, P.S. Nicodim, fiu al judeţului, exemplu demn de urmat pentru toţi enoriaşii), Centrul Cultural (condus de Emilia Mihăilescu), Fundaţia „Alice Voinescu”, Societatea Scriitorilor Danubieni şi Editura „Pier” (conduse de neobosita Ileana Roman, poreclită „sultana Mehedinţului”), Colegiul Universitar sunt instituţii emblematice, care acordă distincţie municipiului de pe malul Dunării. Iar Festivalurile „Sensul iubirii”, „M. Eminescu”, Pamfil Şeicaru”, simpozionul „Mehedinţi-istorie, cultură, spiritualitate”, sunt deja puncte de reper într-o potenţială hartă spirituală a României. 

Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti”, la 130 de ani

La 1 noiembrie 1882, ora 8, „în sala cea mare a liceului nou al Craiovei, printr-un serviciu divin, oficiat de preotul Ştefan Zamfirescu de la Capela Ştirbei, în prezenţa directorului din acel timp, G.P. Constantinescu, a Domnilor profesori ai liceului şi gimnaziului şi a elevilor înscrişi în clasa I” (62 de elevi) se înfiinţează, prin ordinul ministrului Instrucţiunii şi Cultelor, P.S. Aurelian, Gimnaziul Real din Craiova, predecesorul actual al Colegiului Naţional „Fraţii Buzeşti” nume purtat din 1909. La acea vreme, se considera că „învăţătura unui popor trebuie să corespundă cu nevoile şi aspiraţiile sale; nevoile şi aspiraţiile românilor, atât economice cât şi naţionale, reclamă la copiii lor să cunoască cum se măreşte dezvoltarea economică a unui popor”. Cât de actuală este această idee, chiar periculos de actuală pentru unii stătători vremelnici pe scaunul ministerial, chiar cu bacul nepromovat!? Să amintim că P.S. Aurelian, ca şi predecesorul său, Spiru Haret, era, înainte de toate un savant; ca dr. Anghelescu în perioada interbelică sau precum acad. Ilie Murgulescu (elev al acestui liceu) din perioada stalinistă, care a reuşit, prin statutul cadrelor didactice, să anuleze rolul conducător al Partidului unic în învăţământ (în sensul că directorul nu trebuia să fie membru de partid, iar cadrele didactice odată titularizate chiar fără apartenenţă politică nu-şi puteau pierde titulatura. O, tempora!) 

Craiova în sărbătoare

„Cobiliţa oltenească a fost o virulentă armă de-a lungul istoriei politice a poporului român”, spune eseistul de la Balş, Petre Pandrea. „Când în «staful ilfovean» se petrec neomenii, obrăznicii şi prostii grave, care încurcă viaţa însăşi a naţiunii, oltenii pornesc cu cobiliţele pentru a face ordine”. De data aceasta, situaţia este inversată. Tânăra şi frumoasa primăriţă, Lia Olguţa Vasilescu, vine de la Bucureşti, din Parlamentul României, la Craiova, Cetatea Banilor, azi fără bani. Şi nu pentru cine ştie ce „neomenii”, ci pentru a-şi impune amprenta personalităţii sale asupra manifestărilor „Zilelor Craiovei” (22-28 oct. 2012), şi a gospodăririi oraşului, amprentă pe care şi-au pus-o şi alţi primari, de la celebrul N. P. Romanescu la V. Bulucea sau A. Solomon. 

Caragiale la Sorescu

„Ştii că Nazaretul României este Craiova; în această frumoasă cetate, Învăţătorul a văzut prima rază de lumină”, scria I.L. Caragiale lui Petre Th. Missir, din Craiova, la 4/16 apr. 1883, ca, după aproape două săptămâni, adică la 28 apr. 1883, din gara Craiovei să-i scrie din nou, cu aprecieri despre capitala Băniei: „Aici lucrurile stau ca în toată România, mai bine nu pot să stea, mai rău s-ar putea, însă de ce să se distrugă Craiova? Ea este modestă, ea niciodată nu a pretins să se numească altfel decât a treia capitală a noastră, considerându-se Ploieştii ca republică de sine stătătoare”.