La Episcopia Severinului și Strehaiei - Eveniment cultural-liturgic de excepție

Încă o faptă bună a Episcopiei Severinului și Strehaiei, a P.S. Nicodim, conferențiar la Teologia craioveană: ultimele două zile ale lui octombrie 2022, au fost dedicate celor 350 de ani de la înființarea Episcopiei Strehaiei. Cu acest prilej a fost sființită o troiță, așezată la intrarea în Sf. Mănăstire Strehaia, la care au participat: I.P.S. Irineu, arhiepiscopul Craiovei și mitropolitul Olteniei, I.P.S. Varsanufie, arhiepiscopul Râmnicului, P.S. Lucian, episcopul Caransebeșului, P.S. Siluan, episcopul ortodox român din Ungaria, preoți, monahi, numeroși enoriași, autorități administrative etc. Episcopia Strehaiei s-a înființat în 1672, prin mutarea aici a vechii Mitropolii a Severinului (înființată la 1370, în timpul domniei lui Vladislav Vlaicu, fiind a doua mitropolie a Țării Românești), pentru că această zonă geografică să nu fie vitregită de „învățătura credinței și păstorul ei cel adevărat”.

Episcopia Strehaiei a funcționat puțin timp, până în 1679, și a avut un singur episcop: Daniil. La Mănăstirea Strehaia, unde a funcționat episcopia, a fost așezată o pisanie care consemnează că Grigore voievod „socotitu-s-au dimpreună cu toții cinstiții sfetnici Măriei Sale și-au tocmit și-au așezat aci sfânta mănăstire a fi Episcopie a Țării Românești, pentru că mai dinainte vreme a fost iarăși episcopie aici, ci fiind surpată mult de puterea varvarilor, s-au mutat scaunul la Râmnic”. În interiorul mănăstirii a fost pusă piatră de temelie pentru paraclisul cu hramul „Sf. Cuvioasă Teofana Basarab”, a fost sfințită și o troiță, după care a urmat Sf. Liturghie, săvârșită pe podiumul din curtea mănăstirii. Sfânta cuvioasă Teofana Basarab a fost o personalitate a veacului XIV: fiică de domn român (Basarab I), soră de domn român (Nicolae Alexandru), soția țarului bulgar Ivan Alexandru și mama țarului Strațimir al Vidinului, simbol și reazem al românilor din Bulgaria. A fost canonizată de Sf. Sinod al B.O.R, la 21 mai 2022, de Sfinții Constantin și Elena. Meritul aducerii ei în actualitate revine preotului mehedințean, doctor în istorie Al. Stănculescu-Bârda, care, la îndemnul vrednicului de pomenire, mitropolitul Nestor Vornicescu, a studiat și a alcătuit o monografie hagiografică, publicată (până acum, cu ajutorul P.S. Nicodim, în trei ediții). Românca Teodora Basarab, ajunsă țarina Bulgariei, devenită (după divorț) maica Teofana este o „altă Ana lui Manole, pe care nu soțul, ci tatăl ei o zidește la temelia statului român [...] Răbdarea ei și înțelegerea situației ca pe o rânduială de la Dumnezeu, bunătatea și înțelepciunea, grija pentru operele de cultură, au făcut pe bulgari să îi atribuie maicii Teofana aură de sfântă”, cum scrie părintele Stănculescu-Bârda. În după amiaza aceleeași zile (30 octombrie 2022), înalții ierarhi, preoți și cercetători, la care s-a adăugat primarul comunei Tâmna, Ilie Șerban, s-au deplasat în satul Izvorăl, aparținător comunei mehedințene Tâmna, unde s-a ridicat o troiță în cinstea episcopului Gherasim Safirin, născut în acest sat.

Aici s-a săvârșit slujba parastasului și sfințirea troiței ridicată în curtea parohiei din Izvorăl. Comuna Tâmna, este atestată documentar în 1543, având în componență 11 sate, în care s-au născut sau au avut tangența personalități remarcabile: familiile boierești și politice Ștefan Issărescu (căsătorit cu principesa Ileana, fiica Reginei Maria, călugărită după divorț sub numele de Alexandra; recăsătorit cu Patricia Kennedy din familia prezidențială), Vasile Rădulescu (fratele filosofului C. Rădulescu-Motru), C. Potârcă, Alexandrescu, Vorvoreanu, Tilică Ioanid, logicianul Gh. Enescu, lingvistul Gh. Bolocan, poetul și flautistul Miltiade Nenoiu, scriitorii Emil Manu, Marius Tupan, Tudor Nedelcea, istoricii I. Călin, C. Protopopescu. Aici, în satul Colareț, gen. Pantazzi (cumnatul lui V. Rădulescu), și-a construit un conac, cu legături telefonice secrete cu Germania, ras de pe fața pământului de armata roșie, „eliberatoare” (citește „cotropitoare”). Așadar, în acest loc mirific, ca nenumărate altele care împânzesc Țara, s-a născut, în octombrie 1849, Gheorghe Safirin, într-o familie nevoiașă, rămas orfan la doar trei ani, crescut și educat de un episcop din Craiova, unde-și face studiile liceale (1870), apoi cele teologice, mai târziu, la Atena (1894).

A intrat în monahism în 1873, cu numele Gherasim, hirotonisit diacon și arhidiacon (1875). A fost profesor de franceză și director al Gimnaziului din Tg. Jiu (1869), profesor și director al Seminarului Eparhiei (1878-1885), preot și arhimandrit, cu numele Craioveanul (1869), episcop al Romanului, între 1900-1911, scos din scaunul eparhial datorită exigenței sale (a cerut consistoriul superior și pentru ierarhi) și retras la Frăsinei, lăcaș ctitorit de Sf. Calinic, cu reguli stricte, unde și-a dat obștescul sfârșit la 14 februarie 1922, cum ne asigură Ileana Roman și Tudor Rățoi, autorii excelentei Enciclopedii a județului Mehedinți (Editura Pier, 2021, p. 335). Era considerat un călugăr atipic, venit dintr-o altă lume, „bărbat cu viață sfântă”, un episcop a cărui viață a fost pusă „în lumina duhului sfânt”, apreciat la adevărata sa dimensiune de Spiru Haret, Gala Galaction, Tudor Arghezi. Sf. Sinod al vremii l-a acuzat de „teomanie”, un fel de „nebunie religioasă” tocmai pentru că a cerut întronizarea unor reguli monahale exigente.

Comemorarea centenarului trecerii sale la cele veșnice de către Episcopia Severinului și Strehaiei este și un act reparatoriu, îndreptățit pentru episcopul Gherasim Safirin, autorul unor cărți importante: Culegere de cântări bisericești (1908), Soboricariu (1914), cu traduceri din greacă și franceză, un ierarh erudit și duhovnic iscusit, remarcându-se și în domeniul muzicii bizantine. Toate aceste aspecte ale activității episcopului cu rădăcini mehedințene au fost relevate la simpozionul dedicat lui (31 octombrie 2022) la Episcopia Severinului și Strehaiei de P.S. Nicodim, P.S. Lucian (episcopul Caransebeșului), P.S. Siluan (episcopul ortodox român al Ungariei), lect. univ. pr. Ioniță Apostolache, arh.dr. Andrei Ioniță, pr.dr. Aurel Florin Țuscanu, protos. Antim Motorga, diac.drd. N. Sorin Marin. La aproape un km de satul de origine al episcopului Gherasim se află satul Manu, unde s-a născut chiar în anul trecerii la cele veșnice ale episcopului, adică în 1922, poetul, romancierul, criticul și istoricul literar, memorialistul Emil Manu (1922-2005). Absolvent al Filologiei bucureștene, profesor la Baia de Aramă, Corcova și Turnu Severin, proaspăt cercetător științific, este arestat în 1958 și condamnat la 6 ani închisoare, 4 ani de interdicție și confiscarea averii pentru infracțiunea oficială și oficializată de „uneltire contra ordinei sociale prin agitație”, experiența carcerală fiind redată în vol. Infernurile noastre (1993). Eliberat, a lucrat ca zilier în construcție, apoi revine la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române și se consacră ca un autentic cercetător. Ediția I a Simpozionului național Țara Severinului. Oameni. Fapte.

Locuri, care a avut loc la Centrul Cultural-Misionar „Sf. Ioan Gură de Aur” al Episcopiei mehedințene (la 31 octombrie 2022) a cuprins circa 30 comunicări științifice, cu tematică diversă și interesantă: complexul monastic Strehaia (acad. Radu Ștefan Vergatti), istorici strehăieni despre tradiția scaunelor episcopale de la Strehaia (Dinică Ciobotea), Vânju Mare (file de istorie) și Sistemul hidroenergetic Porțile de Fier I (Tudor Rățoi), mitropolitul Firmilian (Florin Epure și Ion Nicolae I. Mutu-Strehaia, comunicări distincte) prelații B.O.R. în medalistică (Vilică Muntean), Gh. Dumitrașcu-Bistrița și mediul cultural vâlcean (Eugen Petrescu), canonizarea Cuvioasei Teofana Basarab – moment liturgic și istoric de referință (Al. Stănciulescu-Bârda), istoricul bisericilor din Livezi, Broscari, Seliștea Isvernei, Șovarna de Sus, Buicești, susținute de pr. Marian Turea, pr. Daniel Cazacu, pr. Marius Pălărie, pr. Daniel-Alexandru Coliță. Au fost lansate cartea arh. dr. Calinic Drăghici, Opera canonică a Sfântului Ioan Postitorul. Importanța ei pentru sistematizarera dreptului bisericesc ortodox, în prezentarea pr.dr. Al. Stănciulescu-Bârda, dar și ediția a III-a, a Vieței Cuvioasei Teofana Basarab (2022) a părintelui Stănciulescu-Bârda, o apariție editorială de excepție în istoria Bisericii noastre strămoșești.

O lansare sui-generis, cu totul deosebită, s-a datorat istoricului vâlcean Eugen Petrescu, inițiatorul și coordonatorul colecției omagiale bibliofile și de mare importanță istorică, Primul Război Mondial și Marea Unire a Românilor, în șase volume, la editura craioveană Universitaria, între 2016-2022. Apărută sub egida Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, Centrul de Cercetări Istorice „D. Bălșa” Rm. Vâlcea, fiecare din cele șase volume (fiecare volum având între 700-900 pag.), fiind consacrat unei teme aparte: vol. I. 100 de ani de la intrarea României în Războiul Reîntregirii Neamului (pref. Tudor Rățoi); vol. II. 100 de ani de la marile bătălii de la Mărăști-Mărășești-Oituz (pref. gen. Gr. Buciu); vol. III. 100 de ani de la intrarea Armatei Române în Ungaria – faza finală a războiului (pref. Florin Epure); vol. IV. 100 de ani de la făurirea României Mari (pref. Dinică Ciobotea); vol. V. 100 de ani de la semnarea Tratatului de Pace de la Trianon (pref. Gh. Dumitrașcu); vol. VI. 100 de ani de la încoronarea suveranilor României Mari (pref. col. I. Giurcă). Este un efort intelectual imens, însumând 4406 pagini, format B5, reunând peste 120 istorici din întregul areal românesc, care comentează, interpretează informațiile edite sau inedite, despre un eveniment istoric major, care a pus bazele statului român unitar și modern. Este o „lucrare astrală a istoriografiei noastre contemporane” (Ioan St. Lazăr), de referință și de utilitate publică atât de necesară (mai ales) în vremurile pe care le trăim. Meritul incontestabil revine istoricului Eugen Petrescu care, cu un efort logistic, „cerșind” bani pentru tipărire, a reușit să ne ofere o colecție-monument, așa cum au precizat și prezentatorii colecției: Tudor Rățoi și Florin Epure. Acolo unde este vocație și nu doar interese profesionale (Eugen Petrescu este pensionar) ies lucruri plăcute lui Dumnezeu și utile neamului românesc. De-ar fi și în alte județe câte un Eugen Petrescu! „Pomul se cunoaște după roade, omul după fapte”, spune un vechi proverb românesc, adeverit în timp. Se dovedește și în cazul P.S. Nicodim și vrednicilor săi colaboratori de la Episcopia Severinului și Strehaiei.

P.S. La Drobeta Turnu Severin, sub egida Consiliului Județean, a Primăriei municipiului, a Centrului Cultural „Nichita Stănescu”, a Palatului Culturii „Teodor Costescu” (cu un nou director, Delia Rîmniceanu), Societatea Scvriitorilor Danubieni, înființată și condusă de omniprezenta scriitoare Ileana Roman, a organizat ediția a XXIV-a a Festivalului de literatură „Sensul iubirii” (21-22 octombrie 2022), consacrat centenarului Emil Manu, evocat de Cornel Boteanu și Tudor Nedelcea. Cu această ocazie au fost lansate o serie de cărți literare semnate de Silviu Gongonea, Gabriel Nedelea, Ileana Roman, Titu Dinuț, Nina Ceranu, Dan Șalapa, Delia Rîmniceanu, M. Firică, N. Jinga, Carmen Bulzan, Doina Grigore, Cornel Boteanu. Mehedințiul nu se dezminte!

Tudor Nedelcea