Marin Sorescu - Ar fi împlinit 80 de ani...

... dacă „destinul sorţii” (cum s-a exprimat un telespectator) nu i-ar fi fost potrivnic. Sau anumiţi indivizi, chiar din preajma sa, pe care i-a promovat, nu i-ar fi scurtat zilele. Primul atac împotriva sa se produce în mai 1982, Sorescu fiind implicat (de alţii) în „meditaţia transcendală”, „sectă periculoasă” în opinia politrucilor. I se interzice piesa Există nervi pusă în scenă la Teatrul Naţional din Craiova, iar el capătă diabet. Oameni de bine (Adrian Păunescu, Eugen Simion, O. Paler, Vasile Băran) îi sar în ajutor. Apoi, în februarie 1991, la împlinirea vârstei de 55 de ani, a fost chemat la Uniunea Scriitoprilor, dar nu pentru a i se închina o cupă de şampanie, ci pentru a-l destitui ca redactor şef al revistei „Ramuri”.

I-am devenit apropiat după ce alţii l-au dezamăgit şi chiar m-a onorat cu preţuirea sa. De aceea, cred că-i drept să consemnez câteva date despre omul Marin Sorescu.

O excelentă şi necesară carte de istorie

Studierea celui de-Al Doilea Război Mondial continuă să preocupe istoricii şi cititorii deopotrivă, pierderile de vieţi omeneşti, milioanele de răniţi sau mutilaţi de război au creat o stare care nu poate fi anihilată sau uitată cu prea mare uşurinţă. Schimbarea de frontiere, împărţirea Europei printr-o cortină de fier, existenţa simultană pe scena istoriei a doi călăi pare a fi lucrarea diavolului. La peste 70 de ani de la încheierea celei mai crunte confragraţii mondiale din istoria umanităţii încă se mai aduc dovezi, documente, opinii, argumente, se reanalizează faptele, arhivele secrete încep să se deschidă, apar noi interpretări pe baza noilor documente sau memorii.

GHEORGHE HAGI

Petre Ţuţea spunea despre aromâni că nu sunt români, ci ... super-români! Pe când o parte dintre noi se mai bălăcesc precum raţele în bătătură, ei, aromânii sau macedoromânii au ştiut să poarte, în suflet şi în viaţa publică, stindardul românismului. Mi-am adus aminte (aproximativ) de vorbele socratianului Ţuţea – prea iute intrat într-un con de umbră, poate pentru că filosoful român remarcase fără echivoc virtuţile românismului şi ale ortodoxiei noastre – văzând strălucita evoluţie a fotbalistului şi antrenorului Gică Hagi, cel care în familie vorbeşte în dialectul aromân, şi nu în ... „ limba aromână”, cum afirma, în totală necunoştinţă a lucrurilor, un comentator TVR!

De la „festivism” la uitare - MARIN SORESCU

De câţiva ani încoace, preşedintele Fundaţiei „Marin Sorescu” aduce grave şi nemotivate acuzaţii de festivism Zilelor „Marin Sorescu”, care, în final, şi-a atins ţelul: din 2014, Marin Sorescu nu mai este sărbătorit la Craiova! Zilele „Marin Sorescu” au fost organizate începând cu februarie 2005, sub egida nobilă a Academiei Române, a preşedintelui ei, acad. Eugen Simion (care a fost moderatorul ei), la nivelul Primăriei Craiovei, cu participarea tuturor oficialităţilor locale (Prefectura, Consiliul judeţean, Mitropolia Olteniei, Universitatea din Craiova, Teatrul Naţional „Marin Sorescu”, Colegiul de Artă „Marin Sorescu”, Colegiul Naţional „Carol I” etc.); deci Marin Sorescu a fost omagiat plenar şi solemn la cel mai înalt nivel instituţional, a fost o sărbătoare a spiritului, cu participarea internaţională. Şi n-a fost numai o simplă manifestare în sala de festivităţi a Primăriei sau în alte instituţii de cultură.

Emil Manu

Poetul, prozatorul, memorialistul, criticul şi istoricul literar Emil Manu (pseudonimul lui Emil Cismărescu) s-a născut la 9 octombrie 1922 în satul Manu, comuna Isvorălu (azi comuna Tâmna), din părinţi Ion Cismărescu şi Ioana (născută Popescu), ţărani înstăriţi. În satul natal urmează cursurile şcolii primare (1929-1934), apoi Liceul „Traian” din Turnu Severin (1934-1942), avându-l ca profesor de literatură pe C.D. Ionescu, care-i va deveni mentor. Între 1942-1946 este student al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti, (urmând, în paralel, şi Facultatea de Drept), avându-i profesori pe celebrii G. Călinescu, Tudor Vianu, Mircea Florian, M. Ralea, D. Gusti. În timpul studenţiei, în 1944, este mobilizat la Şcoala de ofiţeri de rezervă şi participă la luptele de la Păuliş (Arad şi Lipova), unde este rănit şi decorat. În 1946 îşi ia licenţa cu teza Ideea de criză în cultura europeană (coordonator: Tudor Vianu).

„Bine, măcar, că n-ai fost spion sau trădător”

Sunt cuvintele mamei lui Ştefan Andrei spuse când marele diplomat a ieşit pentru două zile din puşcărie (of, ce cuvânt urât) şi puse ca motto de Adrian Păunescu poeziei Scrisoare către Ştefan Andrei. Sunt cuvinte specifice unei mame dintr-un străvechi şi nobil sat românesc, Podarii Doljului care a ştiut să-şi educe copiii în spiritul moralei creştine, adică să fie cinstit şi deştept şi să fie cu o „treaptă mai domn”, vorba Poetului deja citat. Sau „Să vă îngăduiţi, maică”, îndemnul pe care aceeaşi mamă l-a spus cuplului, devenit celebru, Ştefan-Violeta, când s-au căsătorit în 1961. Ce poate fi mai onorant atât pentru mamă, cât şi pentru copiii săi, să-i vadă realizaţi profesional, dar şi curaţi sufleteşte.

CARMEN SYLVA

1. Regina scriitoare 

Destinul a făcut ca, după nedreapta înlăturare de la conducerea tânărului stat român, abia unificat, a domnitorului pământean Al.I. Cuza, pe tronul domnesc să fie chemat prinţul Carol I de Hohenzollern, descendent al unei familii cu vechi tradiţii , cu merite incontestabile în cucerirea, pe câmpul de luptă, în 1877, a independenţei statale. Şi tot destinul i-a hărăzit ca soţie pe Elisabeta-Paulina-Otilia-Luiza, principesă de Wied, harnică, iubitoare de oameni, cultă şi talentată în egală măsură.

Principesa Elisabeta s-a născut la 17/29 decembrie 1843 în castelul părinţilor săi din Monrepos de lângă Rin, unde primeşte o instrucţie pe măsura rangului princiar, cu profesori renumiţi în epocă şi în ţinutul său. Cunoaşte la perfecţie limbile franceză, engleză, italiană, suedeză şi, bineînţeles, ulterior română. După lungi călătorii europene, la Berlin şi Petersburg, se căsătoreşte la 3/15 noiembrie 1869 cu domnitorul României, Carol I. La câteva zile de la celebrarea căsătoriei, făcută la Neuwied, tânăra pereche porneşte spre noua lor ţară şi, la 10/22 noiembrie ajung la Turnu Severin, după care călătoresc cu vaporul până la Giurgiu.