De la „festivism” la uitare - MARIN SORESCU

De câţiva ani încoace, preşedintele Fundaţiei „Marin Sorescu” aduce grave şi nemotivate acuzaţii de festivism Zilelor „Marin Sorescu”, care, în final, şi-a atins ţelul: din 2014, Marin Sorescu nu mai este sărbătorit la Craiova! Zilele „Marin Sorescu” au fost organizate începând cu februarie 2005, sub egida nobilă a Academiei Române, a preşedintelui ei, acad. Eugen Simion (care a fost moderatorul ei), la nivelul Primăriei Craiovei, cu participarea tuturor oficialităţilor locale (Prefectura, Consiliul judeţean, Mitropolia Olteniei, Universitatea din Craiova, Teatrul Naţional „Marin Sorescu”, Colegiul de Artă „Marin Sorescu”, Colegiul Naţional „Carol I” etc.); deci Marin Sorescu a fost omagiat plenar şi solemn la cel mai înalt nivel instituţional, a fost o sărbătoare a spiritului, cu participarea internaţională. Şi n-a fost numai o simplă manifestare în sala de festivităţi a Primăriei sau în alte instituţii de cultură.

La sesiunea solemnă s-au spus lucruri extrem de interesante şi inedite despre marele Marin Sorescu de personalităţi marcante din ţară (Adrian Păunescu, Fănuş Neagu, Grigore Vieru, Mihai Cimpoi, N. Dabija, V. Tărâţeanu, Mircea Micu, M. Ungheanu, Mircea Dinescu, Victor Crăciun, Răzvan Voncu, Gr. Tr. Pop, Ilie Purcaru, Dan Hăulică, Varujan Vosganian, Dan Mircea Cipariu, Dan Zamfirescu, N. Georgescu, Maya Simionescu, Marius Sala etc.), cât şi din străinătate (John Fairleigh, laureat al premiului Nobel pentru literatură, Adam Puslojici, Radomir Andrici, Srba Ignatovici, I. Miloş, I. Flora, W. Jacques de Deker, Serge Fauchereau, Michael Metzeltin etc.). Paralel cu această sesiune solemnă, au fost reprezentate piesele soresciene: Iona, Pluta meduzei, Paracliserul, A treia ţeapă, Vărul Shakespeare, Matca, alături de spectacolele lui Tudor Gheorghe, Petrecerea şi La lilieci. Pe scena Naţionalului craiovean, care, la propunerea lui Mircea Cornişteanu, poartă numele Poetului, au avut loc recitaluri de poezie susţinute de actorii Ilie Gheorghe, Tudor Gheorghe, Mircea Albulescu, Virgil Ogăşeanu, Dorel Vişan, I. Caramitru, Horaţiu Mălăele, G. Mihăiţă, Ion Colan etc. sau scriitorii Gr. Vieru, N. Dabija, V. Tărâţeanu, Adam Puslojici, I. Miloş, Mircea Micu, Radomir Andrici etc. Au fost lansate: Opere (col. „Opere fundamentale”, ediţie academică coordonată de Eugen Simion), Cronici literare, Cronici dramatice, Configuraţii grafice (editate de G. Sorescu), Puntea, Poezii alese de cenzură, Sonete, monografiile Marin Sorescu. Starea poetică, de Ada Stuparu, Metaforele teatrului sorescian de Toma Grigore, Marin Sorescu de Fănuş Băileşteanu. S-au vernisat expoziţii din pictura scriitorului, au fost organizate pelerinaje la Casa Poetului din Bulzeşti (de ce nu se transformă în Casă memorială, conform dorinţei lui Marin Sorescu şi a soţiei sale, aş întreba preşedintele Fundaţiei „Marin Sorescu”?), personalităţile sosite la Craiova au avut întâlniri cu publicul craiovean la Biblioteca judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman”, Muzeul de Artă, colegiile naţionale „Fraţii Buzeşti” „Marin Sorescu”, „Elena Cuza”şi „Carol I”, Casa de Cultură „Traian Demetrescu” etc.

S-a acordat premiile „Marin Sorescu” unor personalităţi din ţară (Ov. Ghidirmic, Marian Barbu, Tudor Nedelcea, Ilarie Hinoveanu, N. Iliescu, Lucian Chişu, Al. Dobrescu, Augustin Buzura, Nicolae Breban, D.R. Popescu) şi din străinătate. Manifestările dedicate lui Marin Sorescu au avut darul nu numai de a perpetua memoria unui scriitor de geniu, dar şi de a repara unele nedreptăţi făcute de semenii săi, cum remarca Eugen Simion: „Discret, Marin Sorescu a dus un război lung , de unul singur, luptând cu ideologia, cu invidia autohtonă şi cu indiferenţa internaţională [...] Cei care voiau să-şi dreagă reputaţia lor serios compromisă de colaborarea cu ideologia oficială a totalitarismului ceauşist s-au grăbit să-l înjure ca la uşa cortului şi să-şi refacă, astfel, credibilitatea morală. Culmea este că au reuşit nu să distrugă talentul lui Sorescu, dar să fragilizeze omul, şi aşa, prin natura lui fizică, destul de fragil”. Pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume li s-a zis „festivism”? Numai cineva cu rea credinţă şi lipsă de obiectivitate poate să gândească şi, mai grav, să repete această gogomănie. Şi mai trebuie spus, ceva: propunerea, încă „din 2005”, a lui Emil Boroghină ca Zilele „Marin Sorescu”, să se desfăşoare din doi în doi ani, în alternanţă cu Festivalul „Shakespeare” s-a împlinit. Merită Marin Sorescu, omul şi creaţia sa, să fie uitat de oraşul pe care l-a văzut prima dată din car? Şi mai ales în situaţia în care Craiova şi Doljul nu pot „beneficia” decât de scriitorii Traian Demetrescu, Elena Farago, Al. Macedonski.

La şapte decenii de la naşterea lui Adrian Păunescu a fost organizat, între 18-21 iulie 2013, la Bucureşti, Craiova şi Bârca, primul Festival Internaţional de Poezie şi Folk, la care au participat personalităţi remarcabile din ţară şi de peste hotare (academicienii: Eugen Simion, Mihai Cimpoi, N. Dabija, Vasile Tărâţeanu, scriitorii Victor Crăciun, Nicolae Georgescu, Doina Rizea, Mihai Sultana Vicol, gen. Mircea Chelaru etc.). Au fost manifestări culturale ample, s-au dezvelit două busturi ale Poetului (la Craiova şi Bârca), dar, mai presus de toate, participanţii l-au comemorat la justa sa valoare pe scriitorul şi binefăcătorul atâtor năpăstuiţi de soartă şi de regim, Adrian Păunescu. Iniţiatorul, organizatorul şi, în mare parte, finanţatorul (alături de Marius Tucă şi „Jurnalul Naţional”, Primăria Bârca) acestui festival a fost familia Păunescu (Ana Maria, Andrei şi Carmen), prin fundaţiile sale.

În cazul lui Marin Sorescu, familia a fost beneficiara acestor manifestări, iniţiatorii, organizatorii şi finanţatorii fiind Academia Română şi Primăria Craiovei. Doi mari poeţi şi prieteni, două modalităţi total diferite în omagierea lor îndreptăţită.

Tudor Nedelcea

4-10 apr. 2014

P.S. Piaţa Teatrului Naţional „Marin Sorescu” poartă numele lui W. Shakespeare (şi nu a lui Theodorini, Emil Gîrleanu, L. Rebreanu). De ce nu s-a făcut această denumire în regim de reciprocitate, adică în Marea Britanie să fie marcate numele savanţilor români trăitori şi în marele regat, Gogu Constantinescu (inventatorul sonicităţii) şi H. Coandă (creatorul primului avion cu reacţie şi a primei farfurii zburătoare)? De ce nu avem şi un Festival Caragiale – Eugen Ionescu? Festivalul „I.L. Caragiale” a avut loc la Craiova, cu mare succes şi contribuţii documentare, dar „democraţia” l-a desfiinţat. Un festival, indiferent de domeniu, nu trebuie să impună valorile locale sau naţionale? În lume, în afara acţiunilor iniţiate şi realizate de Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni (preşedinte prof. Victor Crăciun), cunoaştem puţine manifestări consacrate României şi valorilor sale, întreprinse de unii consângeni din diaspora. O manifestare mai puţin cunoscută este Festivalul muzical „Petrus de Dacia”, desfăşurat anual între 2-5 august, pe insula suedeză Gotland, din iniţiativa lui Wolfang Mehler, fiul compozitorului (vezi G. Pantecan, Dacia şi geto-dacii, între mituri şi raţiune, Bucureşti, Liga Culturală, 2008). Şi, totuşi, este prea puţin pentru marile valori româneşti impuse în universalitate.

În ţară, marii creatori de valori literar-artistice sunt omagiaţi pe măsură. Dacă Eminescu a devenit, firesc, sinonim cu Ziua Culturii Române (graţie acad. Eugen Simion), Tudor Arghezi e sărbătorit de Tg. Cărbuneşti şi de întregul Gorj, Nicolae Labiş de Mălinii săi şi de Suceava, Grigore Vieru de Iaşi şi Chişinău, în duplex (Craiova fiind, după Chişinău, primul oraş care l-a sărbătorit printr-un spectacol internaţional), Lucian Blaga de Lancrăm şi Alba Iulia, Nichita Stănescu de Ploieşti (anul acesta fiind ediţia XXVI) etc. Şi nu în alternanţă!