De ziua Limbii Române - Regal științific și cultural

Sfârșitul lunii Gustar (31 august) și începutul anului bisericesc (1 septembrie) a consemnat două evenimente științifice remarcabile: Ziua Limbii Române, sărbătorită simultan de către Academia Română și Academia de Științe din Chișinău, precum și Congresul Mondial al Eminescologilor, inițiat și coordonat de neobositul savant, Mihai Cimpoi începând cu 2012, sub egida ambelor academii, și în organizarea Centrului Academic Internațional „Mihai Eminescu” de la Chișinău. A fost un adevărat festin științific și cultural în care românismul a fost omagiat, îndreptățind afirmația lui Eminescu: „Nu noi suntem stăpânii limbei, ci limba e stăpâna noastră”. Au participat mari personalități (academicienii Ioan-Aurel Pop, Ion Tighineanu, Mircea Dumitru, Mircea Martin, M. Cimpoi, Valeriu Matei, Gh. Păun, I. Hădârcă, Th. Codreanu, Gh. Ghidirim, Gh. Chivu), a eminescologilor N. Georgescu, Adrian Dinu Rachieru, Pompiliu Crăciunescu, Lucia Olaru Nenatti, Catinca Agache etc.), a europarlamentarului Maria Grapini (cel mai activ europarlamentar român), a omniprezentului primar al comunei Dumbrăveni (Suceava), Ioan Pavăl, și a secretarului primăriei, Mihai Chiriac, a altor cercetători și cunoscători ai limbii române și creației eminesciene (Rodica Zahiu, Liviu Chiscop, Daniel Corbu, Simona Modreanu, Cassian Maria Spiridon, Laura Hant, Tudor Nedelcea, Emilia Stăjila, M. Cornaci, Kopi Kycyku (Albania), Metleaeva Miroslava, D. Gabura, A. Apetri, G. Vulturescu). Au fost lansate mai multe cărți cu tematică eminesciană: Titu Maiorescu, Eminescu, poet al timpului modern (ediție și prefață de M. Cimpoi), N. Georgescu, Un înșelat pe corabia trufiei, Adrian Dinu Rachieru, Arhipelag critic, Cassian Maria Spiridon, Poetul nopții și mitul «Luceafărului», ediții din poezia eminesciană, precum și excelentul Buletin „Mihai Eminescu”, nr. 1/2022, de cercetări eminescologice, valorificare și promovare a operei și personalității lui M. Eminescu, editat de Centrul Academic Internațional „Eminescu” și Biblioteca municipală „B.P. Hasdeu”.

Din nou despre - Românii de lângă noi

„Popor român! Mari învățături îți dă această întâmplare [răpirea Bucovinei]. Dacă fiii tăi ar fi uniți totdeauna, atunci și pământul tău strămoșesc rămânea unul și nedespărțit.” Mihai Eminescu

Mai știm noi câte ceva despre românii din jurul României, din Ucraina, Basarabia, Bulgaria, Serbia, Ungaria? Azi suntem invadați cu știri (majoritatea propagandistice) despre războiul din Ucraina, uitând complet că acolo trăiesc, fără voia lor, și români, atât în zona Cernăuțiului, cât și în Basarabia de sud, azi teritoriu ucrainian. În acest context, este lăudabilă inițiativa Școlii Sociologice de la Craiova, fondată și condusă de universitarul Dumitru Otovescu, de a lansa și materializa proiectul Comunitatea românilor din Cernăuți (Ucraina). Origine etnică și discriminare politică, prin doi cercetători, Adrian Otovescu și Vlad-Ovidiu Cioacă, implementat prin Centrul pentru Politica Externă și Studii de Securitate, cu sprijinul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni. Denumirea „Ucraina” (= pământ de graniță) este atestată documentar într-o cronică a Rusiei din 1187 pentru regiunea din vecinătatea ei. După prăbușirea Rusiei kievene, regiunea poartă numele de Ucraina, Rusia minor sau Mica Rusie (Rusia Mare având capitala la Moscova), ucrainienilor zicându-le și „rușii mici”. Regiunea dintre Rusia și Hanatul Crimeii a fost colonizată de împărăteasa Ecaterina cea Mare, în a doua jumătate a secolului 18, cu ruteni, ucrainieni, ruși, evrei, români, germani, greci, bulgari, sârbi, albanezi, suprapuși peste populația băștinașă, formată din cazaci și tătari.

Cu evlavie despre Biserică și slujitorii ei

Poet, prozator, dramaturg, Petre Gigea s-a născut la 31 martie 1930, în comuna Goicea (localitate în care a locuit celebrul sociolog Dimitrie Gusti cu prilejul cercetărilor sale de teren), ca fiu al Ecaterinei (n. Chiurtu) și al notarului Ioan Gigea. În sat, urmează clasele primare și elementare, apoi Liceul comercial „Gh. Chițu” din Craiova (1941-1949) și Facultatea de Finanțe și Credit a Academiei de Științe Economice din București (1949-1953). A avut o carieră administrativă (inspector financiar, primar al Craiovei (1964-1968), primvicepreședinte al Consiliului popular Dolj (1968-1977), politică (ministru al Finanțelor (1981-1986), diplomatică (guvernator al României la Fondul Monetar Internațional și la Banca Mondială (1981-1986), ambasador al României în Franța și la UNESCO (1986-1989), funcții îndeplinite cu profesionalism și cu dragoste de Țară. A fost înzestrat și un talent literar pe care l-a folosit din plin în multe domenii ale literaturii, adăugându-și la numele său civil, cuvântul Gorun, ceea ce vrea să însemne tărie de caracter. Despre creația sa literară s-au pronunțat nume ilustre ale literaturii române: Al. Piru, I.D. Bălan, Fl. Firan, Ov. Ghidirmic, Alex. Șefănescu, Tudor Nedelcea, Laurențu Ulici, M. Duțescu, Fănuș Băileșteanu, I. Deaconescu, Marian Barbu, Virgil Dumitrescu, N. Mareș etc. Un sector literar esențial în care Petre Gigea-Gorun a excelat este memorialistică. A fost / este un pertinent cronicar al vremii sale, lăsând posterității date, fapte, evenimente și oameni implicați, de o valoare demnă de apreciat, mărturii neprețuite.

Oltenia mănăstirilor

„Dacă am înțelege cât mai mulți, cât mai devreme, cât de mult ne iubește Dumnezeu, că Domnul e iubire și iertare, că fără Dumnezeu nimic nu putem, nimic nu facem, nimic nu suntem... și la final, nu contează decât unde pune Domnul sufletul nostru după ce murim, cu toții am fi mai buni, mai milostivi, mai iubitori pentru aproapele ei, și, în cele din urmă, tuturor ne-ar fi mai bine!” 

Am reprodus aceste cuvinte scrise și așezate ca motto la o carte monumentală: Oltenia mănăstirilor. Istorie, iconografie și arhitectură, vol. 1-2, de Liana Carina Tătăranu și Nicolae Coșniceru, apărută în 2022 în editura bucureșteană Princeps Publisting (director Mirela Matyas), peste 500 pagini, cu numeroase ilustrații. Autorul acestui motto este mai puțin cunoscut lumii intelectuale contemporane, el fiind un om de afaceri modest, care-și conduce firma eficient și discret. Se numește Ștefan Cherciu, fondator și conducător al firmei craiovene QFORT, deschisă „către valori proiectate să reziste”, conform reclamei. Numai după aceste câteva cuvinte realizezi că este un om cu credința (nu cu frica) în Dumnezeu, ideile din acest text ne reamintesc de doi mari cărturari români: Neagoe Basarab cu ale sale Învățături către fiul său Theodosie („dacă vom iubi pe Domnul din tot sufletul, harul lui Hristos va pogorî asupra noastră de la atotputernicia lui dreaptă, și postul, și rugăciunea, și curăția, și înfrânarea, și smerenia, și milostenia, și răbdarea, și ascultarea, pentru că toate bunătățile în mâinile lui sunt”) și „românul absolut”, cum l-a numit Petre Țuțea pe Eminescu („Nu se mișcă un fir de păr din capul nostru fără știrea Domnului”; „Prin rugăciune și umilință se întărește mușchiul inimei noastre de putem suporta durerea”).

La a 85- aniversare - Nicolae Mareș – Diplomat și cărturar

Nicolae Mareș face parte din acea pleiadă tot mai rară de cărturari autentici care și-au clădit opera, cu discreție și modestie, încă de la debutul său din 1965 în „Viața studențească” și până în preajma celor 85 de ani de viață, adică cale de 58 de ani. Și după cum se observă concret, condeiul nu-l va abandona decât la chemarea Domnului. Despre cărțile sale, mi-am exprimat anterior opinia, evidențiind contribuțiile marcante pe care demersul său editorial îl aduce culturii și diplomației românești în context universal: Multilingvism și culturi în dialog („Flacăra lui Adrian Păunescu”, 31 mai-6 ian. 2019, p. 4); Sfântul Ioan Paul cel Mare („FLAP”, nr. 45, 2015, p. 4); Eminescu în limba polonă („Lumină lină”, nr. 2, 2019), opinii incluse de Nicolae Mareș în anexă la volumele sale. Ceea ce mă îndeamnă să scriu din nou sunt noile sale apariții editoriale, care-mi oferă o lectură plăcută și instructivă în spiritul lui Emil Faguet. În anul universitar 1959-1960 a urmat cursurile Facultății de Filosofie din București. Pentru rezultate foarte bune la învățătură a fost propus de Ministerul Afacerilor Externe să continue studiile în străinătate, respectiv la Facultatea de Limba și Literatura Polonă a Universității din Varșovia (1961-1966). În 1966 susține masteratul cu teza Tadeu Hasdeu, poet necunoscut al iluminismului polonez, publicată în revista Przeglad Humanistyczny a Academiei de Științe din Polonia.

Unirea este posibilă, dacă...

„Ceea ce istoria niciunui popor din lume n-a scuzat

vreodată e lașitatea”

(M. Eminescu)

Conjuncția „dacă” a produs în istorie multe inversări, reinterpretări, spunând adevărul doar pe jumătate. Ne place să-l cităm (nu să-l și citim) pe celebrul istoric antic Herodot, „părintele istoriei” (Cicero) scriind despre strămoșii noștri, dar îl cităm incomplet, cum au demonstrat Ștefan Munteanu, Adrian Marino, George Pruteanu și Victor Ravini: „Geții (cărora romanii le vor spune daci) sunt cei mai viteji și mai drepți dintre traci” (Istorii, Cartea IV, paragraful 93). Și mai scrie Herodot: „După indieni, neamul tracilor este cel mai mare, dacă ar avea o singură conducere și ar fi uniți în cuget, ei ar fi, după părerea mea, de neînfrânt” (Cartea V, paragraful 3). Ar fi neînfricați dacă ar avea o singură conducere și ar fi uniți în cuget, o afirmație confirmată de istorie pentru toate popoarele lumii, ca atare și pentru cel românesc.

Casa Regală și Teodor Costescu

Voi începe acest demers cu „Maria – regina Marii Uniri”. Sub acest titlu a apărut un volum omagial editat cu prilejul împlinirii a 75 de ani „de la trecerea în lumea arhanghelilor neamului a Alteţei Sale Regale, Maria de România” , prefaţat de I.P.S. Teodosie, sub dubla egidă a Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni şi a Fundaţiei Cultural-Ştiinţifice Aromâne „Andrei Şaguna” din Constanţa, în 2013. (În acel an, „Casa Regală” a uitat-o pe celebra regină). Este, de fapt, o culegere de studii semnate de Aurel Papari (Sfântul crez al Reginei :«Ţara mea»), Liviu Pandele (Regina Unirii), Victor Crăciun (Inima Reginei Maria), Marian Zidaru (Oameni şi locuri din Constanţa în sufletul Reginei Maria), Traian Brătianu (Regina Maria şi Constanţa în presa vremii), Cristiana Crăciun (Prin Balcicul de azi în dor de Regina Maria), Mircea Chelaru (Maria – unica Regină a României unite).