Cu evlavie despre Biserică și slujitorii ei

Poet, prozator, dramaturg, Petre Gigea s-a născut la 31 martie 1930, în comuna Goicea (localitate în care a locuit celebrul sociolog Dimitrie Gusti cu prilejul cercetărilor sale de teren), ca fiu al Ecaterinei (n. Chiurtu) și al notarului Ioan Gigea. În sat, urmează clasele primare și elementare, apoi Liceul comercial „Gh. Chițu” din Craiova (1941-1949) și Facultatea de Finanțe și Credit a Academiei de Științe Economice din București (1949-1953). A avut o carieră administrativă (inspector financiar, primar al Craiovei (1964-1968), primvicepreședinte al Consiliului popular Dolj (1968-1977), politică (ministru al Finanțelor (1981-1986), diplomatică (guvernator al României la Fondul Monetar Internațional și la Banca Mondială (1981-1986), ambasador al României în Franța și la UNESCO (1986-1989), funcții îndeplinite cu profesionalism și cu dragoste de Țară. A fost înzestrat și un talent literar pe care l-a folosit din plin în multe domenii ale literaturii, adăugându-și la numele său civil, cuvântul Gorun, ceea ce vrea să însemne tărie de caracter. Despre creația sa literară s-au pronunțat nume ilustre ale literaturii române: Al. Piru, I.D. Bălan, Fl. Firan, Ov. Ghidirmic, Alex. Șefănescu, Tudor Nedelcea, Laurențu Ulici, M. Duțescu, Fănuș Băileșteanu, I. Deaconescu, Marian Barbu, Virgil Dumitrescu, N. Mareș etc. Un sector literar esențial în care Petre Gigea-Gorun a excelat este memorialistică. A fost / este un pertinent cronicar al vremii sale, lăsând posterității date, fapte, evenimente și oameni implicați, de o valoare demnă de apreciat, mărturii neprețuite.

Cum scriam și cu altă ocazie, Petre Gigea-Gorun are meritul de a fi participat, în calitatea sa oficială sau de simplu cetățean, la aceste evenimente nu pasiv, ci implicându-se activ, luând notițe, impresii de la participanți, ca-ntr-un jurnal cotidian, păstrând programele, pliantele, invitațiile, cuvântările participanților – constituind o arhivă personală, pe care a devaloat-o în zeci de cărți de memorialistică, adevărate pietre de temelie pentru reconstituirea istoriei recente. „Om de o mare distincție sufletească și un vechi amic al muzelor” (Al. Piru), Petre Gigea-Gorun ne oferă un nou volum tentant prin valoarea personalităților evocate: Întâlniri și convorbiri cu înalte personalități bisericești. Aceste personalități sunt marcante, ele au avut darul de a schimba cursul istoriei planetei, cum este cazul Santității sale, Papa Ioan Paul al II-lea, și patriarhul nostru de veșnică pomenire, Teoctist Arăpașu. Alte mari personalități cunoscute și despre care ne lasă mărturii Petre Gigea-Gorun sunt mitropoliții Nestor Vornicescu și Teofan Savu, preotul Constantin Virgil Gheorghiu, scriitor de notorietate mondială (defăimat de Monica Lovinescu), părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, dar și preotul din satul său natal sau cel de la Liceul comercial „Gh. Chițu”. Volumul se încheie cu Dramă la mănăstire, o creație a lui Petre Gigea-Gorun, jucată la Teatrul de Operetă din Craiova (muzica: C. Ungureanu).

Numai citind aceste nume te apucă curiozitatea să vezi opinia autorului, să te fericești cu alte date și informații, unele inedite, despre aceștia. Personal, îmi produce o deosebită plăcere reîntâlnirea - și sub această formă – cu aceste personalități marcante ale vieții naționale și mondiale, fiind onorat ca membru în Consiliul Eparhial și Adunarea Eparhială a Arhiepiescopiei Craiovei și Mitropoliei Olteniei, și, în special, ca membru în Consiliul Național Bisericesc și în Adunarea Națională Bisericească din cadrul Petriarhiei Române. Cu părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa am fost coleg de cameră (1964-1966) la căminul din Panduri și din Drumul Taberei al Facultății de Filologie, eu urmând secția biblioteconomie, iar Ghiță – limba franceză. Primul capitol al cărții, Întâlniri și convorbiri cu înalte personalități bisericești, este consacrat Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist Arăpașu, cetățean de onoare al comunei Goicea și al Craiovei. Petre Gigea-Gorun l-a cunoscut personal, când înaltul ierarh a fost arhiepiscop al Craiovei și mitropolit al Olteniei (28 ianuarie 1973 – 25 septembrie 1977) și apoi Arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Munteniei și Dobrogei, patriarh al Bisricii Ortodoxe Române, ales de Colegiul Electoral Bisericesc la 9 noiembrie 1986. În acest răstimp, Petre Gigea-Gorun a fost prim-vicepreședinte al Consiliului popular Dolj, ulterior ministru al Finanțelor. În timpul păstoririi Bisericii oltene, mitropolitul Teoctist a strămutat, în 1975, o biserică de lemn, monument istoric patrimonial, o bijuterie arhitecturală, din comuna gorjeană Bălești, așezată în curtea Mitropoliei Olteniei.

Cel care l-a susținut și sprijinit pe mitropolit a fost Petre Gigea-Gorun, în calitatea sa oficială, precum și primarul Craiovei din acea vreme. Vasile Bulucea. Ca ministru al Finanțelor, relația cu patriarhul Teoctist au fost amiabilă, fiindu-i și oaspete atât în casa părintească din Goicea, cât și în locuința din București, iar ca ambasador, a primit în 1988 Biblia de la București ( ediție anastatică), pe care a lansat-o la sediul ambasadei. „Figura sa luminoasă, blajină este adânc întipărită în sufeltul meu”, conchide Petre Gigea-Gorun. Vizita Papei Ioan Paul al II-lea (cu origini românești de care era mândru) în România (7-9 mai 1999) nu putea să treacă neobservată de românul creștin ortodox, Petre Gigea-Gorun. A fost, indiscutabil, o vizită istorică, consemnată ca atare de întreaga presă planetară, fiind prima vizită din istorie a unui papă într-o țară majoritar ortodoxă. De altfel, cei doi mari ierarhi s-au mai întâlnit, în ianuarie 1989, când doar serviciile secrete știau întregul scenariu al căderii comunismului.

Era scris atunci ca România și Bulgaria, țări majoritar ortodoxă să rămână în sfera de influență a Moscovei („a treia Romă”), dând satisfacție liderului sovietic, iar Europa să fie unită doar prin țările catolice, Croația (țara catolică) urmând să fie „scoasă” din Iugoslavia. Patriarhul nostru și-a susținut poziția Bisericii noastre ca să intrăm într-o Europă civilizată (Din 1925, odată cu constituirea Patriarhiei Române, patriarhul nostru poartă manta albă, în consens cu Papa, singurul patriarh din țările ortodoxe). După acea întâlnire din ianuarie 1989, Papa a făcut o declarație epocală: „Europa respiră prin doi plămâni: catolicismul și ortodoxia”. Patriarhul Teoctist trebuia să plătească pentru că a dat peste cap planurile serviciilor: a fost alungat din scaunul patriarhal imediat după „aglomerația din decembrie 1989” de cei care astăzi se „dau” democrați și occidentali. Petre Gigea-Gorun urmărește pas cu pas vizita Papei, reproduce multe din magistralele cuvântări ale Papei și Patriarhului, cu multe subtilități. De pildă, Papa îi numește pe greco-catolici (pe care-i dorea reîntorși în Biserica-mamă, plecați în 1698) Biserica de rit bizantin-română, unită cu Roma; slujba celebră de la Podul Izvor („misa catolică”) a fost oficiată de greco (româno) catolici, spre a dovedi lumii creștine că aceștia, ca și ortodocșii îl slăvesc pe Domnul în același mod.

Aici, la Podul Izvor, s-a scandat dorința semiunanimă a creștinilor: Unitate! Unitate!, cuvinte repetate în Piața Sf. Petru din Roma de Suveranul Pontif, rostite în limba română (ca și poezia Rugăciune de Eminescu), și preluate, tot în limba română, de sutele de mii de pelerini veniți la Vatican în Anno Domini, 2000. Papa a călătorit cu un avion „Tarom” condus de piloți români (nu ca președintele nostru de acum), la sosire pe aeroportul nostru, Papa a sărutat pământul țării („mult dragi mie”); ulterior, rabinul șef Al. Șafran a făcut același gest), în drum spre Cimitirul Bellu catolic, Papa s-a oprit și la Cimitirul Eroilor Revoluției Române pentru o slujbă de pomenire; în sediul Catedralei Patriarhale, Papa și Patriarhul au semnat o Declarație comună cerând încetarea războiului imperialist din Jugoslavia („În numele lui Dumnezeu, tatăl tuturor oamenilor cerem insistent părților angajate în conflict să depună armele definitiv și îndeamnă insistent părțile prezente să facă gesturi profetice”) – ceea ce nu s-a întâmplat, cum nici în zilele noastre nu se depun armele în Ucraina la solicitarea Papei Francisc, a solicitat ajutor financiar-politic pentru România din partea Uniunii Europene.

Papa Ioan Paul al II-lea (devenit imediat după înălțarea la cer, Sfântul Ioan Paul cel Mare) a deovedit că este un fiu observator al spiritualității române și cunoscător al multor martiri daco-romani sau români:Sava Gotul, Niceta de Remesiana, Laurențiu de Novae Zoticos, Attalos Kamasis, Filippos, Ioan Cassian, Dionisie Exiguul, Nicodim, Paisie Velicicovschi, Ștefan cel Mare, C. Brâncoveanu, H. Steinhardt etc. Speranța Papei este în gând și faptă cu cea a Mântuitorului: „Al treilea mileniu creștin să ne găsească dacă nu total uniți, cel puțin mai aproape de comuniunea deplină”.

Cu vremurile pe care le trăim, cu războiul ortodoxo-ortodox, „ciocnirea civilizațiilor” este pusă sub semnul semibarbariei. Petre Gigea-Gorun a fost onorat și cu prietenia celor doi arhiepiscopi și mitropoliți olteni: Nestor Vornicescu (1927-2000) și Teofan Savu. Primul, cărturar în toată puterea cuvântului, ne-a lăsat lucrări fundamentale, pe ogorul Bisericii strămoșești a trasat brazde adânci, ca președinte al Comisiei sinodale de Canonizare a inclus în caledarul creștin ortodox nume cu adevărat sfinte. Altfel spus de Petre Gigea-Gorun, „În ceea ce privește activitatea de ctitor de biserici pot spune că Nestor Vornicescu, ierarh patriot și cărturar din stirpea mitropoliților Varlaam și Dosoftei, inimos, iubitor de Țară și de cultura națională, I.P.S. a așezat mai întâi piatra ctitoriei întru sădirea și refacerea mănăstirilor [...] A fost un cărturar de mare complexitate, un cercetător neobosit în aflarea adevărurilor istorice și bisericești”. Pe carismaticul mitropolit al Olteniei (azi al Moldovei și Bucovinei), I.P.S. Teofan Savu (n. la 19 octombrie 1959, în satul argeșan Corbi) l-a cunoscut încă de pe băncile Seminarului Teologic din Mofleni-Craiova, dar mai ales la Paris, când tânărul călugăr Teofan a fost student la Institutul Teologic „Saint Serge” din Paris (1986-1990), iar Petre Gigea-Gorun era ambasador la Paris și UNESCO.

La Ambasada României din Franța, tânărul Teofan a participat activ la dezbaterea pe marginea Bibliei de la București, dăruită de P.F. Teoctist ambasadorului Gigea. Sunt evocate monumentele alegerii și întronizării I.P.S. Teofan la Catedrala mitropolitană „Sf. Dumitru” din Craiova, sunt reproduse pastorale sau alte cuvântări ale noului mitropolit al Olteniei, din care reproduc, pentru frumusețea frazei și adâncirea cuvintelor, câteva pasaje: „Pășesc pe tărâmul încărcat de istorie al Olteniei cu smerenie și cu încredințarea că Dumnezeu mă va ajuta să împlinesc cum se cuvine slujba de arhiepiscop al Craiovei și mitropolit al Olteniei [...] Secerișul este mult. Nimeni nu este de prisos. Aș dori ca fiecare, în domeniul său de activitate, să se simtă responsabil pentru bucuria și durerea Bisericii din care face parte într-un fel sau altul”. Pe renumitul scriitor, preotul Constantin Virgil Gheorghiu, autorul celebrului roman, Ora 25, ecranizat în 1967, pe Valea Timocului sârbesc, cu Anthony Quinn și Virna Lisi în rolurile principale, Petre Gigea-Gorun l-a cunoscut personal, de unde și caracterizarea acestuia, simplă, dar precisă: „un om tras la față, cu trăsături frumoase pentru vârsta sa, cu ochelari cu ramă groasă, privirea ageră, volubil, surâzător, caustic, se dovedește a fi un plăcut interlocutor”.

Pagini însemnate sunt acordate preotului-cărturar Ion Popescu-Cilieni, apoi face considerați despre viața, moartea și Învierea Domnului nostru, Iisus. Dar, ceea ce Petre Gigea-Gorun aduce în atenția cercetătorilor este un fapt inedit despre părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, aflat a doua oară în închisorile bolșevice, arestat la 10 mai 1979 pentru că a luat atitudine ca teolog împotriva demolării unor biserici și pentru susținerea celebrelor prelegeri, Șapte cuvinte către tineri (editate în 1996) la Mănăstirea bucureșteană „Radu Vodă”. A primit nouă ani de închisoare a fost eliberat după cinci ani, cinci luni și 20 de zile, la 20 august 1984, iar în 1985 a fost expatriat în SUA, împreună cu soția (preoteasa Adriana Dumitreasa) și fiul lor, Andrei (azi avocat). Petre Gigea-Gorun, ca ministru al Finanțelor, participă la o ședință de lucru pe teme economice cu șeful statului, N. Ceaușescu. În timpul ședinței, deschide ușa, nepoftit și contrar protocolului, Tudor Postelnicu, șeful Departamentului Securității Statului, raportându-i lui N. Ceaușescu: „Tov. Comandant Suprem, în 20 de minute trebuie să dăm un răspuns favorabil conducerii CIA din America”, adică „în termen de 48 de ore preotul Gh. Calciu-Dumitreasa să plece din România pentru a se stabili în SUA.

Ei recunosc că acesta fiind agent CIA, doresc să-l recupereze”. Șeful statului aprobă expatrierea în schimbul unui colonel, al cărui nume nu-i deconspirat. Nu mă îndoiesc de buna credință a autorului Petre Gigea-Gorun, martor la acest „transfer”, dar de seriozitatea lui Tudor Postelnicu am mari îndoieli. De verificat. În opinia mea, Gheorghe Calciu-Dumitreasa este un martir al neamului, un bun român și creștin, un model pentru tineri (Vezi și cartea noastră, Biserica și Societatea, Craiova, Edit. Sitech, 2019, p. 260-274).

Recentul volum a lui Petre Gigea-Gorun, Întâlniri și convorbiri cu înalte perosnalități bisericești, care conține și numeroase fotografii și scrisori, autografe, se înscrie între cărțile de memorialistică, atât de necesare azi, dar mai ales mâine.

Tudor Nedelcea