marți, 30 aprilie 2024

Ziua revistei „Curtea de la Argeș”

Curtea de Argeș este un oraș regal în sensul adânc și multiplu al cuvântului, care-și onorează reputația. În primul rând, prin istorie, prin Mănăstirea Argeșului, a devenit „Sionul românesc” (Gavriil Protul) și „Bizanț, după Bizanț” (N. Iorga). Apoi, prin desemnarea Catedralei Mănăstirii Curtea de Argeș ca necropolă regală, începând cu 1886, aici odihnindu-se întru veșnicie: domnitorul/regele Carol I, Regina Elisabeta (Carmen Sylva) și fiica lor, principesa Marioara, Regele Ferdinand și Regina Maria, Regele Carol al II-lea (și în preajmă, Elena Lupescu), Regele Mihai și Regina Ana, Prințul Nicolae. Un nimb l-au adus cei nouă membri ai Academiei Române născuți în municipiul argeșan și cei patru absolvenți (deveniți academicieni), ai Colegiului Național „Vlaicu Vodă”; Eugen Ionescu a fost profesor la Seminarul Teologic de aici, între 1936-1938.

Între acești „voievozi ai spiritului” (Nicolae A. Andrei) se numără academicianul Gheorghe Păun, matematician și scriitor deopotrivă, precum Ion Barbu, dar animator cultural și științific în sensul propriu al cuvântului cum tot mai rar găsesc în zilele noastre. Este membru de onoare al Academiei de Științe din Chișinău, alături de academicienii I. Dumitrache și Fl. Filip. Pentru activitatea științifică a primit Premiul „Gh. Lazăr” al Academiei Române, în 1983, iar în plan literar s-a remarcat prin publicarea de volume de poezie, povestiri, romane, epigrame, eseuri, memoralistică, multe fiind traduse în limbi de circulație internațională. Implicat, prin vocație, în viața spirituală a municipiului, Gh. Păun a dezvelit plăci memoriale lui Urmuz, G. Topîrceanu, Eugen Ionescu, M. Eminescu, dar, în special, a înființat revista „Curtea de la Argeș”, care, iute, a devenit un reper revuistic prestigios în țară și peste hotare. Recent, sub egida publicației „Curtea de la Argeș”, care a fost onorată cu „Meritul academic”, a organizată Ziua revistei (13 aprilie 2024) pusă sub sintagma „podul de reviste”, replica benefică la „Podul de flori” din mai 1990, organizat de Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni.

Ideea denumirii aparține acad. Nicolae Dabija, memoriei căruia s-a dedicat întreaga manifestare. Din 2011, revistele „Curtea de la Argeș” și „Literatura și arta” au purces la organizarea acestei inedite și utile manifestări. Ziua revistei „Curtea de la Argeș” a debutat în fața bustului lui M. Eminescu (sculptor: Radu Adrian, sponsor: Ion de Hondol), dezvelit la 16 iunie 2018, așezat în fața Centrului de Cultură și Arte „G. Topîrceanu” din Curtea de Argeș. Slujba de pomenire a celor doi scriitori martiri (Eminescu și N. Dabija) a fost oficiată de un sobor de preoți, în frunte cu Î.P.S. Calinic Argeșeanul. În incinta Centrului de Cultură și Arte „G. Topîrceanu” au fost vernisate expoziția de fotografii Ești floare de dor, Basarabie! de Alecu Raniță şi portrete ale unor personalități basarabene, realizate de Adina Romanescu; au intervenit cu alocuțiuni scurte, dar încărcate de conținut: primarul ing. C. Panțurescu, viceprimarul Şt. Dumitrache.

Din partea Academiei Române au transmis mesaje: acad. Mircea Dumitru (vicepreședinte), acad. Ioan Dumitrache (secretar general al Academiei Române) și acad. Florin Filip, iar din partea Academiei de Științe din Chișinău: acad. Svetlana Cojocaru (vicepreședinte) și acad. Constantin Gaindric. Cuvântul de introducere în tematica zilei i-a aparținut acad. M. Cimpoi, expus „laconic, concis, lapidar, concentrat și chiar scurt” (caracterizat de însuși vorbitorul binecunoscut prin opera, dar și prin umorul său), care l-a felicitat pe organizator, Gh. Păun, că „românizează România”. Nicolae Dabija a fost o personalitate remarcabilă, prin creația sa multiplă, dar mai ales prin românismul său pragmatic, nu declarativ. Revista „Literatura și arta”, condusă de N. Dabija a avut un rol deosebit în epoca gorbaciovistă și după, azi având un tiraj de 18.000 exemplare. Podul de flori, urmat de podul de cărți și reviste, au un dublu imperativ: integrarea R. Moldova în U.E. și în spațiul cultural românesc, unic și indivizibil, așa cum s-au pronunțat anterior Al. Mateevici și G. Călinescu. De aici rolul imens al revistelor culturale pentru promovarea adevărului, a însemnelor naționale și a culturii românești. M. Cimpoi a ținut să sublinieze planul comun de acțiuni științifice și culturale al celor două academii, de la București și de la Chișinău. Cunoscuta revistă „Viața Basarabiei”, condusă de M. Cimpoi, este așezată sub auspiciile celor două academii și a Editurii Academiei Române (condusă de acad. Valeriu Matei). Academia Română s-a înființat în 1866 pentru toți românii, din Țară și din provinciile românești înstrăinate vremelnic, spirit care prevalează și azi.

De altfel, acad. Mircea Dumitru a menționat că evenimentul din municipiul Curtea de Argeș este o sărbătoare a tuturor românilor, iar mitul Meșterului Manole înseamnă (și) perseverență și iubire jertfelnică, altruism și omenie. După un film documentar dedicat activității lui N. Dabija, a urmat fiica acestuia, Doina Dabija care conduce corabia „Literaturii și artei”, printre valurile economiei de piață (sau ceață), și cu sprijinul lui M. Cimpoi. Emoționată/emoționantă, Doina Dabija citește din poezia tatălui său; la Editura „Scrisul românesc” am editat 11 volume din editorialele lui N. Dabija din „Literatura și arta”, în colecția „Românii uitați – Harta noastră care sângeră”, dar vor mai fi de publicat, după cum afirmă Doina, încă 14 volume cu articole editoriale din perioada 1986-1990.

Cu câteva luni înainte de a ne părăsi, într-o convorbire telefonică, Dinu Săraru mi-a spus că trăiește o mare bucurie: Nicolae Dabija, prin fiica sa, Doina, Adrian Păunescu, prin Ana Maria Păunescu sunt demne urmașe a celor două personalități marcante, ducând mai departe stindardul românismului. N. Dabija n-a intrat în conul de umbră (precum Ioan Alexandru), datorită fiicei sale, Doina, dar și a prietenilor și admiratorilor săi, cum este acad. Gh. Păun. Basarabia, al cărui nume provine de la neamul Basarabilor (vezi, De neamul Basarabilor de G. Coșbuc) a fost onorată de Craiova (și) prin acordarea titlului de „cetățean de onoare” pentru N. Dabija, Ilie Ilașcu, Gr. Vieru, M. Cimpoi, Victor Crăciun, Vasile Tărâțeanu, Eugen Doga. Celebrul său roman Temă pentru acasă l-am propus pentru traduceri, scenariu de film, fiind aproape de jurizarea pentru Premiul Nobel pentru literatură. Întreaga creație dabijeană este pusă sub versurile sale: „Doru-mi-i de dumneavoastră/ ca unui zid de o fereastră”. Gen.(r) Mircea Chelaru, excelent orator, a chemat la unitatea românilor, pentru că avem, azi, două țări cu o singură națiune, unitate așa cum a fost și idealul celui comemorat, N. Dabija.

N-avem voie să cerșim libertatea și identitatea noastră. Poeții sfărâmă granițele nefirești, cum e cazul lui Gr. Vieru și N. Dabija; M. Cimpoi „pune cupola eminesciană peste toată românimea”, iar Gh. Păun este „numitorul comun al românilor de azi”. Dotat cu înțelepciune și umor, I.P.S. Calinic aduce laude „conclavului” de la Curtea de Argeș, la care participă „oameni integri, uniți în Dumnezeu mai întâi, atinși de aripa sfințeniei”. „Glumind în serios”, ne îndeamnă „să ne ținem de neamuri”. Cuvinte înțelepte le-a adresat poetului german Martin Opitz (1597-1639), umanist, tradus de G. Coșbuc. Au mai avut intervenții pertinente Paula și Adina Romanescu, Alecu Reniță, Eugenia Tofan, soții Rusu, Doina Dobjeu, Vlad Darie. Momentele artistice au fost susținute de actorul N. Jelescu, cantautoarea Maria Mocanu din Chișinău, de renumitul rapsod popular, ing. Ion Crețeanu, declarat „tezaur uman viu”. S-au acordat diplome „Suntem români și punctum!” din partea revistei și medalii în lut argeșan lui M. Cimpoi, Mircea Dumitru, Florin Filip, Ioan Dumitrache, Svetlana Cojocaru, Constantin Gaindric, Eugenia Tofan, Alecu Reniţă, Vlad Darie, Veaceslav şi Yana Albu, Doina Dabija, Fl. Copcea, Fl. Popescu, Mona Vâlceanu, N. Georgescu, Firiță Carp, Lucian Costache, Puiu Răducan, Tudor Nedelcea, G. Rotaru etc. În după-amiaza aceleași zile (13 aprilie 2024), în sala Primăriei locale s-a desfășurat un adevărat „spectacol” de cărți și reviste, aduse spre vânzare și popularizare de autori și editori redutabili (pus sub îndemnul „Unire-n cuget și-n simțiri”): Mihai Cimpoi, N. Dragoș, Doina Dabija, Ana Maria Păunescu, N. Georgescu, M. Vinereanu, Eugenia Tofan, Alecu Reniță (care ne-a reamintit cântecul „Nistrule, apleacă-ți malul/ Ca să treacă mareșalul”), Puiu Răducan, Fl. Popescu, Dorel Vidrașcu, Paula Romanescu, Evelyn Croitoru etc., etc.

De remarcat prezența postului „TeleMoldova plus”, care dovedește pe zi ce trece că devine unul din principalii factori de cultură în România profundă. Ziua revistei „Curtea de la Argeș” (13 aprilie 2024) și-a atins scopul, fiind o oază de cultură într-un deşert politic și demagogic, iar acad. Gh. Păun, inițiatorul și moderatorul întregii manifestări, a redovedit că este un sensibil și profund om de cultură și știință, dotat cu umor de calitate, spontaneitate și simț pragmatic.

Tudor Nedelcea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu