Iulia Hasdeu

Nu-mi ascund empatia, prețuirea și recunoștința față de prsonalitățile feminine din istoria, cultura și civilizația lumii, cu precădere din istoria și spiritualitatea noastră. Dacă în istoria politică, a conflagrațiilor mondiale, istoria o scriu bărbații, în celelalte creații umane, inclusiv în legende, verdictul axiologic îl dau tot bărbații. Academicianul de la Curtea de Argeș, matematicianul și scriitorul deopotrivă, Gheorghe Păun, s-a exprimat lapidar, dar adevărat: „Ana ține zidurile Mănăstirii Argeșului pe umeri, dar Manole primește laudele, el este «meșterul valah cu nume de fântână» (Labiș), în timp ce prin fântână curg lacrimile Anei”. Dacă despre „trecutele vieți de doamne și domnițe”, aflăm din cele scrise de Constantin Gane (1895-1962) în trei volume (1932-1939), despre Marica Brâncoveanu (soția martirului domnitor), Ana Ipătescu, Maria C.A. Rosetti, Cocuța Conachi-Vogoride, Maria Simonis, reginele Elisabeta I (Carmen Sylva) și Regina Maria aflăm date mai mult sau mai puțin concludente, despre fenomenul Iulia Hasdeu nu s-a scris suficient și cât trebuia, în opinia noastră. Acesta este și motivul pentru care încercăm, prin aceste câteva rânduri, s-o readucem în actualitate, dimpreună cu cei care s-au ocupat de viața și creația sa.

Unicul copil al savantului european, Bogdan Petriceicu Hasdeu, și al Iuliei (născută Faliciu, la Roșia Montana), Iulia Hasdeu se naște la 14 noiembrie 1869, în București, strada Carol, nr. 14 (azi str. „Franceză”), alintată Lilica, dovedindu-și precocitatea evidentă încă din primii ani: la doi ani învață franceza, la cinci ani scrie o felicitare în limba engleză și lua lecții de germană, la șapte ani scrie romanul Viața și faptele lui Mihai Viteazul, la 11 ani scrie piese de teatru în versuri (Soldatul venit din bătălie) și tragedia în trei acte, Dama de la circ; apoi cu dispensă de vârstă, termină clasele primare la 9 ani, cele secundare (la Liceul „Sf. Sava”) la 11 ani, continuate la Colegiul „Sevigné” din Paris, la 16 ani devine studentă la celebra universitate „Sorbona” din capitala Franței, frecventând în paralel, École des Hautes Études, după ce absolvise Conservatorul din București în 1881.

Tot precoce a părăsit această lume, la 29 septembrie 1888, la nici 19 ani. În particular, Iulia lua lecții de desen, de canto, de greacă veche și latină spre a citi în original creația clasicilor. Noaptea, fără ca părinții să afle, scria poezii, piese de teatru, studii literare, romane pentru copii, însemnări fanteziste, era pasionată de limba, cultura și civilizația franceză, prețuindu-i, în mod deosebit, pe Ferdinand de Lesseps, Napoleon Bonaparte și Victor Hugo. Pentru licența în Filosofie la Facultatea de Litere a Universității „Sorbona”, Iulia Hasdeu pregătea licența cu o temă interdisciplinară, Filosofia populară la români: istoria, psihologia, metafizica, etica și teodiceea, dar boala de plămâni, ucigătoare la acea vreme, nu i-a permis. În vara anului 1887, tânăra studentă petrece vacanța în țară, împreună cu părinții, vizitează Curtea de Argeș, apoi se reîntoarce la Paris.

Boala o obligă să-și întrerupă studiile în aprilie 1888, revine în țară, merge la Agapia, se stabilește la București, unde moartea o ajunge în cele din urmă; este înmormântată în Cimitirul „Bellu”, în cavoul pe care tatăl său îl va construi special pentru ea. La Câmpina se construiește un castel după indicațiile Iuliei date prin ședințele de spiritism. Tatăl, B.P. Hasdeu, se simte vinovat de îmbolnăvirea fiicei sale, pentru că a îndemnând-o să fie prima între studenți, să demonstreze francezilor că este româncă. După aflarea celei mai triste vești – instalarea baccilului Koch în plăpândul său trup, tatăl o îndemnase să acorde prioritate recomandării medicilor, fără să știe că Lilica nu se menaja, folosind nopțile pentru creațiile sale literare sub pseudonimul Camille Armand. B.P. Hasdeu i-a editat Oeuvres posttaumes par Julie Hasdeu, în trei volume, Paris-București, 1889-1890, cu prefața sa și introducerea lui Angelo de Gubernatis, Emile Boutroux, Luis Leger (antum, i se publicase doar patru poezii).

Astfel, posteritatea literară a avut prilejul de a-i citi creația, concretizată în romane pentru copii (Domnișoara Ursuză, Năzdrăveniile Denisei și Fiul răsfățat), apoi (Destăinuiri, Prințesa Fluture, Teatru, Eseuri și cugetări, Muguri de aprilie, povestirile Îngerul și ghiocelul, Trandafirul Moșului, Fluierașul de os figurând în manuale școlare. Exegetul exponențial al vieții și operei Iuliei Hasdeu este universitarul bucureștean, Crina Decusară Bocșan, care i-a tradus și editat Scrisori alese (1988), Basme și legende (2000), Eseuri literare și reflexii (2003), Epistolar, I-II (2004), Paralipomene. Romane pentru copii (2004), Jurnal fantezist (2010), Cheie pentru adevăr (2021) etc. În plus, Crina Decusară Bocșan este inițiatoarea numirii unui liceu bucureștean cu numele precocei scriitoare, a dezvelirii unei plăci memoriale la București și la Paris, membră fondatoare a Asociației Culturale „Iulia Hasdeu” de la Câmpina. Recent, Crina Decusară Bocșan a însoțit și îndrumat un grup de tineri sub emblema „Călători prin România”, care s-a oprit asupra a șase monumente arhitecturale din Cimitirul „Bellu”, primul fiind templul funerar al familiei Hasdeu, urmând alte monumente ale unor familii boierești sau elitiste care n-au urmași. Deschiderea mormântului Hasdeu a determinat unele concluzii triste: pereții interiori au început să se surpe, scara metalică interioară este cuprinsă de rugină, ultima restaurare a fost superficială, iar furturile din aceste monumente funerare au devenit obișnuite, administrația Cimitirului „Bellu” neputând supraveghea acest muzeu în aer liber.

De menționat și ciclul de emisiuni de la TeleMoldova plus, realizate de actrița, regizoarea și scriitoarea Claudia Motea (care a și intrat în rolul Iuliei) având-o în prim plan pe exegeta genialei Iulia, adică pe Crina Decusară Bocșan. În anul omagial al genialei scriitoare (155 de ani de la naștere), Asociația Culturală „Iulia Hasdeu” din București a realizat cu har spectacolul Iulia Hasdeu. Mesaje de dincolo (concept dramatic de Radu Aldulescu, regia și selecția muzicală: Alina Hristea, concept video: Ciprian Duică), cu actrița româno-canadiană Claudia Motea. A fost un spectacol eveniment despre acest copil supradotat, a cărei moarte prematură i-a pus pe părinți în mare cumpănă. De dincolo, Iulia transmitea tatălui prin tehnici spiritiste, mesajul: „Sunt fericită. Te iubesc. Ne vom revedea. Asta ar trebui să îți fie de ajuns”. Profesor, istoric literar, editor, Crina Decusară Bocșan s-a născut în București la 27 noiembrie 1941, unde a absolvit liceul (1948-1959) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1959-1964), unde și-a susținut doctoratul în 1974, cu teza Letopisețele slavo-române înainte de Macarie. Urmând toate treptele didactice universitare, începând cu Institutul de Construcții și Academia de Tehnică Militară, a devenit profesor universitar la Universitatea bucureșteană. A debutat revuistic în „Gazeta literară”, în 1964 și editorial cu vol. Camille Armand – pseudonimul Iuliei Hasdeu, în 1974. Alte volume: Povestiri despre Cuza Vodă (1983), Caietul de citire (1986), Iubirile Iuliei Hasdeu (1995), 19 file de jurnal (2000), Renașterea unui nume (2002), Vlad Țepeș și a lui țeapă (2006), De mână cu Iulia (2008), Iulia Hasdeu – Camille Armand (2008), Cățelușul meu iubit (2011), Axioma turnului (2012), Destinul necuprins al Iuliei Hasdeu (2013), Penița pe cortină (2013), Adolescentine (2015), File frânte din viața Iuliei Hasdeu (2018), Cronicele slavo-române (2019), Iulia Hasdeu. Un destin nedreptățit (2021), Trandafirul moșului (2023) etc.

A îngrijit numeroase ediții și a efectuat traduceri, fiind prezentă în volume colective din țară și străinătate. În recenta și insolita carte, Cheie pentru adevăr (2021), Crina Decusară Bocșan reunește prelucrări sub formă de povestiri, montaje literare, piese de teatru, scenarii radiofonice, proces literar, pentru mediatizarea și actualizarea creației Iuliei Hasdeu. Sugestiv, vom reda concluziile Judecătorului din procesul literar Cazul Iuliei Hasdeu, al copilei geniu privindu-l pe „învinuitul” B.P. Hasdeu-tatăl: „Pe baza probelor prezentate și a depozițiilor martorilor hotărâm: savantul Bogdan Petriceicu Hasdeu în calitate de părinte al copilei geniale și-a îndeplinit obligațiile asumate din punct de vedere moral, spiritual și material. Eforturile de a da societății nu numai un element bine pregătit, ci o personalitate care să facă cinste neamului au fost permanent ale dascălului, mentorului, savantului și cetățeanului Hasdeu. În dorința de a nu-și îngrijora părinții adolescenta Iulia Hasdeu a ascuns tuturor: mamei, colegilor, profesorilor și în mod special tatălui frecventele crize de tuse. Din iubire pentru părinți ea nu le-a împărtășit temerile, din modestie nu le-a spus despre creațiile ei literare și nu numai”. Iulia Hasdeu, Crina Decusară Bocșan, Claudia Motea, trei nume notabile pe firmamentul literaturii române, care-și merită din plin aprecierile.

P.S. Încă o bravură a vecinilor noștri: autoritățile ucrainiene din Odesa (oraș ctitorit de țarina Ecaterina pentru amantul său) au interzis denumirea unei străzi cu numele Eminescu. Asta după ce aceleași autorități au demolat la Hliboca busturile lui Schiler și Eminescu, la Cernăuți placa memorială care consemna fondarea orașului de către domnitorul Alexandru cel Bun (căruia i s-a schimbat numele real), nu a permis ridicarea unui monument în Codrii Cosminului lui Ștefan cel Mare (considerat „cuceritor”), iar drepturile românilor din Ucraina la limbă, tradiții și istorie le-au fost încălcate flagrant, după ce... etc. Când îl facem pe Zelenski cetățean de onoare al României?!

Tudor Nedelcea