Scriitori basarabeni - De Ziua Basarabiei (27 martie) și a lui Theodor Codreanu (1 aprilie)

După excelenta și necesara lucrare O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia (apărută în patru ediții, începând cu 1996), scrisă de criticul, istoricul literar și filosoful culturii, acad. Mihai Cimpoi (care împlinește, la 3 septembrie 2022, opt decenii de viață), Theodor Codreanu este, alături de Adrian Dinu Rachieru, unul dintre cei mai pertinenți și obiectivi observatori ai fenomenului basarabean și bucovinean, în special cel cultural, scriind în consecință. În Ante-scriptum la vol. Scriitori basarabeni (Editura Academiei Române, 2019), Theodor Codreanu mărturisește că a „descoperit” Basarabia în 1982 prin celebra revistă de la Chișinău, „Literatura și Arta”, condusă în anii dezghețului gorbaciovist (având un tiraj de 260.000 exemplare) și până la sfârșitul prematur de Nicolae Dabija. Theodor Codreanu se întreabă îndreptățit de ce această revistă românească nu este nici măcar semnalată în nicio ediție a Dicționarul General al Literaturii Române (2005, 2017). Faptul are o explicație. Încălcând principiile științifice, riguroase, stabilite de acad. Eugen Simion pentru această lucrare unicat în cultura română, colectivul de „coordonare și revizie” de la ediția a II-a (Gabriela Dantiș, Gabriela Drăgoi, Theodora Dumitru, Victor Durnea, Laurențiu Hanganu, Mihai Iovănel, Remus Zăstroiu) a dat dovadă de un subiectivism aberant și agresiv greu de explicat pentru statutul de cercetători științifici ai Academiei Române.

De pildă, Gabriela Drăgoi, prezentă și în colectivul primei ediții de „coordonare și revizie”, s-au autoinclus în D.G.L.R. cu un text mai consistent decât al savantului Mihai Cimpoi, deși domnia sa n-are nicio carte (?!), participând doar la elaborarea Dicționarului Literaturii Române de la origini până în 1900, editat de Institutul de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor al Universității „Al.I. Cuza” din Iași, apărut în Editura Academiei R.S.R., în 1979. Revenind la lucruri mai serioase și utile, semnalăm că drumul cunoașterii vieții culturale basarabene de către Theodor Codreanu a avut mai multe borne: apariția la Editura „Junimea” din Iași a antologiei lui Horia Zilieru din creația poetică a lui Grigore Vieru sub titlul Steaua de vineri; corespondența sa cu Adrian Marino care i-a semnalat valoarea dramaturgiei și prozei lui Ion Druță; articolul unui „necunoscut” (atunci, pentru Th. Codreanu), Mihai Cimpoi, din revista „Steaua”, care făcea o paralelă între Sărmanul Dionis de Eminescu și romanul Un veac de singurătate de Gabriel Garcia Márquez, borne consemnate în cartea sa, Eminescu. Dialectului stilului (Editura Cartea românească, 1984). Au urmat alte cărți despre Basarabia, privită istoric și cultural: Basarabia sau drama sfâșierii (trei ediții; Chișinău, Galați, 2003, 2004), Duminica Mare a lui Grigore Vieru (două ediții: Chișinău, 2004, Iași, 2010), În oglinzile lui Victor Teleucă (două ediții, Chișinău, 2012, București, 2017), Mihai Cimpoi: de la mitopo(i)etică la critica ontologică (două ediții: Iași, 2012, Târgoviște, 2016), Basarabia eminesciană (două ediții, Iași, 2013, București, 2018). Cea mai recentă carte a lui Th. Codreanu, Scriitori basarabeni a apărut la Editura Academiei Române, în 2019, la îndemnul acad. D.R.Popescu. La scriitorii basarabeni, Th. Codreanu a adăugat legitim și trei scriitori bucovineni (spațiul bucovinean fiind „incomparabil mai vitregit de istorie”): Vasile Tărâțeanu, Ilie T. Zegrea, Ștefan Hoștiuc. (Nu vi se pare suspect că în actualul context al războiului ruso-ucrainean, mass-media bucureșteană n-au apelat și la scriitorii români din spațiul ucrainean: cei trei menționați, plus acad. Alexandrina Cernov, Vadim Bacinschi?!).

În cei „38 de ani ai întâlnirii cu Basarabia”, Th. Codreanu a scris studii și articole, prefețe, cronici, cărți despre diferite aspecte ale problematicii basarabene, dar mai ales despre scriitorii basarabeni și problemele lor, fără să țină seama de orientările lor ideologice; singurul criteriu este cel axiologic. Iată, de pildă, extraordinarul scriitor, Ion Druță, semnatar în prima revistă basarabeană postbelică, „Glasul” (din 1988), este trecut în umbră pentru o declarație a sa privind unificarea Moldovei cu Basarabia, având capitala la Chișinău. Mihai Cimpoi îl încadrează în „scriitorii perioadei 1955-1965 față cu «teroarea istoriei», dar semnalează și faptul că, începând cu 1994, I.Druță „a pactizat în mod paradoxal cu cei care l-au blamat, manifestând atitudini conservatoare a «semințelor socialiste», a moldovenismului și creștinismului modelat după cel rusesc”. Th. Codreanu caracterizează Tăcerea Pământului (2016), o „dramă arhetipală în versuri”, iar proza și dramaturgia sunt apreciate la modul superlativ.

Doar „poet notabil” în opinia lui N. Manolescu, Grigore Vieru este pentru autor acea personalitate accentuată care apare „numai în momente de răscruce ale unei istorii sau culturi, încât asemenea oameni devin, fatalmente, simboluri naționale”, fiind „o apariție care transcende personalitatea umană trecătoare”, trimisă de Dumnezeu, „cel care n-a voit ca neamul românesc din Basarabia să dispară, precum au vrut și au năzuit vreme de aproape două veacuri cuceritorii de teritorii”. Grigore Vieru își purta harul cu sine, românii adevărați îl simțeau de-al lor. Nicolae Dabija, scriitor al generației '70, este considerat „cel mai autentic moștenitor al testamentului spiritual și național lăsat nouă de Grigore Vieru”, fiind în opinia justificată a lui Th. Codreanu „personalitate complexă a literaturii românești din Basarabia (și nu numai), poet în vocația lui fundamentală, publicist formator de conștiință națională, povestitor și romancier de succes, eseist și creator de reviste de prim-plan, grafician romantic și orator de profundă rezonanță comunicativă, caracter dârz și cunoscător al tainelor limbii române, membru de onoare al Academiei Române, tradus în vreo douăzeci de limbi”. Lapidară și esențială caracterizare a scriitorului-martir, la care nu se mai poate adăuga nimic, ci doar să subscriem. Aura Christi, basarabeanca generației '80, redactor șef al revistei „Contemporanul. Ideea europeană”, este considerată cea mai complexă scriitoare a generației sale, remarcabilă, în proză, eseu, publicistică, dar mai ales în poezie, gen literar considerat „polen eretic”.

Poeta Nina Josu, colaboratoarea lui N. Dabija la „Literatura și Arta”, cultivă „o lirică de meditație, stăpânind bine arta discursului poetic, în cadențe care ating adesea virtuozitatea”, este un „spirit solar, echilibrat, în care simbolurile luminii și dragostei devin centrale”. Alt pisc al culturii basarabene, al luptei pentru identitate națională și restaurarea limbii române este, fără îndoială, Mihai Cimpoi, o personalitate de talie europeană, găsindu-și corespondentul pe celălalt mal al Prutului în Eugen Simion. Acestui savant, Theodor Codreanu i-a dedicat o monografie fundamentală, Mihai Cimpoi: de la mitopo(i)etică la critica ontologică (apărută în două ediții: 2012, 2016). Despre lucrarea lui M. Cimpoi, O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia, Th. Codreanu dovedește că este de o utilitate stringentă, ca primă sursă de documentare asupra literaturii din această provincie, criticul și istoricul literar „valorizează în primul rând, ridicând o construcție epică, cu propriile-i legi”, autorul ei, adică M. Cimpoi, nefiind un epigon călinescian, ci un critic cu propriile judecăți și intuiții de valoare, literatura basarabeană integrând-o literaturii române, completând fericit Istoria literaturii române de la origini până în prezent a lui G. Călinescu. Th. Codreanu insistă asupra sintagmelor „o istorie deschisă”, „închiderii în sine”, „retragere gasteropodică”, „boicot al istoriei”, „homo naturalis”, „homus folcloricus”, „homo christianus” etc.

Apoi, Th. Codreanu se oprește asupra eminescologiei lui Mihai Cimpoi, cu evidente contribuții esențiale prin cărțile sale despre Eminescu, despre edițiile din opera eminesciană, dialogurile cu eminescologi și traducători din întreaga lume, prin vol. Mihai Eminescu. Dicționar enciclopedic, prin crearea a două instituții necesare (Centrul Academic Internațional „Mihai Eminescu” și „Congresul Mondial al Eminescologilor”, ambele create la Chișinău). Eminescu, demonstrează M. Cimpoi, nu este un romantic întârziat, ci un poet modern, un poet al Ființei, afirmații vehiculate și în teza sa de doctorat. Volumul Scriitori basarabeni este structurat în Poeți (I. Druță, V. Levițchi, Gr. Vieru, Victor Teleucă, D. Matcovschi, Anatol Codru, I. Vatamanu, N. Dabija, Valeriu Matei, Arcadie Suceveanu, Andrei Țurcanu, Leo Butnaru, Eugenia Bulat); Gruparea postmoderniștilor (Aura Christi, Șt. Baștovoi, I. Hadârcă, Traian Vasilcău, I. Proca, Nina Josu); Epigramiști (Efim Tarlapan și Gh. Bâlici); Prozatori (I. Druță, Spiridon Vangheli, N. Rusu, Aura Christi, I. Iachim); Teoreticieni. Critici literari (Eugeniu Coșeriu, „Casa Limbii Române”, M. Cimpoi, Nina Corcinschi, Andrei Vartic, Aura Christi, Ana Bantoș, Alexandru Bantoș, Claudia Matei, Viorica-Ela Caraman).

La Addenda sunt incluși trei Scriitori bucovineni, Vasile Tărâțeanu și Ilie T. Zegrea, ambii născuți în localitatea Sinăuții de Jos, pe ulița mare a satului lor trecând sârma ghimpată ce desparte România de URSS, azi de Ucraina, precum și pe Ștefan Hoștiuc, care a scris vol. Scriitori români în nordul Bucovinei, în 2005, „prima carte de critică literară editată de un autor român din septentrionul literar bucovinean în perioada 1945-2005”. Vasile Tărâțeanu este „un bucovinean descins din eminescianism”, poet, publicist, membru de onoare al Academiei Române, un poet luptător, care a suferit în viață pentru românismul său curat, fără nicio urmă de șovinism: un fiu, student la Suceava, i-a fost omorât în condiții suspecte, pentru că tatăl n-a vrut să scoată din frontispiciul ziarului său, „Arcașul”, sârma ghimpată, iar în anul Centenarului Unirii, în 2018, a fost bătut, i s-a întocmit un dosar penal acuzat că dorea ruperea Bucovinei din trupul Ucrainei (a adus din Țară cărți și afișe privitoare la Centenarul Unirii).

Th. Codreanu observă pertinent că, pentru Vasile Tărâțeanu, Bucovina este fărâmițată geografic, dar a rămas „una întreagă sub semnul spiritului, al poeziei, al lui Eminescu” sau altfel spus de Vasile Tărâțeanu: „Doamne, nu pot să împart / Trupu-acesta în trei țări, / Că e unul și-i prea slab / Pentru-asemenea-ncercări”. Prin cele peste 450 pagini ale volumului Scriitori basarabeni, scris cu acribia științifică binecunoscută, dar și cu iubire de patrie și poporul român, cu „inimă foarte caldă și minte foarte rece”, cum cerea Eminescu oricărui „patriot chemat să îndrepteze poporul său”, Theodor Codreanu dovedește cu asupra de măsură că este un cărturar autentic, un spirit academic, trezind nedumerirea cum de nu este (încă) membru ce puțin al Academiei de Științe al Moldovei.

Tudor Nedelcea