Craiovenii l-au sfidat pe Stalin, dar a învins stalinismul

Cătuşele ţinute la sertar,

Ca din nimic, în an electoral,

Se- nghiontesc şi, ca la mare bal,

Îşi fac curaj şi, rând pe rând, apar.

Ana Maria Păunescu 

După cum se ştie, în iunie 1940, urmare a Pactului Molotov-Ribbentrop, încheiat la 23 august (zi fatidică!) 1939, Basarabia şi Bucovina de Nord, cu ţinutul Herţa, au fost invadate şi anexate de URSS (în România antedecembristă circula o anecdotă cu tâlc: URSS nu era denumită «marea prietenă», ci simplu: cumnata noastră, deoarece ţine Basarabia, care este sora noastră). Sora siameză a Basarabiei, Oltenia suferă; suferă şi încearcă să-i aline suferinţele. Autorităţile Olteniei participă cu «inima şi fapta» la suferinţele basarabenilor, aşa cum stau mărturie documentele vremii aflate în Arhivele Statului din Craiova.

La numai patru zile de la criminalul ultimatum sovietic, la 1 iulie 1940, primarii comunelor suburbane municipiului Craiova trec, în limita puterii lor, la o ofensivă şi la o sfidare a lui Stalin emblematică. Astfel, primarul comunei Bordeiu, constatând că locuitorii sunt îndureraţi de faptul că „scumpa noastră Basarabie ne-a fost răpită de către duşmanii noştri de la patria mumă, unde fusese alipită, şi pentru ca să nu se uite niciodată din gândurile tuturor românilor acest scump nume Basarabia, dorim ca numele acestei comune... să fie schimbat în numele de Basarabia”. În aceeaşi zi, s-a stipulat această hotărâre oficială semnată, în unanimitate, de toţi consilierii comunali.

În altă comună suburbană Craiovei şi în aceeaşi zi, în Bariera Vâlcii, căpitanul Dumitru Huioveanu întocmea un memoriu pentru schimbarea denumirii localităţii, în semn de solidaritate cu fraţii de peste Prut, greu încercaţi în acele momente:

„Având în vedere că, prin vitregia soartei, s-a rupt din trupul Ţării noastre ţinutul dintre Prut şi Nistru, care poartă numele domnului muntean Alexandru Basarab, fiind ocupat acum de oameni fără frică de Dumnezeu, dăngănitul clopotelor anunţă românilor jalea cea mare ce a cuprins Basarabia, care a mai cunoscut vremuri grele sub stăpânirea ruşilor, timp de aproape 100 de ani, până în 1918, când, cu ajutorul Domnului, a revenit iarăşi la Patria Mamă.

Acum, din cauza situaţiei internaţionale, a trecut din nou sub stăpânirea rusească şi ca să nu uităm numele frumosului oraş Chişinău,unul dintre cele mai mari centre industriale şi intelectuale ale Ţării noastre, acest oraş lumină trebuie să fie pronunţat de orice trecător şi locuitor al acestei comune”. Decizia: comuna suburbană Bariera Vâlcii se va numi comuna suburbană Chişinău, judeţul Dolj!

În acelaşi sens acţionează şi primarul comunei Gherceştii Noi: „Având în vedere că scumpa noastră Bucovină a fost răpită din nou de URSS, cerem a ne schimba numele comunei. Prin decizia numărul 4 din 1 iulie 1940 se hotăra ca localitatea Gherceştii Noi să schimbe numele în comuna suburbană Bucovina, întru veşnică pomenire scumpului nostru ţinut smuls de la sânul mamei Sale de veşnicul duşman al neamului românesc, de URSS”.

Autorităţile comunei Balta Verde, prin primarul Gheorghe Anghelina şi notarul Traian D. Stănescu, după un scurt expozeu al dureroaselor evenimente prin care „Ţara noastră Românească trece azi, când URSS ne-a răpit, de la Patria Mamă, Basarabia şi nordul Bucovinei”, propun ca această comună compusă de neaoşi români să poarte numele Cernăuţi. „Având în vedere că în aceste împrejurări tragice, oraşul mândru românesc Cernăuţi din dulcea Bucovină, veselă grădină a fost răpit odată cu nordul Bucovinei şi pentru a nu se uita numele scump al oraşului Cernăuţi şi cum pentru noi, românii, acest nume rămâne nepieritor”. 

Aceste denumiri au dăinuit până când tancurile sovietice au bolşevizat România, cu ajutorul cozilor de topor, ai căror fii, azi, ne dau lecţii de democraţie. 

* *

*

Titlul articolului pare un paradox, dar, din păcate, este dureros şi periculos de real. Se pune pe seama criminalului dictator de la Kremlin, Stalin, o serie de „vorbe” care ne privesc: „nu pot confecţiona atâtea topoare în URSS câte cozi sunt în România” sau „nu contează cum se votează, contează doar cine numără voturile”. La ultimele alegeri prezindenţiale a contat numărătoarea voturilor, chiar şi cele de pe Facebook.

Stalin a murit, dar stalinismul dăinuie încă din păcate. Nu credeam vreodată că vremurile „obsedantului deceniu” se vor mai întoarce în România. Suntem, dintr-un anumit unghi politic, în plin stalinism restaurat, clonat. Cu ajutorul fostului rege Mihai, Stalin şi-a pus guvern prosovietic în 1945, a falsificat grosolan alegerile în noiembrie 1946 etc. Apoi, a folosit din plin şi cu mare succes pentru politica sa dictorială denunţători, turnători ordinari. A înfundat puşcăriile bolşevice (până în 1964) aproape întreaga elită intelectuală românească (scriitori, oameni politici, industriaşi, ofiţeri, chiar şi ţărani înstăriţi, botezaţi chiaburi). Cunosc cazuri, şi istoria, le-a consemnat, când 1-2 denunţători, de obicei fără caracter sau scrupule, reclamau procurorilor fapte inventate, unele puerile: cutare ins a dat o căruţă cu fân legionarilor, cutare a ascultat imnul legionarilor sau a defăimat politica partidului şi statului român bolşevizat. În „Scânteia”, Silviu Brucan dădea tonul, indicând „duşmanii poporului”, care trebuiau încarceraţi. A doua zi, procurorii Tribunalului Poporului, între care şi soţia sa, Sidorovici, îi condamna la ani grei de temniţă (Este de neînţeles cum un asemenea individ a putut apare duminical pe un post TV, în dialog cu Lucian Mîndruţă, spre a ne da lecţii de democraţie, după 1990; acelaşi individ care, după mărturisirea lui O. Paler într-o emisiune din excelentul „Memorial al durerii” a interzis, în zilele Revoluţiei din 1989, apariţia pe postul TVR liber a eroului luptei antibolşevice din Munţii Făgăraş, Ion Gavrilă Ogoranu).

După denunţători, procurorii au pus cătuşe unor oameni cărora li s-au inventat motive de arest. Citim azi dosarele acestora şi nu ne vine să credem că totuşi românii au putut comite asemenea fapte reprobabile. Pâine şi circ, conform dictonului latin sau mai bine zis circ în locul pâinii noastre cea de toate zilele.

Este vreo schimbare, azi, faţă de acele timpuri pe care le credeam apuse pentru totdeauna? Mai credea cineva că vor mai apare comisari sovietici gen Ana Pauker sau care ascultă de alte centre de putere?

Denunţătorii sunt „eroii” zilelor noastre; ei toarnă sau sunt îndemnaţi să toarne spre a le fi iertate fărădelegile. Dar, de ce toarnă doar atunci când sunt arestaţi şi nu când au aflat despre faptele penale ale altora? Aceasta nu este o tăinuire şi este penală?

Cătuşele repezintă un spectacol josnic. Am văzut o Elena Udrea încătuşată, dar ea a învins „sistemul” prin demnitatea comportamentului său. Nu judecăm faptele, e treaba justiţiei, dar procurorii sunt doar o parte a justiţiei, cea acuzătoare. Cei care dau verdictul sunt judecătorii. Cum să iei din sala de judecată o femeie, o încătuşezi şi o duci în arest?! Orice femeie are intimităţile ei, necesarul de haine şi obiecte personale strict necesare etc., etc. Ce deosebire este între metodologia de azi a procurorilor, cu arestarea şi încătuşarea directă din sala de judecată, şi situaţia românilor anilor 1950-1960, care erau transportaţi în vagoane de animale, fără a fi judecaţi, şi trimişi în Bărăgan. Românii aproape s-au obişnuit cu această cătuşiadă sinistră: unii sunt bucuroşi, alţii sunt indiferenţi, prea puţini protestează.

Un recent „spectacol” marca DNA s-a produs prin chemarea la DNA şi arestarea primarului Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu, cu o grabă deosebit de suspectă. A primit apoi „arest la domiciliu”, adică într-un apartament din cartierul craiovean Brazda lui Novac, unde locuieşte împreună cu părinţii şi fiul său. Deci, nu într-o vilă gen Truică sau Videanu, care sunt judecaţi în libertate. Motivaţia procurorului este de-a dreptul stupefiantă: a „obligat” unii oameni de afaceri să sponsorizeze refacerea faţadelor unor blocuri de locuinţe, prin aceasta primarul câştigand „capital electoral” Incredibil!? Deci nu în folosul ei personal. Într-adevăr, Lia Olguţa Vasilescu a schimbat faţa municipiului Craiova, în special centrul istoric, care a devenit astfel o bijuterie arhitectonică, pentru ca oaspeţii Festivalului Internaţional „W. Shakespeare”, să plece cu o impresie plăcută despre Craiova şi, în ultimă instanţă, despre România (Emil Boroghină ar putea spune mai multe). Într-o emisiune la un post local de TV, Lia Olguţa Vasilescu a menţionat meritele fostului primar, Antonie Solomon, căruia i-a continuat proiectele, iar la inaugurarea Aque Parcului îl va chema pe predecesorul său să taie planglica. Ce înseamnă această declaraţie decât doar bun simţ, modestie şi caracter. Primăriţa noastră are însă şi „defecte” care pot deranja: este frumoasă, ambiţioasă şi pusă pe fapte mari. Şi, într-adevăr, şi-a pus personalitatea pe evoluţia edilitară a Craiovei, începută de primarul Vasile Bulucea şi continuată la cote europene de Antonie Solomon. (Pentru judeţ, Ion Prioteasa a făcut lucruri minunate). Această mână de om a dat o nouă înfăţişare Cetăţii Banilor, oraşul cu cele mai mari absorţii de fonduri europene, în condiţiile nemăririi taxelor locale, a rezolvat problema câinilor comunitari, are echipă de fotbal în divizia A, construieşte un stadion la standarde europene etc., etc.

A reuşit să facă din Craiova o metropolă culturală, prin dinamizarea instituţiilor de cultură, organizarea a două festivaluri internaţionale (Shakespeare şi Adrian Păunescu), reabilitarea Grădinii Botanice şi a Parcului „N.P. Romanescu”, parcare subterană (proiecte ale predecesorului primar, Antonie Solomon, dar finalizate de doamna primar). Şi pentru toate acestea trebuia să fie arestată tocmai înainte de alegeri. Nu sunt luaţi la întrebări de DNA cei care ne-au tăiat salariile şi pensiile, au desfiinţat spitale şi şcoli, ci urmaşii acestora care au reparat. Victor Ponta este hărţuit, el şi familia sa, pentru că n-a ţinut cont de „indicaţiile” FMI şi Băncii Mondiale; mai mult, a apelat şi la sprijinul financiar al Chinei (Să ne reamintim că în Parlament, în ziua şi ora la care prim-ministrul chinez a vorbit, fostul preşedinte Băsescu a convocat de urgenţă CSAT). Lia Olguţa Vasilescu a obţinut sprijinul financiar chinezesc pentru un cartier de locuinţe în Craiova. Cel mai celebru primar al Craiovei, N.P. Romanescu, a avut şi el de-a face cu DNA timpului său; dar, istoria pe cine a reţinut: pe acei procurori anonimi sau pe marele edil? Sunt, azi, judecaţi torţionarii, şefii puşcăriilor bolşevice. Dar, procurorii şi instanţele de judecată care au dat astfel de sentinţe nu-i întreabă nimeni de sănătate?

Nu sunt afiliat politic, simpatizez cu ideea liberală promovată de Brătieni, care au dominat, cu rezultate eficiente, istoria începând cu Revoluţia de la 1848 până la 23 august, când ţara a fost dată pe mâna ruşilor, dar nu pot să nu remarc că în pre campania electorală, primarii marilor oraşe, candidaţi din partea PSD cu mari şanse de reuşită, sunt umiliţi de DNA, care a devenit un instrument politc. I-a scăpat preşedintelui Klaus un gând-ţintă: că are în plan arestarea multor lideri PSD, pentru că vrea „guvernul meu”. Pentru aceste declaraţii total neconstituţionale nu se sesizează nimeni. Se forţează neparticiparea Liei Olguţa Vasilescu la alegerile de primar, fiind în „cercetare”. Dar, Klaus cum a putut să candideze la preşedinţia României cu un dosar ANI nerezolvat şi cu un altul privind dobândirea unei case? În România se judecă cu dublă măsură, tot ce ordonă unele cercuri străine?

La întrebările de mai sus, mai însăilez unele: calomnia şi denunţul calomnios nu se pedepsesc penal? Cunoaşteţi vreun caz al unui denunţator, al cărui denunţ fără nicio bază reală să fi fost condamnat? Multe fapte penale consemnate abia acum de DNA sunt din anii 2005 până 2015. Procurorul general Laura Codruţa Koveşi (am scris corect?) şi seful DNA de atunci, Daniel Morar, n-au nicio vină pentru tergiversarea şi tăinuirea dosarelor? Ce rost mai are, azi, Parchetul General? DNA e stat în stat, el nu e controlabil? De ce nu achită cei vinovaţi sumele proceselor pierdute la CEDO? De ce nu se urmăreşte cu prioritate recuperarea prejudiciilor şi nu încătuşarea şi închisoarea? Conform legii transparenţei din instituţiile publice, întreb: care este salariul şefei DNA şi al unui primar dintr-un mare municipiu? Sunt respectate drepturile omului în România? Se mai respectă, de oamenii legii, prezumţia de nevinovăţie? Cominterniştii de ieri sunt tehnocraţii de azi? (Un autentic tehnocrat, Raed Arafat, este hărţuit permanent). Se adevereşte încă o dată, din păcare, proverbul conform căruia nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită.

Deocamdată atât cu întrebările; răspunsurile le aşteptăm în FLAP.

Tudor Nedelcea

P.S. Copreşedinţii Gorghiu-Blaga sunt tot mai prezenţi în Bănie. În ultima săptămână, de trei ori. Întâmplător?