Locomotive şi trenuri marca Softronic

Iată că, în România profundă, industria autohtonă începe să renască! Se întâmplă în mai multe localităţi din ţară, dar eforturile inginerilor inovatori nu sunt făcute cunoscute publicului de către mass-media naţională, pentru că aceste remarcabile realizări nu ridică ratingul, cum o fac prostituatele de lux sau politicienii de duzină.

La Craiova se fabrică din nou locomotive şi nu orice locomotive, ci unele performante, ultramoderne, preluând tradiţia Uzinei Electroputere, care, de la reparaţiile la locomotive cu abur, a trecut la fabricarea de tramvaie, locomotive electrice de mină şi, apoi, din 1960, la locomotive Diesel-electrice. Un prim ministru postdecembrist, mereu zâmbăreţ mai bine zis, rânjereţ, a considerat că industria noastră este un morman de fiare vechi şi a trecut la vânzarea ei la... fiare vechi. Apoi, a câştigat şi pariul cu agricultura, desfiinţând sistemul de irigaţii.

Prima şcoală de ceramică din ţară: Şcoala de la Târgu-Jiu

Apărută acum 6-7000 de ani în urmă, ceramica a avut un rol deosebit de însemnat în viaţa oamenilor, atât prin caracterul ei practic, cât şi datorită frumuseţii prin care vasele ornamentate împodobeau locuinţele omeneşti. Ţăranul, iubitor de frumos, a fost atras încă din cele mai îndepărtate timpuri de ceramica populară atât de decorativă, folosită şi la prepararea, păstrarea, transportarea şi consumarea alimentelor. Dublu ei aspect, cel practic şi cel estetic, s-a păstrat necontenit până în zilele noastre, ceramica populară românească fiind una dintre cele mai frumoase din lume.

Marin Sorescu omagiat la Craiova şi Bucureşti

În piept, simt o stare de rău

Şi ochii îmi ard pentru tine

Şi singur e sufletul tău,

Pe-un fir de păianjen, Marine.

(Adrian Păunescu)

La 80 de ani de la naştere şi 20 de ani de la trecerea la cele veşnice, amintirea lui Marin Sorescu pare să fi reintrat în normalitate, fiind sărbătorit în luna naşterii sale şi nu a onomasticii. Teatrul Naţional din Craiova care-i poartă numele, i-a adus firescul omagiu, pe 28 februarie 2016, prin spectacolul Profet în ţara lui, „un performance de poezie şi muzică” (Magda Bratu) pe texte de Marin Sorescu, în regia Alinei Hristea. Actorii craioveni Ilie Gheorghe, Ion Colan şi Emil Boroghină au dat strălucire creaţiei soresciene, alături de studenţii anului II ai Departamentului de Arte al Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii craiovene (unde regizoarea Alina Hristea le este profesoară) şi de Corul „Allegro” şi Orchestra de cameră a Liceului de Artă „Marin Sorescu” (coordonaţi de prof. Florian George Zamfir). A doua zi, în sala „Ia te uită!”recent inaugurată, a Naţionalului craiovean a avut loc lansarea cărţii Marin Sorescu. Singur printre canonici (Editura Art, 2015) a clujeanului Cosmin Borza, cercetător ştiinţific al Institutului de Lingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu” şi redactor al revistei Dacoromania litteraria. Cu acest prilej, a fost vernisată şi expoziţia de pictură a elevilor Liceului de Arte „Marin Sorescu” (îndrumaţi de prof. Monica Dincă) dedicată scriitorului sărbătorit. Iniţiatorul şi prezentatorul acestor manifestări a fost scriitorul Nicolae Coande, secretarul literar al Teatrului Naţional din Bănie.

Teodor Costescu şi Palatul său cultural

Articol dedicat aniversării a 150 de ani de la înființarea Academiei Române

După ce ISU a determinat amânarea manifestărilor plănuite de Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin pentru 18 decembrie 2015, „Severinul ridică cortina scenei Palatului Cultural «Teodor Costescu»” (cum se menţionează în invitaţie) la 21 februarie 2016. Obiectiv cultural şi arhitectonic de importanţă naţională, Palatul Cultural a fost supus unor renovări capitale, cu finanţare europeană (peste 13 milioane euro), prezentându-se severinenilor, şi nu numai, într-o înfăţişare majestoasă.

Marin Sorescu - Ar fi împlinit 80 de ani...

... dacă „destinul sorţii” (cum s-a exprimat un telespectator) nu i-ar fi fost potrivnic. Sau anumiţi indivizi, chiar din preajma sa, pe care i-a promovat, nu i-ar fi scurtat zilele. Primul atac împotriva sa se produce în mai 1982, Sorescu fiind implicat (de alţii) în „meditaţia transcendală”, „sectă periculoasă” în opinia politrucilor. I se interzice piesa Există nervi pusă în scenă la Teatrul Naţional din Craiova, iar el capătă diabet. Oameni de bine (Adrian Păunescu, Eugen Simion, O. Paler, Vasile Băran) îi sar în ajutor. Apoi, în februarie 1991, la împlinirea vârstei de 55 de ani, a fost chemat la Uniunea Scriitoprilor, dar nu pentru a i se închina o cupă de şampanie, ci pentru a-l destitui ca redactor şef al revistei „Ramuri”.

I-am devenit apropiat după ce alţii l-au dezamăgit şi chiar m-a onorat cu preţuirea sa. De aceea, cred că-i drept să consemnez câteva date despre omul Marin Sorescu.

O excelentă şi necesară carte de istorie

Studierea celui de-Al Doilea Război Mondial continuă să preocupe istoricii şi cititorii deopotrivă, pierderile de vieţi omeneşti, milioanele de răniţi sau mutilaţi de război au creat o stare care nu poate fi anihilată sau uitată cu prea mare uşurinţă. Schimbarea de frontiere, împărţirea Europei printr-o cortină de fier, existenţa simultană pe scena istoriei a doi călăi pare a fi lucrarea diavolului. La peste 70 de ani de la încheierea celei mai crunte confragraţii mondiale din istoria umanităţii încă se mai aduc dovezi, documente, opinii, argumente, se reanalizează faptele, arhivele secrete încep să se deschidă, apar noi interpretări pe baza noilor documente sau memorii.

GHEORGHE HAGI

Petre Ţuţea spunea despre aromâni că nu sunt români, ci ... super-români! Pe când o parte dintre noi se mai bălăcesc precum raţele în bătătură, ei, aromânii sau macedoromânii au ştiut să poarte, în suflet şi în viaţa publică, stindardul românismului. Mi-am adus aminte (aproximativ) de vorbele socratianului Ţuţea – prea iute intrat într-un con de umbră, poate pentru că filosoful român remarcase fără echivoc virtuţile românismului şi ale ortodoxiei noastre – văzând strălucita evoluţie a fotbalistului şi antrenorului Gică Hagi, cel care în familie vorbeşte în dialectul aromân, şi nu în ... „ limba aromână”, cum afirma, în totală necunoştinţă a lucrurilor, un comentator TVR!