CARMEN SYLVA

1. Regina scriitoare 

Destinul a făcut ca, după nedreapta înlăturare de la conducerea tânărului stat român, abia unificat, a domnitorului pământean Al.I. Cuza, pe tronul domnesc să fie chemat prinţul Carol I de Hohenzollern, descendent al unei familii cu vechi tradiţii , cu merite incontestabile în cucerirea, pe câmpul de luptă, în 1877, a independenţei statale. Şi tot destinul i-a hărăzit ca soţie pe Elisabeta-Paulina-Otilia-Luiza, principesă de Wied, harnică, iubitoare de oameni, cultă şi talentată în egală măsură.

Principesa Elisabeta s-a născut la 17/29 decembrie 1843 în castelul părinţilor săi din Monrepos de lângă Rin, unde primeşte o instrucţie pe măsura rangului princiar, cu profesori renumiţi în epocă şi în ţinutul său. Cunoaşte la perfecţie limbile franceză, engleză, italiană, suedeză şi, bineînţeles, ulterior română. După lungi călătorii europene, la Berlin şi Petersburg, se căsătoreşte la 3/15 noiembrie 1869 cu domnitorul României, Carol I. La câteva zile de la celebrarea căsătoriei, făcută la Neuwied, tânăra pereche porneşte spre noua lor ţară şi, la 10/22 noiembrie ajung la Turnu Severin, după care călătoresc cu vaporul până la Giurgiu.

Sfântul Ioan Paul cel Mare

Papa Ioan Paul al II-lea nu este numai cel mai renumit dintre capii Bisericii Catolice din întreaga sa istorie, dar este şi Omul care a schimbat destinul omenirii, la începutul mileniului trei, contribuind decisiv la înlăturarea unui sistem politic anacronic, impus prin violenţă şi menţinut cu propagandă nocivă timp de 72 de ani. Pentru noi, românii, apariţia pe scena lumii a Papei Ioan Paul al II-lea are o semnificaţie aparte, subiectivă poate, dată de originile sale româneşti.

Acestei mari pesonalităţi, Nicolae Mareş îi dedică o monografie cât o enciclopedie (ca să-l cităm pe poetul Ion Brad), Sfântul Ioan Paul cel Mare, apărută în renumita editură ieşeană condusă de scriitorul Aurel Ştefanachi, TipoMoldova, în 2015, în colecţia „Opera-Omnia. Cartea de istorie”, lucrare de 700 de pagini, în format mare. Nicolae Mareş este cel mai îndreptăţit să scrie o asemena dificilă dar nobilă lucrare, publicând anterior şi alte cărţi despre ilustrul papă, chiar în timpul vieţii acestuia, în care afirma originile româneşti ale Papei.

Eugen Simion şi identitatea românească

Teatrul Naţional „Marin Sorescu” a iniţiat o serie de conferinţe sub denumirea „Întâlnirile spectator”, pentru care au fost invitate personalităţi marcante ale vieţii culturale şi ştiinţifice româneşti. Moderatorul acestor întâlniri (conferinţe, dialog cu participanţii, lansare de carte, sesiune de autografe) este secretarul literar al Naţionalului craiovean, scriitorul Nicolae Coande, demn urmaş al lui I.D. Sîrbu (căruia îi dedică anual câte o sesiune de comunicări şi evocări).

Premiile Academiei Române

S-au acordat premiile filialei craiovene a Uniunii Scriitorilor din România

Zi festivă, ieri, pentru Uniunea Scriitorilor din România (USR) – Filiala Craiova, care a premiat cele mai valoroase producţii literare ale membrilor săi, apărute în decursul anului precedent. Distincţiile – şase la număr – au fost decise, prin vot secret, de un juriu prezidat de conf. univ. dr. Gabriel Coşoveanu şi avându-i în componenţă pe profesorii şi scriitorii Marian Barbu, Ioan Lascu, Constantin M. Popa şi Ion Floricel. S-au acordat un Premiu „Opera Omnia” şi alte două pentru întreaga activitate, iar sub genericul „Cartea Anului” au fost aşezate încă trei contribuţii merituoase. „Această gală s-a desfăşurat neîntrerupt, cu o continuitate care a sfidat criza şi tot felul de sincope, iar noi vrem să păstrăm tradiţia”, a subliniat Gabriel Coşoveanu, totodată preşedintele filialei. Invitaţii s-au bucurat şi de un scurt recital al unui grup bărbătesc de colindători.

Vasile Militaru, un martir al ortodoxiei

Regimul totalitar ateist, instaurat în România postbelică de tancurile bolşevice, a distrus ţara nu numai din punct de vedere politic economic, dar şi cultural ştiinţific. Din Academia Română au fost excluse personalităţi marcante pentru a li se face loc ofiţerilor sovietici, presa literar-culturală şi cotidienele au fost decapitate ideologic, marea parte a scriitorilor, formaţi şi tipăriţi în epoca postbelică („ epoca burghezo-moşierească”), au fost interzişi la publicare, alţii înfundând puşcăriile comuniste pentru motive de-a dreptul, azi, hilare. Între aceştia, Vasile Militaru a „beneficiat” de aceste închisori, numele şi opera sa fiind trecute la idex, în ciuda popularităţii poeziei A venit aseară mama, devenită o romanţă de mare succes.

Dumitru Şandru

Dumitru Şandru a fost considerat de D. Macrea, în vol. Contribuţii la istoria lingvisticii şi filologiei româneşti (1978), „unul din profesorii şi valoroşii oameni de ştiinţă care s-au format din îndrumările lui Ov. Deusuşianu şi care au dezvoltat în sensul propriu perspectivele deschise de el în cercetările noastre de lingvistică, folclor, istorie literară”. A fost aşezat, cu îndreptăţire, alături de alţi savanţi: N. Cartojan, Al. Rosetti, Tache Papahagi, Tudor Vianu, G. Călinescu, Perpessicius, Al. Graur etc., dar, după trecerea sa la cele veşnice, a fost aproape uitat. Eforturilor fiicei sale, reputat profesor universitar, Tudora Şandru-Mehedinţi, hispanistă, au fost încununate de apariţia ediţiei D. Şandru, Folclor românesc, prefaţă de Ovidiu Bîrlea (Bucureşti, Edit. Minerva, 1987, ediţia şi „cuvânt înainte” aparţinând Tudorei Şandru-Mehedinţi), D. Şandru, Probleme de dialectologie (tradusă de Tudora Şandru-Mehedinţi, Bucureşti, Edit. Academiei Române, 2004). Binevenită a fost şi intervenţia domniei sale în „Ziarul de duminică” (supliment al „Ziarului financiar”, nr. 10, 11 martie 2005, p. 3) cu un titlu semnificativ: D. Şandru – o reparaţie aşteptată.