Poveste și cântec - Maria Tănase

Recent, la 27 februarie 2024, la Palatul Național al Copiilor, sala „Stela Popescu”, a avut loc premiera națională a unui spectacol de excepție: Maria Tănase. Poveste și cântec, un spectacol sui-generis, cu un singur personaj, al celebrei cântărețe, interpretată de mezzosoprana Lăcrămioara Crihană, după un scenariu al subsemnatului, adaptat excelent de Claudia Motea, un artist total (actriță, regizoare, producătoare de spectacole și film, poetă, scenaristă, dramaturg, traducătoare și profesoară de artă dramatică), dar, în aceeași măsură un om dăruit semenilor săi. Poveste și cântec, Maria Tănase are un interesant istoric. L-am scris în semn de pios omagiu artistei nemuritoare, pentru că m-a ajutat să trec examenul de maturitate.

Eram elev al prestigiosului Liceu „Traian” din Turnu Severin, așezând cartea pe plan secund, practicând fotbalul, legitimat ca atare la o echipă de juniori. Îmi intrase în cap să devin fotbalist, dar îngerul meu păzitor a vrut altceva. La un antrenament, în martie 1963, am fost grav accidentat (hematroză la genunchiul stâng), fiind nevoit să mă pun cu „burta pe carte”. Mai erau însă aproape patru luni până la examenul de maturitate și, evident, nu reușisem să învăț la toate materiile pentru examen. Când mi-a venit rândul la examen, a intrat pe ușă o profesoară, plângând de durere: „A murit Maria Tănase!”. Întreaga comisie de examen s-a adunat și-au comentat tristul eveniment, vreme de 10-15 minute. Când s-au întors pentru examinare, tulburați de vestea morții Mariei Tănase, n-au realizat dacă m-au examinat în totalitate și mi-au dat note de trecere și de absolvire a examenului.

A fost noroc, a fost destinul? Nu știu, știu doar că totul s-a datorat Mariei Tănase, ale cărei cântece le auzeam la patefonul familiei sau la difuzoarele instalate pe stâlpii din oraș. (La orele 11 se transmitea prin aceleași megafoane emisiunea „Govorit Moscva”, adică „Vorbește Moscova”, ceea ce mi-a înăbușit vocația spre limbi străine). Întâmplarea m-a obsedat și m-a îndemnat să-i dedic salvatoarei mele o carte intitulată cu vorbele lui N. Iorga, Pasărea măiastră, apărută în două ediții la Craiova (Editura Lotus, 1993 și Fundația „Scrisul românesc”, 1999). Dar, subconștientul nu-mi dădea pace: e prea puțin. Și, la dubla aniversare/comemorare, în 2013 (centenarul nașterii sale și cinci decenii de când ne-a părăsit), într-o singură noapte am scris un scenariu dedicat Măiastrei.

L-am scris cu gândul și speranța ca scenariul să fie materializat, cu marea actriță, Natașa Raab, dar, dezamăgire. Peste ani, l-am dat altei actrițe, care face și pe interpreta de muzică populară. Inițial, a fost încântată, dar apoi a uitat de scenariu și chiar să răspundă la telefon. Acum 2-3 ani însă l-a prezentat la Festivalul „Maria Tănase” de la Craiova, fără să mă anunțe, probabil crezându-mă trecut în lumea cea fără durere și dezamăgire. Nu știu dacă scenariul meu a fost modificat. Să le fie conștiința descărcată actriței și managerul instituției „Maria Tănase”! Apoi, peste ani, mi-am adus aminte de o tânără și frumoasă actriță cu dublă cetățenie, română și canadiană, care a susținut la Alba Iulia, în cadrul Congresului Spiritualității Românești, organizat de Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni (președinte-fondator: acad. Victor Crăciun), congres condus de marele scriitor Adrian Păunescu, unde Claudia Motea a susținut spectacolele, Iubește-mă... America! și Iubirile lui Brâncuși, pentru cei aproape o mie de români din Țară și străinătate. Așa că, aflu telefonul Claudiei de la Cristiana Crăciun, i-am trimis textul scenariului și numai în câteva zile mi-a răspuns că-i place, dar nu-l poate interpreta „pentru că n-are voce la înălțimea Mariei Tănase”.

A apelat la o mezzosoprană, Lăcrămioarea Crihană, pentru acest rol. Și, tot în scurt timp, Claudia Motea m-a anunțat data premierei naționale, odată cu primirea afișului: 27 februarie 2024. Am participat, firește, la premierea națională, cu mici emoții-îndoieli; cum intră o mezzosoprană într-un rol atât de pretențios. Rezultatul: spectacol de excepție, atestat de publicul fin cunoscător al cântecului popular, al Mariei Tănase, dar și al muzicii culte, care a aplaudat în plin concert, dar mai ales, la sfârșit vreo 10-15 minute. Și tot succesul, binemeritat pentru celebra cântăreață, s-a datorat adaptării ingenioase a Claudiei Motea, a tarafului Paul Gheorghe, a interpretei Lăcrămioara Crihană.

Dar, cine sunt aceste Doamne în sensul profund al cuvântului? Numită de acad. Victor Crăciun „poeta spectacol”, Claudia Motea este o personalitate artistică afirmată în mai multe domenii și recunoscută pe plan mondial: actriță, poetă, dramaturg, scenarist, traducător, profesoară de artă dramatică, dar mai presus de toate un „torent de energii zăgăzuite în trupul firav”, o profesionistă și perfecționistă în tot ce face, „cu o lejeritate care se hrănește din har, fără acel aer grav, de om veșnic preocupat și obosit de truda zilnică”, „o romantică exacerbată, sensibilă, dublată de o conștiință lucidă care se balansează între microcosmos și macrocosmos”, ca să-l citez pe același cărturar, Victor Crăciun. Gorjeancă de-a lui Brâncuși (pentru care are un pios cult), absolventă a Facultății de Arte din București (clasa lui Virgil Ogășanu), Claudia Motea este remarcată încă din anul patru de Silviu Purcărete, care o dostribuie ulterior în proiectul său teatral, Danaidele, la Naționalul craiovean; tânăra actriță participă la cele mai importante festivaluri din lume, Dublin, Amsterdam, Paris, Avignon, Glasgow, Rechlinghausen, Broadway (la Lincoln Center New York), fiind răsplătită, împreună cu întreaga trupă, cu Premiul criticii. Emigrând în Canada, a urmat aici cursuri de psiho-sociologie (la Institutul Stratford Career din Montreal), cursuri postuniversitare de artă teatrală și cinematografică (la Universitatea din Ontario). Exilul, recunoaște, este greu de suportat: „Nu, n-a fost ușor de loc, e greu printre străini, mai ales într-o profesie ca aceasta. Până nu poți să exprimi în limba publicului chiar și cele mai năstrușnice trăiri și sentimente, nu exiști ca atare”.

În Canada s-a impus nu numai în creația literară, ci și ca actriță. Debutează cu o piesă de teatru, Să mă iubești nu-i cel mai rău lucru, iar un dramaturg canadian, Paul Kinsella, i-a scris o comedie. A participat la festivaluri de teatru și film, pentru care a primit onorante premii: pentru rolul din piesa Niciodată o altă fată ca mine (scrisă și produsă de ea) jucată la Teatrul londonez din Ontario, a primit, în 2006, titlul de „cea mai bună actriță”; alte premii i-au fost acordate pentru scenariu, producție teatrală și popularitate, fiind nominalizată la Premiul pentru Excelență în Teatru.

În 2010 a debutat cu succes la Hollyowood cu un show de varietăți. În 2012 revine în țară și montează spectacolul-film Iubește-mă... America! (scenariu propriu, regia Al.G. Croitoru) în care joacă opt roluri diferite, scrie scenariu și produce filme de scurt metraj (Kandy – ciocolată de lux cu gust de femeie, pentru care primește titlul „Cea mai bună actriță a anului”, în 2016). În 2013, este amfitrioana emisiunii de teatru TV pentru copii, A fost odată, în care interpretează 36 de personaje. În 2014, a primit distincția „Magnum cum Laudae” (UARF), premiul de excelență la Gala Celebrităților, alături de Simona Halep, Gh. Hagi, Radu Beligan, Florin Zamfirescu, Sebastian Papaiani, Cristian Țopescu etc. În anul următor, 2015, a primit premiul de excelență „Placheta de Aur” al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România, alături de Dan Pița, Bobby Păunescu, Dorel Vișan. În 2016 este onorată cu titlul de „ambasadoare a turismului”, alături de Horațiu Mălăele, Tavi Colen și este inclusă în zece „Femei de succes”. În 2017, joacă în piesa dramaturgului-ziarist, Mircea M. Ionescu, are o prestație de excepție la Roma, în fața a 5000 de spectatori. Este anul debutului său poetic, cu Preludii în Cetatea Soarelui (prefață de Victor Crăciun, postfață de Eliza Roha, reeditaă în 2018 la Libris Editorial din Brașov), carte lansată la Teatrul bucureștean Nottara, dar și în SUA (Los Angeles), Elveția (Luzern), R. Moldova (Chișinău, Cahul), la târgurile de carte din Paris, Chișinău, Torino, Madrid.

A fost lansată cu mare succes ca un spectacol multimedia, la Brașov, la Târgul Internațional de Carte și Muzică Libris, la Brașov, în 2018. Același gen de spectacol multimedia a fost inspirat de altă carte a Claudiei Motea, Shalom, Israel!, pentru care a primit premiul „Cartea anului” la Tel Aviv (Israel, în 2019). Altă carte a sa, Much Love-Decalog Teatral, a fost apreciată la Târgul de Carte „Gaudeamus” (2019), iar ca editor – traducător a alcătuit (cu Costin Manu) prima antologie de teatru nord-american „Teatru – Norm Foster. Un proiect special dedicat celebrului sculptor Brâncuși, dragostea mea, s-a bucurat / se bucură de un binemeritat succes jucat pe scena Teatrului Național din București, pentru care Claudia Motea a primit premiul pentru „Polivalență artistică”. Cartea apărută la editura brașoveană Creator, în 2023 a fost tradusă în zece limbi de circulație universală (franceză, engleză, spaniolă, italiană, germană, chineză, maghiară, suedeză, ebraică, rusă), a fost lansată, cu un deosebit și meritat succes, în Țară, dar și în Franța, Elveția, Spania, Belgia, Bulgaria, R. Moldova, China, SUA, Claudia Motea interpretând nouă personaje feminine, muzele din viața Titanului (Maria Tănase, Pogany, Milița Petrașcu, Cella Delavrancea,Eileen Lane, Peggy Guggenheim, Leonie Ricou, Maria Bonaparte, Renee Irana Franchon). Îndrăgostită de o altă perosnalitate marcantă a culturii române, Claudia Motea a adaptat și regizat spectacolul Maria Tănase. Poveste și cântec (premieră națională: 27 februarie, 2024, Palatul Național al Copiilor, Sala „Stela Popescu”), cu mezzosoprana Lăcrămioara Crihană în rolul Mariei Tănase. Recent, Claudia Motea a fost distribuită în muzicalul folcloric româno-suedez, Nunta Zamfirei, alături de Dorel Vișan, Maia Morgenstern, Marius Bodochi, Monica Anghel.

Este director artistic al Trupei „Teatrul Nostrum”, în care semnează scenarii proprii, colaje poetice din creația eminesciană și a Veronicăi Micle, iubirile lui Brâncuși. Este un pilon de bază al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și al postului „Telemoldova plus” unde aduce în prim plan personalități românești marcante în rubrica „Să iubim arta din noi”. De altfel, aceasta-i și mărturisirea sa de suflet. „Arta ne face mai buni și mai frumoși și tocmai de aceea este impetuos necesar să iubim arta din noi”. Lăcrămioara Crihană este o mezzosoprană binecunoscută în opereta românească prin „temperament și dăruire”.

Născută la Galați, unde a absolvit Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin”(specializarea vioară și canto clasic), 1991-2003), a urmat cursurile Facultății de Interpretare muzicală a Universității Națională de Muzică, București (2003-2007), iar doctoratul în muzică l-a susținut la Universitatea de Vest din Timișoara (în 2022). Din 2009 este solist vocal de operă-operetă la Teatrul Național de Operă și Operetă „Nae Leonard” din Galați. Deși, tânără, are o prestigioasă și invidiată activitate artistică, susținând concerte în numeroase orașe din Țară (Sinaia, Constanța, Alba Iulia, Galați, Bacău, București, Brașov, Iași etc.), a intreprins turnee în Germania, Elveția, Ungaria), în repertoriul său figurând arii celebre din G. Enescu („Oedip”), Paul Constantinescu („O noapte furtunoasă”), G. Verdi („Aida”, „Trubadurul”, „Bal mascat”, „Nabucco”, „Don Carlos”, „Forța destinului”, „Traviata”, „Rigoletto”), G. Bizet („Carmen”), Saint-Saens („Samson și Dalila”), G. Pucini („Madam Butterfly”), P. Mascagni („Cavaleria rusticană”). Opereta i-a fost la îndemână, remarcându-se în roluri diverse, dar profunde, precum Ciprian Porumbescu („Crai nou”), J. Strauss („Liliacul”, „Voievodul țiganilor”), Kalman („Contesa Marița”), Abraham („Bal la Savoy”), Zeller („Vânzătorul de păsări”), Rodgers („Sunetul muzicii”), Loewe („My fair lady”). Lăcrămioara Crihană și-a dat măsura capacității organizatorice în realizarea de concerte de Crăciun, prilejuite de aniversări/comemorări unice (centenarul încoronării Reginei Maria, Unirea Principatelor sau in memoriam). Este președinte al Asociației Culturale Divas. Firește, o astfel de activitate, remarcabilă cantitativ, dar mai ales calitativ, mezzosoprana Lăcrămioara Crihană a fost onorată cu numeroase premii la concursuri în Țară (București, Galați, Ploiești, Slobozia, Suceava) și în străinătate (de pildă, Premiul special la Concursul Internațional de Muzică Sacră de la Roma, în 2006).

Luându-și deviza „Familia și muzica sunt echilibrul meu”, Lăcrămioara Crihana și-a exprimat profesiunea de credință artistică: „Fiecare din noi avem nevoie de bucurie ca sufletul nostru să vibreze în Divin; compozitorii români impregnând sufletul nostru cu spiritualitatea bucuriei, a tristeții, melancoliei și a iubirii”. Alexandru Mironov afirma, acum două decenii, că în posturi decizionale (politic, organizatoric, creativ) să fie numite femei pentru că posedă un har divin precum Fecioara Maria. Claudia Motea și Lăcrămioara Crihană îi întărește convingerea.

Tudor Nedelcea