La Mănăstirea Lainici - Colocviile revistei „Banchetul”

Dacă mai umbli prin Țară, „în cruciș și-n curmeziș”, cum a mărturisit Eminescu (nu în Zambia sau Capul Verde), afli cu îndreptățită bucurie și lucruri frumoase, pozitive pentru care suntem mândri. Adică, ce mai fac românii prin demnii săi reprezentanți, prin creatori de orice natură (teologi, scriitori, pictori, sculptori, muzicieni etc.). Așa, de pildă, la Sfânta Mănăstire Lainici s-a desfășurat recent (24-26 noiembrie 2023) o nouă ediție a Colocviilor revistei „Banchetul”. O reușită deplină grație următorilor factori: locul desfășurării (o sfântă mănăstire, cu un stareț cu har, părintele arhimandrit Ioachim Pârvulescu, descoperitorul osemintelor Sfântului Irodion), participanți veniți din multe meleaguri: Rodica Lăzărescu (editor, istoric literar, București), Evelyne Croitoru (scriitor, ziarist, București), Ada Stuparu (critic literar, editor, Craiova), Elisabeta Bogățan (scriitor), Nicoleta Crăiete (poet, Tg. Jiu), Elena Marica (poet, Alba Iulia), Diandra David (eseist, Timișoara), Mihai Barbu (critic și istoric literar, Petroșani), Dumitru Toma (poet, Craiova), Tudor Nedelcea (scriitor, Craiova), Ion Mircea Casimcea (scriitor, Turda), Adrian Țion (scriitor, Cluj Napoca), Dumitru Nicodim (poet, Brașov), Iulian Cătălui (critic literar, Braşov), Doru Roman (poet, pictor, medic, Tg. Mureș), Valeriu Troșan şi Victor Horaţiu Troşan (elev, poet, Cluj-Napoca), Augustin Doman (scriitor, ziarist, Pitești), Dumitru Sârghie (scriitor, ziarist, Slatina), Nicolaie Dincă (scriitor, actor, Slatina). Au fost evocați (unii prin urmașii lor), foștii „banchetiști”, trecuți în lumea de dincolo: Lucian Avramescu, Mihai Diaconescu, Victor Bibicioiu, Constantin Frosin, Ana Podaru, Petrișor Ciorobea). Colocviile au fost completate de vernisajul unei expoziții de pictură semnată de Petru Ilie Birău (și el plecat dintre noi), de scurtul dar impresionantul recital al elevului Mihai David (de numai 12 ani), care a cuprins pricesne și celebrul poem dedicat Sfinților Brâncovineni scris de marele scriitor Ioan Alexandru.

Moderatorul, inspirat și bine intenționat, a fost scriitorul Dumitru Velea, inițiatorul și organizatorul acestor colocvii, precum și al revistei-enciclopedice „Banchetul” (denumire inspirată din „Dialogurile” lui Platon), editată de Fundația Culturală „Ion D. Sîrbu” din Petroșani (înființată tot de D. Velea, cel care a atribuit numele dramaturgului Ion D. Sîrbu Teatrului de Stat din Petroșani. Câteva texte așezate, subtil, pe coperțile exterioare ale revistei sunt edificatoare pentru profilul ei. „Revista «Banchetul», găzduiește, tot ceea ce înseamnă cultură, de la valorile materiale la cele spirituale, de la valorile-mijloc la valorile-scop (îndeosebi). În caz de dezbateri și polemici nu se identifică neapărat cu ideile exprimate. Va căuta ridicarea la concept”; „Cultura e puterea popoarelor”; „Trecăturorule, nu mă judeca după cele ce le-am făcut, ci după cele ce le-am refuzat a le face face”; „Arta este o problemă mai importantă decât viața, deși fără viață ea nu există”. Acesta este și motivul pentru care în conducerea revistei-almanah și printre colaboratori se găsesc nume vestite din Țară și de pretutindeni: Marian Barbu, Mariana Zavati Gardner (Anglia), A. I. Brumaru, Mihai Barbu, Lucian Avramescu, N. Georgescu, M. Diaconescu, Iulian Chivu, Menachem M. Falek (Israel), Iulian Cătălui, I. Herghiduș, Marin Iancu, I. Pachia Tatomirescu, N. Bălașa, Denisa Crăciun (Franţa), Magda Ursache, Dorina Brândua Lenden (Suedia), Dumitru Ichim (Canada), Christian W. Schenk (Germania), Ioan C. Teşu, C. Zărnescu, Mircea Ciobanu, Al. Philippide, Ana Blandiana, Tudor Arghezi, Ileana Mălancioiu, Evelyne Croitoru etc., etc. Ca să nu mai vorbim de permanenţii, prin traduceri şi comentarii, Eminescu şi Brâncuşi, ori Ion D. Sîrbu.

Dată fiind implicarea lui D. Velea în promovarea și valorificarea spiritualității românești, merită să reamintim câteva date biobibliografice. Născut în comuna Gostavățu (azi Dăneasa) din jud. Olt, la 29 ianuarie 1948, D. Velea și-a făcut studiile elementare în comuna natală (1955-1962), liceul la Drăgășani (1964-1969) și Facultatea de Filologie la Craiova (1969-1973). A fost referent literar (1976-1979), secretar literar (1979-1991) și director al Tetrului de Stat din Valea Jiului (1992-2005), căruia îi dă numele lui I.D. Sîrbu, consilier la Inspectoratul pentru Cultură al jud. Hunedoara (1991-1992), președinte fondator al Fundației Culturale „I.D. Sîrbu” din Petroșani, înființată în 1991. A debutat cu poezie în „Argeș” (1967) și a colaborat la numeroase reviste („Ramuri”, „Argeș”, „Viața românească”, „România literară”, „Literatorul”, „Caiete literare”, „Astra”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Vatra”, „Tribuna”, „Steaua”, „Familia”, „Dacia literară” etc.). Dumitru Velea trăiește pe cont propriu drama intelectualului din provincie prea puțin cunoscut în Capitală, precum modelul său, I.D. Sîrbu. Este editorul și istoricul literar cel mai constant și obiectiv care s-a ocupat de acest „Iov al epocii comuniste” adică de I.D. Sîrbu.

Aceste date le-am preluat din fișa pe care i-am întocmit-o și publicat-o în Dicționarul General al Literaturii Române, ediția a II-a revizuită, adăugită și adusă la zi, București, Fundația Națională pentru Știință și Artă, 2021, literele T-Z, p. 647-648, proiect editorial inițiat și coordonat de Eugen Simion, sub egida Academiei Române. Prima ediție a Colocviilor revistei „Banchetul” s-a desfășurat la Sfânta Mănăstire Lainici, între 9-11 noiembrie 2017, sub titlul „Banchetul de la Lainici”. Data n-a fost aleasă întâmplător: în apropierea zilei de 7 noiembrie ziua sărbătoririi lui Platon, sub egida sa spirituală, regăsită în conținutul revistei. „Spațiul plin de sacralitate al Mănăstirii Lainici s-a deschis cu generozitate, model de altruism, de iubire a aproapelui, bucurând sufletele prin frumusețea lucrării întru spirit și întru frumos” (Elisabeta Bogățan). La colocviile anterioare au participat personalități marcante ale culturii române, precum Nae Georgescu, Mihail Diaconescu, ori părintele arhimandrit Ioachim Pârvulescu. La actuala ediție, colocviul s-a desfășurat (precum cele precedente) într-o atmosferă de încărcată spiritualitate românească. „Ca dimensiune teritorială, țara noastră nu este întinsă, dar ea poate fi mare ca stat de cultură; numai pe acest teren statele pot fi comparate, dimensionate. Nu gigantismul contează, afirmă cu temei C. Noica [în „Ramuri”, nr. 6, 15 iunie 1981, p. 2], nu există state de cultură mici, pentru că în natură, ca și în istorie, dinozaurii au dispărut, lăsând locul altora”, scriam cu patru decenii, în teza mea de doctorat, Geneza ideilor social-politice și filosofice în literatura română veche (Craiova, Editura Scrisul românesc, 1987, p. 6).

Pe deplin conștient că Europa n-ar fi interesată de un popor fără personalitate, Eminescu este „teoreticianul prin excelență al naționalismului român”, cum a consemnat Mircea Eliade, în 1942, publicistica eminesciană contribuind „enorm la fundamentarea patriotismului român modern. Este un rar privilegiu a fi, în același timp, cel mai mare poet al poporului său și creatorul doctrinei sale naționaliste” (Mircea Eliade, Despre Eminescu și Hasdeu, ediție și prefață de Mircea Handoca, Iași, Junimea, 1987, p. 36, 42). Neamul românesc și-a asigurat locul în universalitate prin creația eminesciană, afirmă autorul Istoriei credințelor și ideilor religioase; petrolul și aurul pot seca, grâul poate crește și aiurea, dar „un singur lucru nu se mai poate întâmpla: dispariția poemelor lui Eminescu. Și cât timp va exista, undeva prin lume, un singur exemplar din poeziile lui Eminescu, identitata neamului nostru este salvată. Istoria patetică a neamului românesc a fost «proiectată în eternitate», prin versurile unui poet care a suferit toată viața de sărăcie, uneori chiar de foame, și a murit de un nebun, într-un ospiciu. Este o lecție de modestie pe care însăși istoria ne-o dă nouă, tuturora” (Pe larg în Tudor Nedelcea, Eminescu, București, Ediția Academiei Române, 2020, 586 p.) Sub acest spirit s-a desfășurat și la actuala ediție a Colocviilor revistei „Banchetul”.

Au fost dezbătute, uneori fără menajamente, probleme care frământă societatea românească contemporană, în general, elita și marele public consumator de cultură. Rodica Lăzărescu de pildă, a ridicat problema manuscriselor și bibliotecilor marilor personalități recent dispărute (G. Bălăiță, D.R. Popescu, Niculae Gheran), pericolul desființării unor reviste din mofturi politice (cum e cazul prestigioasei reviste „ProSaeculum”), s-a evocat personalitatea multilaterală și activitata unor mari scriitori: V.G. Paleolog, Ion D. Sîrbu, Constantin Brâncuși, Marin Sorescu, Pan M. Vizirescu, Eugen Ionescu, Nicolae Gheran, a martirilor Brâncoveni, sacrificați în Palatul Topkapî din Constantinopol (în prezența ambasadorilor statelor creștine europene!?) pentru că au refuzat să treacă la religia musulmană, să-și trădeze credința și neamul. S-a amintit că mândra noastră Capitală n-are un bust al domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt (Cuza a beneficiat de un bust abia în 2002!?), dar are un bust al prințului Ranieri, Craiova n-are bustul lui Mircea cel Bătrân, dar îl are pe cel al albanezului Skanderberg, bârnele lui C. Brâncuși din atelierul său parizian, aduse în țară de V.G. Paleolog, au fost mutilate spre a încape în așazisul „ou” al lui Brâncuși etc.

Discuții aprinse și pertinente au avut ca subiect masacrarea textelor unor dramaturgi celebri (Shakespeare, Eugen Ionescu, I. L. Caragiale, Sofocle etc.) de unii regizori, care, în numele unor interpretări „moderne” distrug moralitatea din arta așa cum a scris-o dramaturgul, în spiritul curentului satanist „New-Age”, al corectitudinii politice; cronicarii dramatici de ce nu se pronunță; opinia participanților fiind în favoarea regiei care se pliază pe text. Pe frontispiciul Teatrului Național din București, numele „Ion Creangă” e scris cu litere mai mari decât denumirea edificiului teatral etc. Colocviile revistei „Banchetul” s-au desfășurat într-un spirit enciclopedist, de unitate și diversitate prin cultură, fiind binevenite mai cu seamă în vremurile noastre tulburi, fără prea multă speranță de limpezire mai curând.

Tudor Nedelcea