Ne mor și actorii!

Miercuri, 25 octombrie 2023. O zi mohorâtă: cu puțin soare, nori și câteva picături de ploaie. Din bătrâni se spune că omului (femeie sau bărbat) care părăsește lumea pământeană pe o asemenea vreme îi pare rău, dar și bine. Așa s-a întâmplat și cu renumita actriță Natașa Raab, care a onorat Naționalul craiovean „Marin Sorescu” cu marele său talent. Ar fi fost și mai celebră dacă ar fi jucat pe o scenă din Capitala noastră sau din alte țări. Ardeleancă în Bănie, (titlul unui CD din 2003), așa se autodefinea cu mândrie îndreptățită. Natașa Marcela Raab s-a născut în Huedin (jud. Cluj), la 15 iulie 1953, unde și-a început școala. A făcut și studii de drept, doar trei ani, întrucât vocația artistică nu-i dădea pace. După câteva eșecuri (pe atunci erau 4-5 locuri pentru câteva sute de candidați) la IATC „I.L. Caragiale” din București, a reușit, absolvind institutul la clasa profesorului și marelui actor Mircea Albulescu, în 1988. Până atunci, și-a făcut ucenicia la Teatrul studențesc „Podul”, condus de Cătălin Naum, unde a obținut premiul I la Festivalul de artă studențească în 1979, același premiu pentru cel mai bun recital de poezie populară (Timișoara, 1979), ulterior a mai primit două premii I la Gala Comediei Românești (Galați, 1988) și la Festivalul Tânărului Actor (Costinești, 1988).

S-a angajat prezentatoare de modă sub îndrumarea profesionistă a Zinei Dumitrescu, la Centrul de Creație UCECOM (1979-1988). S-a căsătorit cu medicul craiovean Val Guțul și au locuit într-un apartament de bloc, din Craiova Studentă fiind, joacă pe scena de la „Casandra” mai multe roluri: Zoe (O scrisoare pierdută), Arkadina (Pescărușul) și Ana Petrovna (Ivanov, de Cehov), Madelleine (Victimele datoriei Eugen Ionescu), Gertrude (Hamlet), Lucetta (Dragostea... de Marivoux), Doica și Medeea (Seneca) etc. Dar, adevărata lansare s-a produs la Teatrul Național din Craiova, în 1988, când Natașa Raab a fost repartizată după absolvirea Institutului. Lansarea s-a datorat regizorului și omului de cultură Mircea Cornișteanu (cel care a propus numele „Marin Sorescu” Naționalului craiovean), care i-a încredințat rolul Elenei Andreevna din Unchiul Vania(Vanea?) de A.P. Cehov, rol care i-a venit ca o mănușă, interpretându-l magistral. Pentru acest rol, Natașa Raab a primit premiul UNITER de debut, în 1989 (după numai un an de actorie) și s-a dedicat dramaturgiei cehoviene, susținându-și și doctoratul în Științe Umaniste-profilul Filologie la Universitatea din Craiova cu teza Tipologie feminină în dramaturgia lui Cehov, publicată în 2004 în editura craioveană Aius. Autoarei cărții, Eugen Negrici i-a adus un elogiu binemeritat în postfață: „Natașa Raab-Guțul, actriță de prestigiu a unui teatru de prestigiu [...], interpretă memorabilă a unor roluri feminine din repertoriul cehovian s-a hotărât să aprofundeze studiul dramaturgiei scriitorului rus, profitând de cunoștințele sale dramaturgice și de experiența personală”, scriind această carte, - inițial teză de doctorat, valorifică „ingenios, de multe ori incitant, marea lecție a exercițiului scenic”.

Revenim la regizorul Mircea Cornișteanu, pentru că merită să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului. El și-a făcut meseria cu mult profesionalism, talent și dăruire, punând în scenă și aducând în atenția publicului spectator textul dramaturgului; azi vedem popularizați regizori care masacrează textul dramatic, fofilându-se după ideea „modernității”, astfel încât spectatorul nu mai știe care-s cuvintele și ideile autorului și care-s ale regizorului. Au apărut afișe în care dramaturgul nici măcar nu mai e semnalat, doar titlul piesei și... regizorul. Sunt aduse la zi piesele dramaturgiei antice, spre înțelegerea publicului (se scuză ei); dacă se dorește o actualizare a dramaturgiei antice trebuie să apelezi la marii dramaturgii universale, de pildă la Eugen O'Neil sau Jean Anouih, modernizarea neînsemnând eliminarea corului, care are o semnificație precisă sau nu poți face o „combinație” între două piese shakespeariene pentru... premii. Mircea Cornișteanu se înscrie pe linia regizorilor români de anvergură, aducând și el în actualitatea unele idei de alte epoci, dar cu tact și subtilitate, cum a fost cazul Scrisorii pierdute la Teatrul Național din Craiova, reclamat de un profesor craiovean de liceu (azi dizident și mare culturnic) că lezează interesele elevilor.

Întâlnirea dintre un asemenea regizor, Mircea Cornișteanu, și tânăra actriță Natașa Raab (care a refuzat roluri cu tentă sexuală sau vulgară) a fost firește benefică. Au urmat pentru Natașa roluri memorabile din dramaturgia română și universală (Shakespeare, Marin Sorescu, Tudor Mușatescu, Al. Kirițescu, L. Pirandello, Gogol, Caragiale. G. Ciprian, Matei Vișniec etc.) sub conducerea regizorală a lui Mircea Cornișteanu, Daniela Peleanu, Silviu Purcărete, Cristian Cristian Hadji-Culea, Tompa Gabor, M. Măniuțiu, Peter Bokor etc. În cinematografie a jucat în serialul Lumini și umbre (regia Andrei Blaier), Adelav (Mircea Veroiu), Există joi (Adrian Petrigenaru), Autor necunoscut (Dan Pița), Martori dispăruți (Dan Mironscu), Lacrima cerului (Ad. Istrătescu), Somnul insulei (Mircea Veroiu), Amen (Costa Gavras), Martori necunoscuți (Dan Mironscu), Întoarcerea lui Păcală (Geo Saizescu), Poziția copilului etc. A jucat teatru TV, a fost prezentă în diverse spectacole de varietăți ale Televiziunii și Radiodifuziunii Române sau private cu unii realizatori de prestigiu: Florentina Satmari, Ovidiu Dumitru, Sergiu Ionescu, Dan Mihăescu, Elize Stan, Tudor Mărăscu etc.), a fost realizatoare de emisiuni radiofonice, prezentatoare remarcabilă la diverse concerte și spectacole de varietăți, la Ateneu, Sala Palatului, Sala Polivalentă, Filarmonică; a prezentat cinci ediții ale Festivalurilor Naționale „Maria Tănase” de la Craiova (în tandem de excepție cu Tudor Gheorghe), „Crizantema de aur” de la Târgoviște și două ediții la „Crizantema de argint” de la Chișinău.

A recitat din creația păunesciană la Festivalul Internațional de Literatură „Adrian Păunescu” de la Craiova și în cadrul Zilelor Basarabiei și Bucovinei tot din Bănie (în timpul mandatului de primar al lui Antonie Solomon), alături de Ilie Gheorghe, Ion Colan, Grigore Vieru, N. Dabija, V. Tărâțeanu, M. Cimpoi, Victor Crăciun, Gabriela Păsărin. Am avut o colaborare de excepție, Natașa implicându-se plenar în multe dintre manifestările culturale, științifice sau sociale ale Fundației Scrisul românesc sau ale Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni. Cu Teatrul Național din Craiova (director: Emil Boroghină, consilier: Radu Beligan) a efectuat turnee de mare succes de public și de critică teatrală la marile festivaluri din lume (Edinburg, Londra, Avignon, Barcelona, Sao Paulo, Marsilia, Amsterdam, Bruxelles, Lisabona, München, Copenhaga, Atena, Seul, Ierusalim, Milano, Bologna etc. Dinamică, sociabilă, frumoasă, talentată, modestă, gata oricând să vină în sprijinul semenilor, implicată social ca o autentică activistă, Natașa Raab a devenit o personalitate iubită în Bănie și nu numai. Cu o voce apreciabilă, a înregistrat CD-uri de muzică ușoară și populară, a condus o vreme Ansamblul folcloric profesionist „Maria Tănase” din Craiova, și tot vremelnic a fost și profesor asociat la Departamentul Teatru al Universității din Craiova.

În 1990, prin concurs, se transferă la Teatrul „Odeon” din București, unde activa celebrul regizor Vlad Mugur, dar după numai un an revenea în Bănie, dovedind un atașament și dragoste pentru Naționalul craiovean și publicul său. A fost distinsă cu titlul de „cetățean de onoare” al Craiovei. Natașa Raab ne-a părăsit pe 22 octombrie 2023 la Băilești (Dolj), fiind în îngrijirea fostei sale menajere, căreia i-a lăsat averea, regretata actriță neavând copii sau alți urmași. Critica teatrală a apreciat-o la justa sa valoare: „Natașa Raab elaborează cu siguranță și farmec rolul Elenei Andreevna. Frumusețea, mereu disputată a eroinei, actrița o înnobilează prin profunde trăiri interioare” (Ileana Lucaciu; apud C. Gheorghiu, Al. Firescu,666 actori craioveni, Craiova, Scrisul românesc, 1993, p. 270); „Drama brună (din Vărul Shakespeare de Sorescu) e realizată cu senzualitate o hangiță înțeleaptă și atrăgătoare datorită desigur actriței Natașa Raab, cea mai conturată prezență feminină a spectacolului”(Valentin Silvestru); „Dotată cu o forță dramatică, glas bun, dicțiune perfectă, temperament scenic și înfățișare statuară. Disponibilități atât pentru dramă, cât și pentru comedie. Profilul ei artistic este caracterizat prin simplitate scenică, organicitatea comportării scenice, firesc, dramatism și inteligență scenică” (Ludmila Patlanjoglu); „În cea mai recentă montare a spectacolului „Gaițele” de Al. Kirițescu, Natașa Raab realizează cu o minuțiozitate de bijuterie o Fräulein foarte interesantă și inedită” (Doina Popp); „Spectacolul „Nașterea” (de C. Voiculescu) se bazează pe o singură și excepțională actriță, care combină cuvântul rostit în limbajul vizual” (rev. „Al-tagribyy, Cairo, 2000); „Deliberat, Natașa Raab își solicită resursele dramatice profunde și excepționale în registrul politic în doar câteva fulgurante momente bine alese.

Doar strigătul ei visceral și adânc («câine») îți înfioară carnea pe tine, îți dă frisoane” (Natalia Stanciu); apud Natașa Raab-Guțul, Tipologie feminină în dramaturgiei lui Cehov, Craiova, Edtura Aius, 2004, p. 241-244). Ne-a părăsit și Natașa Raab, după marele Ilie Gheorghe, lăsând un gol greu de acoperit. În general, despe cei plecați dintre noi trebuie să vorbim numai de bine. În cazul Natașei, vorbirea de bine este îndreptățită: a fost o mare actriță, dar și un Om în adevăratul sens al cuvântului. Natașa s-a dus, dar au rămas unele întrebări și nedumeriri: de ce după pensionare, omul nu mai are valoare, este tratat ca un expirat?! De ce nu suntem pregătiți să onorăm, în timpul vieții, dar mai ales, după, pe cei care ne-au fost apropiați și au avut un rol social remarcabil (la înmormântarea sa, puțini au venit)? A avut parte de tratamentul adecvat, Natașa, dar și mama sa, plecată și dânsa dintre noi, cu puțin timp în urmă? De ce prietenii și apropiații au uitat-o în ultimii ani de suferință, când avea mare nevoie de mângâierea lor? Sunt întrebări, desigur, generale și retorice.

Au condus-o, totuși, pe ultimul drum: Mircea Cornișteanu (venit de la București), N. Coande, Gh. Roșoga, I. Crețeanu, C. Enceanu, Vlad Drăgulescu, Lari Ștefănescu, Alla Cebotari, Toma Grigorie, I. Jianu, Valer Delakeza, A. Rababoc, Cerasela Iosifescu, Pavel Popescu etc. Un gest apreciabil: de la biserică, trupul neînsuflețit al Natașei a fost depus în holul Teatrului Național „Marin Sorescu”, asistența aplaudând-o în ultimul său rol pământean. În prima seară a Festivalului Național „Maria Tănase” spectatorii și participanții au ținut un moment de reculegere.

Noapte bună, Natașa!

Tudor Nedelcea