Complexul Minerva, emblema Craiovei

Motto: „Ca meridionali ai românilor, oltenii nu sântără totuși nici gasconi, nici sumbri și luciferici ca latinii din Andaluzia. Ei sunt români de o specie sui-generis, care au știut să ia limba românească pe cobiliță și în răspăr, mânată ca și o răzmeriță a lui Tudor din Vladimiri la îmbogățirea suavă cu care ne dă binețe gorjanul în ițari.”

Tudor Arghezi 

„Craiova... Străvechea Pelebdavă dacică, rezidită de romani... Apărată la nord de marele val al «Brazdei lui Novac», ale cărui urme se văd și azi... Moșie «de strămoșie» a Basarabilor. Scaun de Bănie al Craioveștilor. Orașul care a îmbrăcat zaua de aur a lui Mihai Viteazul și cămașa tragică a Domnului Tudor. Tribuna de piatră a Proclamației de la Izlaz, oraș al primului guvern provizoriu al pașoptiștilor. Orașul lui Theodor Aman și al lui Traian Demetrescu. Orașul în care a copilărit Macedonski și s-a stins lira lui Cârlova. Primul oraș electrificat al Munteniei. Orașul cu un centru plin de merite: singura cetate valahă «a cărei uliță principală e croită astronomicește pe meridian». Orașul cu o mie de moșieri. «Orașul cu o sută de mahalale», în 1930”.

Am început această evocare cu un citat din reputatul scriitor Ilie Purcaru (1933-2008), primul redactor șef al reînființatei reviste „Ramuri” (1964-1969) și al ziarului regional „Înainte” (1968), un mare boem, care frecventa „Minerva”, împreună cu redactorii și colaboratorii săi (Grigore Traian Pop, M. Pelin, I. Caraion, M. Ungheanu, M.R. Paraschivescu etc.). Craiova, capitala Valahiei Mici, atestată documentar la 1 iunie 1475, printr-un hrisov al lui Basarab Laiotă, printre martori aflându-se „Neagoe – jupân de la Craiova”, își are începutul în vechea cetate romană Pelendava din Tabela Peutingeriană și ea a stat în atenția călătorilor străini veniți în Țara Românească încă din sec. 15, care au lăsat pagini memorabile. În folclor și în legende, originea antică și importanța orașului apare în lucrarea profesorului francez Th. Margot (O viatoria în cele 17 districte ale României, 1859), Dionisie Fotino (Istoria generală a Daciei, 1818), Dionisie Eclesiahul etc., apoi la scriitorii și istoricii români: D. Tudor, I. Donat, Lucilla Chițu, Petre Ispirescu, Dem Stoenescu, A. Georgescu, N. Iorga, G. Mil. Dumitrescu, Cezar Bolliac, Gr. Tocilescu, I.C. Filitti, A. Pesiracov, Șt. Stefănescu, L. Deaconu, Paul Rezeanu, Dinică Ciobotea etc. Mai aproape de vremurile noastre, B.P. Hasdeu a publicat în 1878 cartea Originile Craiovei, după ce a candidat (și a pierdut) pentru un scaun de deputat de Dolj. Despre Craiova au scris clasicii literaturii române I. Creangă, I.L. Caragiale, Eminescu, Traian Demetrescu, Al. Macedonski, L. Rebreanu, Emil Gârleanu, Al. Vlahuță, Radu Gyr, Virgil Carionopol, Ioan Alexandru, Adrian Păunescu, Marin Sorescu etc. În centrul Craiovei, „în strada Unirii, de la Răscruci înspre șoseaua Bechetului”, cum nota profesorul și publicistul craiovean C.D. Fortunescu – nu erau decât „prăvălii cu un singur etaj, dar și cafeneaua lui Șarași, pe locul unde e acum Hotelul Minerva.

Aici era adunată prodipendada Craiovei la citirea gazetelor și la taifas”. „Cazinul” (cazinoul) Minerva este atestat, așadar, la jumătatea veacului al XIX-lea, ca emblemă a orașului în plină ascensiune economică, socială și edilitar-arhitecturală. G. Mil. Demetrescu descrie minuțios acest colț de oraș la mijloc de secol 19: „actuala stradă a Unirii era pavată cu bolovani în formă de albie de râu, având pe mijloc un șanț pe unde curgea apa. O parte din ea era încă plină de maidane și locuri virane [...] Pe locul unde acum este Minerva, pe la 1848-1850 era o rachierie și băcănia lui Gane Bacalu.Tot aici era și o mică piață, unde se vindea zarzavat, carne[...], la mijloc era o fântână[...] mai sus de Minerva era cârciuma lui Niță Panduru și alta a lui Dincă (Dop), apoi spițăria lui Glatz. Unde este acum hotelul New York era tot o cârciumă, a lui Blețu, iar alături, mai târziu a deschis prăvălie Dumitrache Cacaleceanu[...] În colțul de peste drum, era, pe la 1850, hanul lui Târnoveanu și hanul lui Solomon, iar pe aproape hotelurile Metropol și Imperial (fost Stăncescu)[...] Mai sus de Minerva era un han mare, cu gang, vopsit în roșu, iar prăvălia hanului și rachieria le țineau frații Arsenovici. În colțul despre Maica Precista era pe atunci cafeneaua Craiovei, iar pe jos o mică băcănie[...] Unde este acum palatul poștal pe atunci erau casele fraților Apostol și unul dintre ei, Enciu, înființase o moară de foc la fântâna Chiriac”. Presa vremii menționează că în 1857, după ce adunarea ad-hoc a Țării Românești a votat Unirea cu Moldova, la Craiova s-au aprins de bucurie torțe și oamenii petreceau, mai cu seamă în sala Cazinului Minerva (fapt atestat și de tabloul lui Th. Aman) bucurie repetată și îmbunătățită cu prilejul dublei alegeri a lui Cuza Vodă, unde „toată lumea strânsă în piața Cazinului Minerva juca, cânta striga de bucurie”.

De altfel, cazinoul Minerva apare în nuvela lui Nicolae Filimon, Nenorocirile unui slujnicar sau Gentilomii de mahala (1861), în care arivistul Mitică Râmătarian („slujnicar politic”), „căpetenia lor, gustă plăcerile amorului în brațele unei slujnice din hanul lui chir Panait”. Într-o scrisoare din 20 noiembrie 1860, sub titlul „Lupul își schimbă părul, iar nu obiceiul” din nuvela lui N. Filimon, un presupus amic vorbește despre atmosfera craioveană (răscoala patentarilor provocată de promulgarea Legii patentarilor din octombrie 1860, care prevedea obligații sporite pentru meseriași negustori), adică „vărsare de sânge întâmplată în Craiova la 7-8 noiembrie”, care a produs „zile de doliu pentru multe familii din orașul nostru”, răzmeriță produsă de „oameni fără sentimente și parias ai societății”, care „își fumau țigărle și își beau ceaiul la otelul Minerva, cu cea mai mare liniște”. Începând din 1901 se pun bazele acestui monument de arhitectură, Complexul Minerva (hotel, restaurant, braserie, cramă în subsol, grădină de vară). Terenul aparținea Epitropiei Madonei Dudu (instituție care a acordat burse unor tineri studioși, între care lui C. Brâncuși), încheindu-se în acest sens un contract (la 23 noiembrie 1896), între Gh. Anghelescu, A. Carianopol, epitropi și arhitectul bucureștean Th. Dobrescu care prevedea „facerea planurilor reconstituirii unui nou local în orașul Craiova în locul celui dărâmat numit «Casinul Minerva», al cărui cost să nu treacă, fie cât posibil suma de 500 mii lei”.

Contractul oferea detalii tehnice amănunțite despre viitoarea construcție: „Etagiul de jos în formă de pasagiu cu ieșire în strada Cogălniceanu să cuprindă magazinu, o cofetărie și o cafenea [...], în pivnițe și subsoluri vor fi amenagiari pentru laboratoriile cafetăriei [...] În corpul principal al clădirei spre strada Cogălniceanu etagiul I să fie amenajat pentru un club și restul camere pentru hotel [...] Toate piesele etagiului al doilea și mansardele iarăși camere pentru hotel și serviciu”. Două mențiuni se impun: între noua construcție Minerva și Casa Lăceanu (actuala Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman”, Aristia căsătorindu-se cu fratele celebrului pictor) nu era uliță / stradă. După deschiderea grădinii de vară, edilii au hotărât crearea actualei străzi, C.S. Nicolaescu-Plopșor, unde poposeau birjari pentru clenții Minervei. Chiar subsolul Minervei trecea dincolo de stradă până la Casa Lăceanu. A doua mențiune: după Revoluția din 1989, în toiul recuperărilor de tot soiul, mitropolitul-cărturar Nestor Vornicescu a refuzat să revendice (așa cum i s-a cerut) clădirile Epitropiei Madona Dudu (inclusiv actualul Muzeu al Olteniei), considerându-le de interes public, pentru toți enoriașii. Complexul Minerva a fost construit după planurile arhitectului Thoma Dobrescu, asistat de arh. D. Nedelcu și de inginerii Ion Poenaru și Țăpordea, inaugurat la 27 septembrie 1903 (cam în același timp cu inaugurarea Parcului „Nicolae Romanescu”).

Decorațiunile interioare, devenite celebre, aparțin sculptorului și pictorului craiovean Anghel Chiciu (1883-1963), coleg cu C. Brâncuși la Școala de Arte și Meserii din Craiova. Finalizând studiile craiovene, aspira la cursurile Școlii de Arte Frumoase din București. Cum nu avea posibilități materiale, Anghel Chiciu a fost nevoit, alături de fostul său profesor și director, Mihai Burlan, să sculpteze mobilierul, în stil arab, a Sălii maure a complexului Minerva. (Numele sălii a fost răstălmăcit după vizita premierului chinez Ciu En Lai și al celui român, Ion Gheorghe Maurer, care au luat masa la Minerva, în „sala Maurer”). Imediat după inaugurare, datorită grandorii și arhitecturii monumentale, în Complexul Minerva s-a organizat o expoziție cu obiecte de patrimoniu, precum Drapelul lui Tudor Vladimirescu (ridicat de B.P. Hasdeu și dus la București, cu opriri în fiecare stație de cale ferată ca mărețul drapel să fie salutat de oficialități și țărani), alte obiecte patrimoniale aparținând lui Chr. Tell, familiei Romanescu, cărți tipărite la Govora, manuscrise, portrete, arme etc. La Minerva, unde ținuta era obligatorie, erau angajați bucătari francezi, se bea bere Luther, comandată special de conducerea Minervei. Faima Complexului Minerva a crescut de-a lungul vremii prin serviciile prestate, dar și prin personalitățile care-l frecventau. Scriitoarea Elena Farago scrie prietenului său, N. Iorga: „Izbucnise revoluția din 1907 în Moldova și eu abia sosisem la Craiova. Trăsăsem la hotelul Minerva, de pe balconul căruia priveam în zare cum focul rezmeriței se aprinde și în Dolj”.

Poeta-cetățean de onoare al Craiovei s-a implicat în răscoală, a adus nevoiașilor și văduvelor răscoalei ajutoare materiale, fiind și arestată, a scris ciclul de poezii Martie-Decembrie 1907. Atrăgând întreaga protipendadă a Craiovei, a Olteniei, dar și a oaspeților străini, managerii Minervei au știut să menține serviciile la standarduri europene, prin bucătărie, dar și prin interpreți celebri, lăutari, precum: Sava Pădureanu, Nicolae Buică, frații Fotache, Cristache Ciolacu, dar și prin interpreți de faimă: Ion Vasilescu, Maria Lătărețu, Mia Braia, Rodica Bujor, Ioana Radu (care i-a „poruncit” caricaturistului Gabriel Bratu: „Bratule, tu aici, la Minerva, să-mi faci un festival”). Și primul festival național de romanțe și cântece de petrecere cu numele „Ioana Radu” s-a desfășurat la Minerva, cu participarea prestigioasă a artiștilor Dorina Drăghici, Petre Alexandru, N. Nițescu, Ileana Sărăroiu, Al. Amititiloaie, Corina Chiriac Daniela Vlădescu etc. Presa și amintirea unor mari intelectuali ai vremii (Al. Dincă, Al. Firescu, Barbu Bohoreanu, I. Pătrașcu, I.M. Negreanu, C.D. Papastate, V.G. Palealog. Claudiu Moldovan, Paul Tomescu, Eustațiu Gregoriu, V. Buz, Nicolae Andrei, Petre Gigea-Gorun, Marian Barbu, Gabriel Bratu etc.) spun că au onorat și s-au onorat prin concertele date în acest edificiu patrimonia susținute del: I. Voicu, Radu Albulescu, David Ohanesian, N. Herlea, N. Țăranu, I. Dacian, Magda Ianculescu, Cleopatra Melidoneanu etc.

Actorii au adăugat de asemenea, faima lor prestigiului Minervei. Este binecunoscută „generația de aur”, care a poposit în vara anului 1956 sub directoratul lui Manu Nedeianu, la Teatrul Național și au locuit o vreme la hotelul Minerva: Silvia Popovici, Sanda Toma, Victor Rebenciuc, Amza Pellea, C. Rauțki, Gh. Cozorici, Dem Rucăreanu etc. Ulterior, și alți cunoscuți actori ai Naționalului craiovean au frecventat Complexul Minerva, dar și alți mari artiști plastici și scriitori: Virgil Carianopol, D. Ciurezu, N.M. Condeiescu, frații Constant, M. Cruceanu, Petre Dragu, M. Duțescu, C. Șarban-Făgețel, C.D. Fortunescu, Fl. Firan, Ov. Ghidirmic, acad. Liviu Rebreanu, Emil Gârleanu, acad. O. Goga, Ilarie Hinoveanu, Al. Mitru, Eugen Negrici, C.S. Nicolaescu-Plopșor, acad. Gh. Ivănescu, Aurelian Popescu, acad. D.R. Popescu, acad. Al. Piru, I. Scânteie, I.D. Sîrbu, acad. Marin Sorescu, Barbu Theodorescu, D. Tomescu, I. Zamfirescu, L. Zatti etc. V.G. Paleolog (primul din lume care a atestat genialitatea lui C. Brâncuși), de pildă, stătea pe banca Bibliotecii „Aman”, în fiecare lună mai, spre a simți mirosul florilor de tei și muzica de la Grădina „Minerva”. În octombrie 1998, salonul maur al Minervei a găzduit lansarea unei cărți de poezii a lui Constantin Preda, în prezența lui Adrian Păunescu, printre vorbitori aflându-se Tudor Nedelcea și Dan Lupescu. Cu pilejul lansării cărții sale, Formarea poporului român, în 1973, invitând la Minerva pe redactorul cărții, I. Rusu-Șirianu și recenzorul cărții, Tudor Nedelcea, celebrul istoric Constantin C. Giurescu afirmase cu glas tare că Argeșul a dat două mari personalități: mareșalul Antonescu și N. Ceaușescu. Majoritatea cărților editate de editura „Scrisul românesc” au fost lansate aici, iar recent Festivalul Internațional „M. Eminescu” s-a desfășurat tot în acest cadru. Grație prestigiului european al acestei instituții publice cu iz cultural, aici au fost invitați, spre a servi masa, mari lideri ai lumii, între care președintele Franței, Charles de Gaulle (mai 1968) și premierul R.P. Chineze, Ciu En Lai. Sportivi de performanță (campioni mondiali, olimpici: Natalia Mărășescu, Gh. Berceanu etc.) sau fotbaliștii „Universității” Craiova, dar și adversarii acesteia (Benfica Lisabona, Fiorentina etc.) au servit masa în samptuosul salon maur.

După cutremurul dezastruos din 4 martie 1977, strada Unirii a fost puternic avariată. Președintele României de atunci, Nicolae Ceaușescu, a hotărât doar demolarea clădirilor distruse de cutremur, cuprinse între Prefectură și Minerva, edificiul, cu valoare patrimonială deosebită, rămânând ca o stâncă să dovedească trecătorilor faima sa de odinioară, dar și cea prezentă sau viitoare. Numeroasele filmări cinematografice sau TV realizate aici, includerea Minervei în opere literare, albume de artă demonstrează, fără tăgadă, prestigiul național și european al acestui edificiu, grație personalului și conducerii sale, a frecventării sale de mari personalități care i-au acordat girul suprem de instituție de cinci stele.

Tudor Nedelcea