Două vești

Apropiata zi de intrare în veșnicie a lui Mihai Eminescu mi-a adus/ne-a adus tuturor iubitorilor de literatură și oameni două vești: una bună, alta rea.

Cea bună îl privește pe criticul și istoricul literar, eminescologul Theodor Codreanu din Huși care a fost primit ca membru al prestigioasei Academii de Științe de la Chișinău. Scriam în FLAP, de Ziua Basarabiei și a sa, că Theodor Codreanu merită cu prisosință să fie membru cel puțin al academiei basarabene, grație personalității sale multilaterale, a cărților esențiale în varii aspecte ale vieții literare, politice și sociale, dar și a caracterului său, un patriot în adevăratul sens al cuvântului, demonstrat prin zecile de volume publicate cu succes la public și la unii literați, deranjante pentru alții. A avut în preajmă și ca suport o soție, Lina Codreanu, ea însăși scriitoare. Ne înclinăm în fața Academiei de la Chișinău, care a mai primit în rândurile sale din Țara, pe Adrian Păunescu și Victor Crăciun.

Vestea cea rea se referă la scriitorul Nicolae Dan Fruntelată, colegul de pagină în „Flacăra lui Adrian Păunescu”, la rubrica sugestivă „Boabe de piper crud”. Am fost amândoi „traianiști”, adică absolvenți ai celebrului liceu severinean „Traian”, el mai mic decât mine cu un an. S-a născut în Bălăcița (ai căror țărani și-au strigat dreptatea în 1907, sprijiniți financiar și moral de Elena Farago, trimisă de N. Iorga) într-o familie de învățători, precum și reputatul scriitor D.R. Popescu, din satul vecin Dănceu, „Eu cu Nicolae Dan Fruntelată mă întâlnesc mereu în prezentul absent ce clipă de clipă ne răsfață”, nota D.R.P.

Nicu a scris rafturi de cărți, „frescă de un crud realism” (I.D. Bălan). Prieten cu marii scriitori români, diriguitor de reviste și tv., el se autodefinește sincer, dar profund „Patria mea mică și tristă este cuprinsul ochiului meu ars de iubire și de lacrimi”.

Dumnezeu să te aibă în pază, Nicule, pentru sufletul tău bun, pentru verticalitatea dovedită și poate acolo unde te vei duce, în vestitul loc de verdeață, să spui vorba bună a Leonidei Lari: „Nu da române în român!” sau al Alexandrei Păunescu: „Doamne, românește-i pe români!”

Tudor Nedelcea