Teodor Costescu şi Palatul său cultural

Articol dedicat aniversării a 150 de ani de la înfiinţarea Academiei Române

După ce ISU a determinat amânarea manifestărilor plănuite de Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin pentru 18 decembrie 2015, „Severinul ridică cortina scenei Palatului Cultural «Teodor Costescu»” (cum se menţionează în invitaţie) la 21 februarie 2016. Obiectiv cultural şi arhitectonic de importanţă naţională, Palatul Cultural a fost supus unor renovări capitale, cu finanţare europeană (peste 13 milioane euro), prezentându-se severinenilor, şi nu numai, într-o înfăţişare majestoasă.

Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin a profitat de această splendidă redeschidere şi a organizat Zilele Culturii Severinene, inclusiv cea de-a VII-a ediţie a Galei Premiilor de Excelenţă, eveniment cultural deosebit prin care, anual, sunt onorate personalităţile născute, stabilite sau cu legături profesionale cu judeţul Mehedinţi, de diverse profesii: scriitori, oameni de cultură şi ştiinţă, artişti din varii domenii, sportivi, care au făcut cinste municipiului şi judeţului („graţie cărora, municipiul nostru s-a aflat deseori pe frontispicii naţionale şi internaţionale”, cum se menţionează în aceeaşi sugestivă invitaţie semnată de primarul Constantin Gherghe).

Ideea construirii unui asemenea edificiu s-a născut, în 1909, în cancelaria Liceului „Traian”, prin Teodor Costescu, care mai realizase şi alte asemenea instituţii („Zău, Costescule, numai tu eşti în stare să începi şi să desăvârşeşti ridicarea unui asemenea aşezământ şi fii bun şi pune-te la treabă”, îi zice prof. I.St. Paulian). În acelaşi an sunt lansate liste de subscripţie publică, generalul Al. Averescu oferă gratuit terenul (aparţinând Diviziei I), se alege arhitectul şi inginerul, în persoana lui Grigore Cerchez şi în 1910 construcţia începe. Era conceput ca o instituţie culturală destinată românilor de pretutindeni, dar, mai cu seamă, românilor din Serbia. Construcţia s-a făcut greoi, Primul Război Mondial, lipsa sursei de finanţare au întârziat lucrările de finalizare. Filantrop, Teodor Costescu a fost nevoit să-şi vândă o parte din averea sa din localitatea mehedinţeană Vânjuleţ spre a relua construcţia, după Unirea cea Mare, astfel încât, la 30 noiembrie 1924, Palatul cultural intră în circuitul public. Ca să funcţioneze, Teodor Costescu trebuia să aleagă un director şi s-a oprit la preotul bănăţean Coriolan Buracu, trimiţându-i o scrisoare emoţionantă: „Dumnezeul moşilor şi strămoşilor noştri, prin armele victoriose ale aliaţilor noştri şi prin jertfa neasemuită a neamului nostru, a desfiinţat hotarele, a rupt cătuşele, adunând laolaltă pe toţi fraţii de pretutindeni. Pentru a simboliza acest act fără pereche în istoria neamului nostru, Consiliul de administraţie a hotărât ca postul primului director al acestui aşezământ de artă şi cultură, care acum devine cel mai măreţ monument închinat unirei tuturor românilor, să-l ofere unui român din Banat, care a luptat pentru ideea naţională, a luptat pentru propăşirea culturei şi care a suferit închisoarea pentru aceasta din partea ungurilor” (Teodor Costescu şi apostolii săi, coordonator: Viorel Mirea, ediţia a II-a, Craiova, Autograf MJM, 2015, p. 49).

Alegerea a fost, într-adevăr, nimerită, căci preotul Buracu s-a ridicat la înălţimea misiunii sale nobile.

Profesorul, academicianul şi omul politic Teodor D. Costescu s-a născut la 30 martie 1864, în localitatea gorjeană Rovinari, în familia unui învăţător. Urmează cursul inferior al Liceului „Carol I” din Craiova şi cel superior la Colegiul „Sf. Sava”, apoi Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti, unde i se propune postul de asistent, pe care-l refuză. ( N. Andrei, Voievozi ai spiritului, Craiova, Edit. Alma, 2000, p. 107-112; vezi şi Florian Copcea, Peregrin prin Ţara Severinului, Drobeta, Edit. Stef, 2015; Biblioteca I.G. Bibicescu, în documente, Craiova, MJM, 2003; Mircea Borcoman, 165 de trepte ale istoriei severinene, Craiova, MJM, 2015; Dorina N. Rusu, Dicţionarul membrilor Academiei Române, ediţia a IV-a, Bucureşti, Edit. Enciclopedică, 2010, p. 259).

Funcţionează, un an ca profesor la Craiova (la liceele „Fraţii Buzeşti” şi „Carol I”), apoi se stabileşte la Turnu Severin, în 1888, ca profesor la Liceul „Traian”, unde devine şi director (1892-1901), liceu care avea, după mărturisirea lui Petre Sergescu, „unul dintre cele mai strălucite consilii de profesori secundari din toată ţara”. După modelul liceului vienez „Theresianum” (unde învăţase şi Titu Maiorescu), construieşte internatul, organizează biblioteca, laboratoarele, parcul botanic şi asigură pregătirea militară a elevilor, spre dezamăgirea căpitanului Matei Eminescu, fratele Poetului, stabilit la Turnu Severin.

În Palatul cultural, fala oraşului, înfiinţează Societatea corală „Doina” şi societatea culturală „M. Eminescu”, care va edita revista „Datina” (în 1897), Biblioteca „I.G. Bibicescu” (pe baza cărţilor donate de ilustrul finanţist, originar din Cerneţii Mehedinţului), muzeul „C.I. Istrati” şi Banca Mehedinţului. Altfel spus de Şerban Cioculescu, T. Costescu a fost „un bărbat din rasa neobişnuită a pionerilor, a eroilor voinţei, care fertilizează locurile sterpe, care scot apă din pământ, fără să bată cu toiagul în ţărână, care ridică aşezări omeneşti noi, le imprimă alt ritm de viaţă, le dinamizează”.

Curând după, inaugurare, Palatul cultural care-i poartă numele a devenit o tribună culturală şi ştiinţifică, la care s-au urcat personalităţile vremii: N. Iorga, I.G. Duca, I.A. Brătescu-Voineşti, V. Goldiş, I. Agârbiceanu, O. Goga, L. Rebreanu, I.M. Sadoveanu, I. Pillat, Victor Popilian, Gh. Ţiţeica, Nae Ionescu, Pamfil Şeicaru, Cezar Papacostea şi mulţi alţii.

Ca prefect al Mehedinţului, a determinat construirea a 121 localuri noi de şcoală, cinci spitale, o şcoală de agricultură, farmacii săteşti, satul Vânjuleţ devenind model (a construit aici două şcoli primare, o şcoală de meserii, o instalaţie electrică, o farmacie), le-a dăruit sătenilor 100 de pogoane din averea sa şi începuse construcţia unui spital pentru „naşteri de copii”. Din salariul, apoi din pensia sa, a susţinut câte doi elevi, săraci, dar cu dragoste de carte. O, tempora!

Pentru meritele sale incontestabile, Academia Română l-a ales membru de onoare, la 30 mai 1934 „în semn de înaltă preţuire a operei culturale ce aţi întreprins aproape o jumătate de secol la Turnu-Severin şi în judeţul Mehedinţi”, cum i-a comunicat secretarul Academiei Române, savantul mehedinţean Gh. Ţiţeica.

Se stinge din viaţă la 25 martie 1939, în Bucureşti, la 75 de ani. Caracterizarea lui N. Iorga ni se pare cea mai potrivită: „Teodor Costescu a fost un om de multe realizări. Acest oltean de veche rasă, solid înfipt în locul muncii sale binefăcătoare, se ferea de ispita uşoară a cuvintelor mari. Vorba lui părea că vine de la un întreg neam cu poză în tot ce gândeşte şi face. La dânsul, gând şi fapte erau totuna. Fapta în mijlocul poporului şi pentru popor. Şcolile lui, aşezămintele lui – acesta îi era viaţa şi marea mângâiere. Severinul se va mândri întotdeauna cu ce a putut ridica din piatră, cărţi şi gând neîntreruptele lui osteneli”. 

*

21 februarie 2016 a fost o zi istorică nu numai pentru severineni, ci chiar pentru întreaga cultură română. Nu oriunde sau oricând se re/deschid adevărate palate ale culturii cu funcţionalităţi diverse. Drobeta Turnu Severinul a trăit un moment deosebit prin inaugurarea Palatului Culturii „Teodor Costescu”, după cinci ani de reparaţii capitale, reabilitând o perlă arhitecturală. Zbătătorul pentru reabilitarea acestui palat, primarul Constantin Gherghe şi-a exprimat dorinţa sinceră ca „vieţii culturale din Severin să-i fie astăzi aprinsă făclia pentru o lungă perioadă de timp de aici încolo” şi că „cei ce vor dirigui frâiele oraşului nostru în viitor vor acorda atenţia ce se cuvine culturii în general şi actului cultural în special, care, aici în Palatul Culturii «Teodor Costescu» este musai să dobândească noi valenţe şi dimensiuni”.

Şi nu se putea alege o modalitate mai nimerită decât inaugurarea, odată cu Palatul, a Zilelor Culturii Severinene pentru perioada 21-27 februarie 2016.

Prima zi a Culturii Severinene a însemnat dezvelirea bustului lui Teodor Costescu în holul palatului, în prezenţa unui sobor de preoţi, în frunte cu prof. univ. dr. Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, urmat de prezentarea vieţii şi activităţii filantropului de către profesorul severinean Eugen Măicăneanu.

A urmat, într-o sală de 700 de locuri, splendid renovată, Gala Premiilor de Excelenţă, fiind onorate personalităţile din varii domenii de activitate. Ediţia de anul acesta, a VII-a, i-a premiat pe: conf. univ. dr. Octavian Mazilu, medic la Timişoara, prof, univ. dr. Lelia Trocan de la Universitatea din Craiova, scriitor, critic de artă, traducător (nepoata legendarului luptător în Munţii Mehedinţiului împotriva bolşevismului, N. Trocan), sculptorul Lucian Mareş, medicul Lidia Popescu, preotul C. Brumar, prof. Viorel Bălă, prof. Siţa Pescaru, toţi din localitatea-gazdă, pictorul Valeriu Semelescu şi sportivul-antrenor de canotaj, N. Vulpe, ambii din Cluj Napoca. Primit cu sincere aplauze a fost ing. agricol Oprea Iordache din Drobeta Turnu Severin, ca descendent al academicianului filantrop Teodor Costescu.

Seara a mai cuprins o vizită la Cetatea Medievală a Severinului, redată şi ea circuitului turistic (cetate dărâmată de Suleiman Magnificul, despre care oferă ştiri boierul Neacşu din Câmpulung Muscel în cel mai vechi text românesc, datat 1521), vernisajul expoziţiei de caricatură Ştefan Popa Popa’s, un recital Virgil Ogăşeanu (originar din Turnu Severin). Seara a fost încheiată magnific cu un spectacol de gală al Operei Române din Craiova (director Antoniu Zamfir), în care soliştii Renata Vari, Noemi Modra, Florin Ormenişan, Sorin Drăniceanu, Laurenţiu Nicu, dirijorul (şi regizorul spectacolului) Alexandru Iosub s-au întrecut pe sine, reuşind un adevărat regal artistic, spre încântarea celor 700 de spectatori.

Zilele Culturii Severinene a mai reunit: simpozionul „Înapoi în viitor” (dedicat lui Teodor Costescu), lansarea cărţilor 165 de trepte ale istoriei severinene de Mircea Borcoman, T. Costescu şi apostolii săi de Viorel Mirea, spectacolul Don Giovanni, oferit de Opera Română din Craiova, spectacolul de teatru Egoistul al Teatrului Naţional din Bucureşti, regizat de celebrul actor Radu Beligan, spectacolul de folclor De dragobete (cu Niculina Stoican, C. Enceanu, Petrică Mâţu-Stoian, Veta Biriş, Nicoleta Voica, C. Moacă, I. Ghiţulescu, Sergiu Ciparu, R. Târnăveanu, dirijaţi de Marcel Parnica şi Aurel Blondea), lansarea cărţii Dulci şi conferinţa spectacol Identitatea românească, ambele de Dan Puric, spectacolul Vrăjitorul din Oz al Teatrului pentru copii şi tineret „Colibri” din Craiova, zile încheiate cu spectacolul extraordinar al lui Gheorghe Zamfir şi formaţiei sale.

Să menţionăm meritul incontestabil al directorului interimar al Palatului Culturii „Teodor Costescu”, Dan Dinulescu (pe care-l dorim definitiv), al echipei TVR Craiova (Alina Şerban-prezentator, Simona Muşuroi, producător).

Palatul Culturii este un templu al culturii, pe care-l contemplăm (cum s-a exprimat P.S. Nicodim) cu gânduri frumoase şi cu bucurie în suflete. El urmează a fi completat cu celebra Bibliotecă „I.G. Bibicescu” (la care Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, s-a angajat să contribuie în memoria predecesorului său).

Oraş cu vechime considerabilă, cu o sistematizare europeană (făcută de... rusul Kiseleff), cu un aport cultural şi de civilizaţie la nivel naţional deosebit, cu valori umane indiscutabile, Drobeta Turnu Severin este îndreptăţit să aibă un asemenea Palat al Culturii.

P.S. După tragedia de la „Colectiv” (ce nume sinistru, aminteşte de colectivizarea bolşevică a României), ISU se manifestă ca mici „dumnezei”. Ce-au făcut înainte de această tragedie? Au auzit de prevenţie? Victimele de la „Colectiv” sunt considerate eroi, astfel două staţii de metrou, „Independenţa „ sau „ Mărăşeşti” vor primi (la propunerea Primăriei generale a Capitalei) numele „Colectiv”. Sunt înlocuite două denumiri care amintesc de Războiul de Independenţă din 1877-1878 şi de Primul Război Mondial, unde românii (unii morţi, alţii mutilaţi) s-au comportat ca nişte eroi pentru Ţară. Ei sunt adevăraţii eroi.

Tudor Nedelcea