Teatrul pentru copii şi tineret „Colibri”

Instituţie publică de spectacol, înfiinţată în 1949, iniţial ca secţie de teatru de păpuşi a Teatrului Naţional din Craiova, căpătând autonomie administrativ juridică în 1956. Valorificând creaţiile pentru copii ale marilor scriitori români sau universali (I. Creangă, I.L. Caragiale, Petre Ispirescu, Mark Twain, Jules Verne, fraţii Grimm etc.), teatrul a abordat o gamă variată de genuri: legende, balade, poveşti, comedii cu accente satirice. A fost prezent la toate festivalurile naţionale de teatru din acest domeniu, a participat la mari festivaluri internaţionale şi a întreprins numeroase turnee în ţări din Europa, Asia sau Africa, primind numeroase premii şi destinaţii. În 1998 îşi redefineşte profilul ca Teatru pentru copii şi tineret, păstrând specificul unui teatru de păpuşi şi animaţie, dar mărându-şi aria de adresabilitate şi de exprimare artistică. În noua locaţie a Clubului Electroputere, Teatrul pentru copii şi tineret „Colibri” are o sală de spectacole cu 370 de locuri, multifuncţională, spaţii pentru ateliere de creaţie şi expoziţie, ateliere de producţie, birouri, devenind şi gazdă pentru alte activităţi culturale (spectacole, concerte, lansări de carte). Teatrul a conceput proiecte şi programe pentru spectacole în sală sau stradale, astfel încât să contribuie la educaţia artistică a propriilor spectatori, prin spectacole de înalt nivel artistic, păstrând un echilibru între tradiţie şi inovaţie. Astfel de proiecte s-au materializat cu succes de public şi presă: Festivalul „Păpuşile ocupă strada”, „Autobuzul cu păpuşi”, „Puppets therapy”, „Maratonul păpuşilor”, expoziţia itinerantă de scenografie „Cartea, păpuşa, povestea”, Săptămâna Teatrului, Porţi deschise, Atelierele Fabricii de poveşti electroColibri, Colibri într-un ACT. Spectacolele păpuşilor craioveni au fost considerate de I.D. Sîrbu „un laborator de artă şi psihologie aplicată” experienţa craioveană fiind împărtăşită şi altor teatre similare din alte ţări.

Opera Română

Îşi are sorgintea în Teatrul Theodorini, în toamna anului 1889, printr-un concert susţinut de Elena Theodorini. În prima stagiune a Societăţii dramatice, întemeiată de Maria Theodorini, se hotărăşte înfiinţarea unei trupe de operetă, începând cu stagiunea 1889/1890, crearea unei orchestre proprii şi angajarea de dirijori şi compozitori contemporani la conducerea acestei secţii (E. Wachmann, Al. Flechtenmacher, Carl Th. Wagner, familia Bobescu). Spectacolele de operetă se jucau pe scena aceluiaşi teatru, alternând cu spectacolele de teatru. Venirea la conducerea teatrului a tenorului Grigore Gabrielescu, în 1904, dă un nou impuls operetei, aducând în Craiova nume celebre din Europa sau formaţii de teatru şi operă. După pieirea într-un incendiu, în 1927, a Teatrului Theodorini, spectacolele s-au desfăşurat în sala cinematografului „Modern” (1927-1932) şi în clădirea Liceului Carol I (1933-1973). La 1 ianuarie 1972, se înfiinţează Secţia de operetă a Filarmonicii „Oltenia”, care-şi deschide stagiunea cu opereta Sânge vienez de J. Strauss (fiul). La 1 iunie 1979, se înfiinţează, ca instituţie de sine stătătoare, Teatrul Liric, transformat, la 23 septembrie 1996, în Teatrul de Operă şi Operetă, apoi în Teatrul Liric „Elena Theodorini” şi, final, în Opera Română Craiova, la 28 noiembrie, 2013. Organizează din 1992 Festivalul Internaţional „Elena Theodorini” şi Concursul Internaţional de Canto „Elena Theodorini”, ca un omagiu adus celebrei soliste (prima şi cea mai tânără cântăreaţă româncă acceptată de teatrul milanez „Scola”). În cadrul Festivalului, melomanii au admirat spectacolele de excepţie „Madame Butterfly”, „Rigoletto”, „Trubadurul”, „Bărbierul din Sevilla”, „Aida”, „Tosca”, „Boema”, „Nabucco”, „Cavaleria rusticană”, „Carmen”, „Traviata”, „Paiaţe”, „Voievodul ţiganilor”, „Falstaff”, „Don Pasquale”, „Liliacul”, „Simon Boccanegra” etc. Aproape toate operele (şi operetele) clasice au fost jucate de tânăra şi ambiţioasa trupă craioveană, care a susţinut, pe lângă concerte de arii, duete şi uverturi din opere celebre, şi spectacole naţionale: „La calul bălan”, „Spitalul amorului” (arii şi romanţe). În 2014, în Piaţa „Mihai Viteazul”, cantata „Carmina Burana” a răsunat magnific, iar proiectul „Operissima”, concretizat prin spectacolul „Carmen rock-vision” (spectacol stradal, în toate cartierele municipiului), este unul de amploare şi fără precedent, o formă eficientă de participare activă (şi gratuită) a craiovenilor la actul de cultură de calitate. Opera Română Craiova a reuşit să înlăture prejudecata unei instituţii de provincie, graţie muncii, abnegaţiei şi profesionismului dovedit plenar.

Bibl.: Maria Cristina Stan, Teatrul Liric „Elena Theodorini”. Secţia monografică, Craiova, Aius, 2011.

Teatrul Naţional „Marin Sorescu”

Este înfiinţat în 1850 de Costache Caragiale şi Costache Mihăileanu şi a cunoscut o evoluţie spectaculoasă în timpul directoratului soţilor Maria şi Theodor Theodorini (tatăl celebrei cântăreţe internaţionale Elena Theodorini). Teatrul a fost onorat de prezenţa unor personalităţi marcante ale vieţii culturale româneşti, în calitate de directori: tenorul de talie mondială Grigore Gabrielescu, scriitorul Emil Gârleanu (în timpul căruia s-a produs primul film românesc Cetatea Neamţului, filmările făcându-se în Parcul N. Romanescu şi în comunele Leamna şi Bucovăţ şi a organizat Săptămâna „I.L. Caragiale”, I. Dongorozi, A. de Herz, Tiberiu Iliescu, Geo Dumitrescu, actori Manu Nedeianu, Amza Pellea, Emil Boroghină), de directori sau regizori artistici (Silviu Purcărete, Mircea Cornişteanu, Călin Florian, Vlad Mugur etc.), pictori scenografi (V. Buz, Liviu Ciulei, Ben Gănescu, Jean Negulescu, Mircea Olorian, Viorel Penişoară-Stegaru etc.), secretari literari (Liviu Rebreanu, Adrian Maniu, I.D. Sîrbu, Al. Firescu, N. Coande etc.), dar, în mod special, de actori: Costache Antoniu, Radu Beligan, Şt. Braborescu, G. Ciprian, Ilie Gheorghe, Şt. Iordache, I. Manolescu, Maia Morgenstern, Silvia Popovici, Nataşa Raab, Aristzza Romanescu, Rodica Tapalagă, Tudor Gheorghe, Olga Tudorache, I. Colan, Mirela Cioabă, Valer Dellekeza etc.

Construirea unui modern edificiu pentru teatru, în 1973, a însemnat şi lărgirea gamei de activităţi, de la spectacolele de teatru în cele două săli „Amza Pellea” şi „I.D. Sîrbu” la spectacole-dezbatere, manifestări de interes naţional şi internaţional, precum Festivalul Teatrului Istoric, Zilele „I.L. Caragiale”, „Săptămâna actorului craiovean de film”, „Valori ale teatrului românesc, valori ale teatrului european”, „Tineri regizori, tineri scenografi”, „Întâlnirile SpectActor” şi editarea revistei cu acelaşi nume, Colocviile I.D. Sîrbu, spectacolele-lectură „Autorii sunt în sală”, „Duminici de poezie în teatru”.

În cei 167 de activitate rodnică şi neîntreruptă, Naţionalul craiovean, care, şi-a luat numele renumitului scriitor Marin Sorescu, a fost/este prezent pe marile scene ale lumii, obţinând, pentru spectacolele sale de excepţie, numeroase premii şi distincţii în Marea Britanie, Franţa, Grecia, Cipru, Rusia, Germania, Israel, Slovenia, Italia, Elveţia, Turcia, Ungaria, R. Moldova, Bulgaria, Polonia, Bosnia-Herţegovina, Austria, Japonia, Canada, Australia, Brazilia, Suedia, SUA, Coreea etc. (150 de prezenţe la festivaluri internaţionale în ultimul sfert de veac, obţinând 48 de premii). Este membru al Convenţiei Teatrale Europene. În perioada 1988-2000, sub directoratul lui Emil Boroghină, teatrul craiovean a cunoscut o nouă strălucire, remarcabilă pe plan mondial fiind organizarea la Craiova a Festivalului Internaţional Shakespeare (din 1994), considerat unul din marile festivaluri din lume, în care au evoluat faimoase trupe de teatru din ţară şi străinătate, cu prilejul căruia s-au desfăşurat şi alte activităţi complementare (proiecţii, lansări de carte, vernisaje de artă plastică şi de scenografie, sesiuni şi seminarii ştiinţifice de shakespearologie, ateliere de teatrologie etc. Premiile internaţionale deosebit de onorante, dar şi cele naţionale (fiind singurul teatru din România decorat cu Ordinul „Meritul Cultural în rang de Comandor”), Teatrul Naţional „Marin Sorescu” a devenit o mândrie naţională şi unul dintre instituţiile de elită ale lumii.

Bibl.: Al. Firescu, C. Gheorghiu, Istoria Teatrului Naţional din Craiova, Craiova, Edit. Aius, 2000.

Tabăra de sculptură „Drumuri brâncuşiene”

A fost iniţiată de primarul Lia Olguţa Vasilescu, în 2013, în scopul de a dărui municipiului lucrări de artă inspirate din opera unor mari creatori. Prin concurs, au fost selectaţi sculptori din ţară sau din străinătate, sugerându-li-se ca sursă de inspiraţie creaţia şi personalitatea lui Marin Sorescu, Tudor Gheorghe şi Adrian Păunescu, urmând Al. Macedonski. Sculptorii au la dispoziţie o lună (de regulă, luna august), să transforme marmora de Ruschiţa sau piatră de Vraţa (oferită gratuit de primărie) în opere de artă, care sunt expuse şi admirate de public pe esplanada Teatrului Naţional „Marin Sorescu” şi apoi amplasate în diverse zone din oraş (parcuri, scuaruri, sensuri giratorii etc.).

Cetatea Băniei este mai bogată artistic cu operele acestor sculptori, omagiindu-i, totodată, pe mari creatori din Craiova, care au dus faima în ţară şi în lume.

Bibl.: Tudor Nedelcea, Printre cărţi şi oameni, II, Iaşi, TipoMoldova, 2016.

Editura „Scrisul Românesc”

A fost înfiinţată în 1922, dar ea este continuarea legitimă a unei tradiţii craiovene de peste 18 decenii, de la tipografia şi editura profesorului şi pictorului C. Lecca din 1837, editorul primei reviste din Oltenia, Mozaikul (1838). Au urmat editurile familiei Samitca, ale lui Marinca, Gh. Chiţu, Filip Lazăr, Benvenisti etc.

A avut, iniţial, ca şi Institutul de Editură şi Arte Grafice „Ramuri”, aceeaşi titulatură. Institutul de Editura şi Arte Grafice „Scrisul Românesc” s-a impus pe plan naţional şi european prin realizări editoriale şi tipografice remarcabile, prin editarea unor cărţi memorabile, în special prin colecţia „Clasici români comentaţi”. Naţionalizată în 1948, se reînfiinţează în 1972 sub denumirea Editura „Scrisul Românesc”, fiind a patra editură din provincie. A fost slujită de un competent grup redacţional, remarcabili şi în viaţa literară, filosofică sau ştiinţifică: Ilarie Hinoveanu, I. Rusu-Şirianu, Ov. Ghidirmic, D.I. Vlad, D. Otovescu, Tudor Nedelcea, Florea Miu, Margareta Popescu, G. Bratu, L. Irimescu etc. În perioada 1990-1996 (până la decesul său), director a fost Marin Sorescu. Cărţile editate de „Scrisul Românesc”, din toate domeniile, au fost/sunt apreciate pe plan local şi naţional, prin târgurile de carte organizate în ţară sau peste hotare. În prezent, editura îşi continuă activitatea cu o denumire uşor schimbată. Alte edituri craiovene de prestigiu : Aius, Universitaria, Beladi, Sitech, Europa, Al. Macedonski, Literatorul, Meridian, Mondo-Ec, Novus, MJM, Ramuri.

Bibl.. Gh. Părnuţă, N. Andrei, Istoria cărţii, presei şi tiparului din Oltenia, Craiova, Scrisul Românesc, 1994; Scrisul Românesc – 75 de ani de la înfiinţare, Craiova, 1997.

Casa Romanescu

Este atestată din anul 1833 şi aparţine familiei boiereşti, veche de cinci secole, cunoscută prin celebrul primar N.P. Romanescu. Versiunea definitivă a clădirii patrimoniale, din 1903, aparţine arhitectului Ion D. Berindei (1871-1928). Pictura interioară a fost realizată de Francisk Tribolsky, iar plafoanele sunt realizate din stuc pictat, decorate cu blazoane, cu motive geometrice şi vegetale, chenare aurii şi argintii, cu şeminee deosebite. Ultima restaurare a fost realizată între 1997-2000.

A fost o adevărată galerie de artă, având colecţie de pictură, grafică, sculptură, porţelanuri şi ceramică, bronzuri, obiecte din metal, ţesături, mobilier de sorginte apuseană, bibliotecă cu cărţi în limbile română, franceză, latină, greacă şi engleză. Din holul de onoare se trecea în Salonul de audiţii „M. Eminescu”, apoi în saloanele oriental, grena, albastru, verde, Salonul de recepţie „N. Romanescu”. Monument de artă, cu amfitrioni culţi, Casa Romanescu a fost vizitată de mari personalităţi: C.A. Rosetti, Al. Macedonski, Alexandru şi Aristia Aman, N. Iorga, G. Enescu, Barbu Ştefănescu, I.I. Brătianu, Take Ionescu, Elena Văcărescu, Grigore Gabrielescu, Regina Elisabeta (Carmen Sylva) etc. Azi, ea funcţionează drept Casa Universitară, fiecare încăpere primind numele unei personalităţi din istoria recentă: Grigore C. Moisil, Al. Piru, C.S. Niclolaescu-Plopşor, N. Iorga, A.I. Cuza, Hillary Clinton. Casa Romanescu este un preţios dar pentru Craiova oferit de cel mai glorios primar al său.

Bibl.: Elvira-Ecaterina Ivănescu, Casa Romanescu, Craiova Universitară, 2003.

Aleea Marilor Personalităţi

A fost creată în 2005 din iniţiativa Fundaţiei „Scrisul Românesc” (Tudor Nedelcea, Petre Gigea-Gorun), de către Primăria Craiovei (primar Antonie Solomon). Cuprinde busturile în bronz ale unor mari personalităţi din Oltenia, recunoscute în ţară, dar şi peste hotare (în ordinea alfabetică): pictorul Theodor Aman, sculptorul Gheorghe Anghel, scriitorul Tudor Arghezi, sculptorul C. Brâncuşi (care a declarat că la Craiova s-a născut a doua oară), primul primar al Craiovei, scriitorul şi ministrul Gh. Chiţu, savantul Henri Coandă, savantul Gogu Constantinescu (inventatorul sonicităţii), scriitorii Traian Demetrescu, şi Elena Farago, tenorul Grigore Gabrielescu, scriitorul Al. Macedonski, istoricul C.S. Nicolaescu-Plopşor, criticul de artă V.G. Paleolog, actorul Amza Pellea, inventatorul stiloului Petrache Poenaru, actriţa Aristitza Romanescu, primarul N.P. Romanescu, scriitorul I.D. Sîrbu, scriitorul şi pictorul Marin Sorescu, artista Maria Tănase, diplomatul N. Titulescu, pictorul Ion Ţuculescu, compozitorul I. Vasilescu, mitropolitul-cărturar Nestor Vornicescu. Sunt 24 de busturi în bronz executate de sculptorii craioveni Marcel Voinea, Emilian Popescu, Lucian Irimescu şi Rodion Gheorghiţă şi amplasate în Piaţa Teatrului Naţional „Marin Sorescu” şi ele dau impresia unui muzeu în aer liber. Ulterior, s-a adăugat şi bustul scriitorului Adrian Păunescu. Originalitatea acestei Aleii constă în prezenţa şi a unor mari personalităţi din rândul femeilor. Craiova are în patrimoniu şi alte monumente şi statui, reprezentând pe A.I. Cuza, Tudor Vladimirescu, N. Titulescu, Barbu Ştirbei, Eugeniu Carada, Fraţii Buzeşti, C. Brâncuşi, Traian Demetrescu, Marin Sorescu, regii Carol I şi Mihai.

Bibl.: Petre Gigea-Gorun, Antonie Solomon, Aleea Marilor Personalităţi din Craiova, Craiova, SimArt, 2006.