Îşi are sorgintea în Teatrul Theodorini, în toamna anului 1889, printr-un concert susţinut de Elena Theodorini. În prima stagiune a Societăţii dramatice, întemeiată de Maria Theodorini, se hotărăşte înfiinţarea unei trupe de operetă, începând cu stagiunea 1889/1890, crearea unei orchestre proprii şi angajarea de dirijori şi compozitori contemporani la conducerea acestei secţii (E. Wachmann, Al. Flechtenmacher, Carl Th. Wagner, familia Bobescu). Spectacolele de operetă se jucau pe scena aceluiaşi teatru, alternând cu spectacolele de teatru. Venirea la conducerea teatrului a tenorului Grigore Gabrielescu, în 1904, dă un nou impuls operetei, aducând în Craiova nume celebre din Europa sau formaţii de teatru şi operă. După pieirea într-un incendiu, în 1927, a Teatrului Theodorini, spectacolele s-au desfăşurat în sala cinematografului „Modern” (1927-1932) şi în clădirea Liceului Carol I (1933-1973). La 1 ianuarie 1972, se înfiinţează Secţia de operetă a Filarmonicii „Oltenia”, care-şi deschide stagiunea cu opereta Sânge vienez de J. Strauss (fiul). La 1 iunie 1979, se înfiinţează, ca instituţie de sine stătătoare, Teatrul Liric, transformat, la 23 septembrie 1996, în Teatrul de Operă şi Operetă, apoi în Teatrul Liric „Elena Theodorini” şi, final, în Opera Română Craiova, la 28 noiembrie, 2013. Organizează din 1992 Festivalul Internaţional „Elena Theodorini” şi Concursul Internaţional de Canto „Elena Theodorini”, ca un omagiu adus celebrei soliste (prima şi cea mai tânără cântăreaţă româncă acceptată de teatrul milanez „Scola”). În cadrul Festivalului, melomanii au admirat spectacolele de excepţie „Madame Butterfly”, „Rigoletto”, „Trubadurul”, „Bărbierul din Sevilla”, „Aida”, „Tosca”, „Boema”, „Nabucco”, „Cavaleria rusticană”, „Carmen”, „Traviata”, „Paiaţe”, „Voievodul ţiganilor”, „Falstaff”, „Don Pasquale”, „Liliacul”, „Simon Boccanegra” etc. Aproape toate operele (şi operetele) clasice au fost jucate de tânăra şi ambiţioasa trupă craioveană, care a susţinut, pe lângă concerte de arii, duete şi uverturi din opere celebre, şi spectacole naţionale: „La calul bălan”, „Spitalul amorului” (arii şi romanţe). În 2014, în Piaţa „Mihai Viteazul”, cantata „Carmina Burana” a răsunat magnific, iar proiectul „Operissima”, concretizat prin spectacolul „Carmen rock-vision” (spectacol stradal, în toate cartierele municipiului), este unul de amploare şi fără precedent, o formă eficientă de participare activă (şi gratuită) a craiovenilor la actul de cultură de calitate. Opera Română Craiova a reuşit să înlăture prejudecata unei instituţii de provincie, graţie muncii, abnegaţiei şi profesionismului dovedit plenar.
Bibl.: Maria Cristina Stan, Teatrul Liric „Elena Theodorini”. Secţia monografică, Craiova, Aius, 2011.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu