Redescoperit şi considerat de Eugen Simion ca unul dintre cei mai autentici scriitori dezidenţi din spaţiul ex-sovietic postdecembrist, clasicizat în celebra colecţie Opere fundamentale”, Ion Dezideriu Sîrbu continuă să ne impresioneze şi să se lase revalorizat.
Născut la 28 iunie 1919, în „colonia minerească polietnică şi mozaicată” Petrila, I.D. Sîrbu urmează şcoala primară din localitatea natală ( aici, mărturiseşte mai târziu, „am reuşit să fiu primit în Limba Română”), şi liceul, cu bacalaureatul susţinut la Deva, în 1939. La Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii clujene (1940-1945) beneficiază de o elită strălucită de profesori universitari (Lucian Blaga, Liviu Rusu, D.D. Roşca, Onisifor Ghibu, D. Popovici, N. Mărgineanu etc.), între aceştia, Lucian Blaga impresionându-l decisiv („Blaga reprezintă pentru mine (şi pentru generaţia mea transilvană, din care fac parte) «meşter-grinda» conştiinţei noastre cărturăreşti [...], este zeul protector al singurătăţii mele”).