A trecut un veac de la moartea Emil Gârleanu şi publicului cititor românesc i-a rămas aproape necunoscută întreaga sa personalitate. N-a făcut parte, evident, între clasicii literaturii noastre, dar n-avem dreptul să ne uităm înaintaşii, să nu le redescoperim valenţele, să-i aducem, cu alte cuvinte, în actualitate.
Emil Gârleanu a fost o personalitate marcantă a vremii sale, nu numai prin opera sa, ci, mai ales, prin funcţiile administrative deţinute: preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români şi director al Teatrului Naţional din Bănie (cu Liviu Rebreanu, secretar literar), avtivitatea Naţionalului craiovean fiind, în perioada sa, după unii specialişti, cea mai rodnică din istoria instituţiei.