La Arad, urmează Liceul „Moise Nicoară” (1945-1948) și Școala Pedagogică (1948-1950), studiile pedagogice fiind încheiate la Iași (1950-1952, la Școala Normală „Vasile Lupu”). În capitala Moldovei lui Cuza Vodă, urmează Facultatea de Istorie-Filologie (1952-1956), având ca profesori nume celebre: Al. Dima, C. Ciopraga, Dan Simonescu, Teofil Simenschi, Jean Livescu etc. În 1973 susține doctoratul la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academie Române, cu teza „O istorie a literaturii române la microfon” (conducător științific: Ov. Papdima, din comisie făcând parte: Al. Dima, (președinte), Zoe Dumitrescu-Bușulenga, I.C. Chițimia, D. Păcurariu).
Își începe activitatea profesională ca bibliotecar (1953-1956), apoi este asistent-lector-conferențiar la Universitatea din Iași (avându-l ca student pe Marin Sorescu) și, în paralel, la institutul Pedagogic din Bacău. Din 1965 se stabilește la București, întâi ca profesor la Școala Populară de Artă, apoi redactor, secretar general de redacție la Radiodifuziunea Română (1965-1969), unde inițiază studierea istoriei radiofoniei, din care extrage teza de doctorat.
Pentru o perioadă de un an (1991) a fost directorul Editurii de Turism, apoi subsecretar și secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe pentru relațiile cu R. Moldova. După 1990, a fost distins cu titlul de „doctor honoris causa” al Universității din Tiraspol și al Universității „V. Goldiș” din Arad, cu binemeritate premii, distincții, trofee și medalii, este ales membru al multor organizații și societăți literar-artistice și de presă din Țară și străinătate, a fost onorat cu titlul de cetățean de onoare al localităților: Băile Herculane, Durlești, Uzdin, Costei, Craiova, Dumbrăveni.
Se impune și va rămâne în istoria culturală prin reînființarea (la 25 decembrie 1989, oficializată la 24 ianuarie 1990) Ligii Culturale, condusă altădată de N. Iorga, căruia i-a adăugat, în titulatură, spre a preciza obiectivele, „Pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni”.
În această calitate, de președinte al Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, Victor Crăciun a inițiat și concretizat acțiuni fundamentale pentru românii pretutindenari și pentru imaginea corectă a României în lume, din care doar menționăm, câteva: a) Primul pod de flori de la Prut (6 mai 1990, o descătușare a energiilor frățești), sfințirea bustului lui Eminescu la Chișimău (15 iunie 1990), dezvelirea bustului Poetului Național la Cernăuți (17 iunie 1990), Slobozia Mare (8 noiembrie, 1991), Durlești (1 decembrie, 1992), Chișinău (15 ianuarie 1993), Costei ( Banatul sârbesc, 14 septembrie 1993), Crasna Ilschi (Bucovina, 16 ianuarie 1994), Uzdin (Serbia, 23 aprilie 1994), Odesa (30 iunie 1995; aici a avut loc un un accident de mașină în care a murit diplomatul Adrian Dohotaru), Tirana (decembrie 1996), a lui Alexie Mateevici (Ziam), Ioan Alexandru (Alba Iulia, decembrie 2013), Decebal (Zlatna) etc. Alte busturi dezvelite: Lupoaica-Romulus și Remus, G. Coșbuc, Doina și Ion Aldea Teodorovici, Petru Movilă, M. Sadoveanu, Nichita Stănescu, M. Kogălniceanu, Oct. Goga, G. Bacovia, C. Brâncuși, Ștefan cel Mare și Sfânt, I.L. Caragiale, Marin Preda etc. Au fost dezvelite numeroase plăci memoriale; b) organizarea anuală a Congreselor Spiritualității Românești, conduse de Adrian Păunescu și, ulterior, de Victor Crăciun, din Comitetul de inițiativă făcând parte: Victor Crăciun, Ilie Cristescu, Cristiana Crăciun, P.F. Teoctist, I.P.S. Nestor, I.P.S. Nicolae, pr. C. Galeriu, arhm. Simeon Tatu. Primul congres a avut loc între 8-10 octombrie 1993 la Băile Herculane, pentru cei 33 milioane de români din lume.
Victor Crăciun este autorul a peste 200 de cărți. La 3 septembrie 2014 a fost ales membru de onoare al Academiei de Științe din Chișinău.
Victor Crăciun ne-a părăsit la 30 august 2018, cu doar câteva luni înainte de împlinirea și sărbătorirea Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, eveniment atât de drag sufletului său, dar va rămâne veșnic viu în inima și-n conștiința familiei, a celor care l-au cunoscut în profunzime. S-a dus la Cer să-ntărească ceata de români din dreapta Domnului care veghează la prosperitatea neamului românesc (Leonida Lari, Doina și Ion Aldea Teodorovici, I. Ungureanu, patriarhul Teoctist, mitropoliții Nestor, Nicolae, Bartolomeu Anania, Gr. Vieru, M. Ungheanu, Marin Sorescu, Fănuș Neagu, Viorel Cosma, Adrian Păunescu, D. Vatamaniuc, Ștefan Andrei, N. Dabija, V. Tărâțeanu, Eugen Simion etc.).
Tudor Nedelcea
⁎
Spre a ilustra vasta activitate și profunda personalitate a lui Victor Crăciun, am selectat doar câteva opinii ale unor nume ilustre ale spiritualității românești:
Domnul profesor Victor Crăciun, fratele Victor, cum îi spunem noi, este înainte de toate un bun creștin. Și, ca bun creștin, face tot ce crede că e mai bine pentru Biserică, pentru neamul său risipit prin lume. O face cu mijloacele unui laic, dar prin felul cum ne adună, iată, să-l sărbătorim pe Eminescu, să ne amintim de marii bărbați ai țării, de celălalt Mihai Viteazul, este asemenea unui preot de prin satele noastre, dăruit cu harul de a-i apropia pe oameni și de a-i face să se simtă frați întru Domnul și frați întru aceeași limbă și neam. Și, pentru asta, noi toți trebuie să-i fim recunoscători.
P.F. Teoctist
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Victor Crăciun, un nume cunoscut în viața culturală, profesor, om de radio, istoric literar, el s-a consacrat în ultimii ani Basarabiei, pământului lui de origine. Face mult pentru scriitorii basarabeni și face, în genere, enorm de mult pentru problema Basarabiei ca atare... Dacă ajungi la Chișinău, dai de el. Tocmai a adus de la București bustul lui I.L. Caragiale și, totodată, a trecut aproape clandestin peste falsa graniță de la Albița bustul lui Marin Preda... I.L. Caragiale stă, acum, în fața ploieșteanului Nichita Stănescu (coincidență minunată, demnă de urbea noastră).
Acad. Eugen Simion
Președintele Academiei Române
Victor Crăciun, care aflu cu uimire că devine septuagenar, este un autentic intelectual patriot. Tot ce a făcut și ce face în serviciul românimii merită respectul nostru.
Acad. Răzvan Theodorescu
Ministrul Culturii și al Cultelor
Dintre cele două calități pe care le-a moștenit genetic – pragmatismul dacic și retorismul romanic dus până la desăvârșire – Victor Crăciun a ales-o pe cea dintâi, având pentru aceasta și o înzestrare nativă. Este – adică – un dăruit culturii și un dăruitor de cultură. Victor Crăciun e un adevărat factotum al culturii noastre naționale, valorând cât un minister. Este, în realitate, un ministru extraordinar și plenipotențiar al românilor de pretutindeni. Ne-a convins pe deplin că o cultură poate exista datorită spiritului constructiv, spiritului de autojertfire.
Acad. Mihai Cimpoi
Președintele Uniunii Scriitorilor din Moldova
Lucrând împreună cu Eugen Doga la filmul eminentului regizor Ion Popescu-Gopo, intitulat Maria Mirabela, am fost invitat la o cină frățească în casa lui Victor Crăciun, luminată de vocea caldă, străfulgerată din când în când de câte o inspirată replică, a destinsei doamne Ancuța Crăciun. Casa era arhiplină de oaspeți, mari personalități ale culturii române – Marin Sorescu, Tudor Gheorghe, Sabin Bălașa, Mihai Ungheanu, Radu Cârneci, Arcadie Donos, Vasile Blendea... «Aceștia sunt prietenii mei, să nu ai nici o frică de ei» – astfel i-a prezentat Victor. Îi cunoșteam pe toți – pe unii personal, pe alții numai după creație. Marin Sorescu care era considerat și el un clasic în viață, mai mult tăcea.
Acad. Grigore Vieru
Îl admir pentru că, la o vârstă la care unii lâncezesc fizic și intelectual, el se aruncă în muncă, se dăruiește cu un elan juvenil care explică și faptul că nu își trădează anii. Doza de romantism, de ușoară imaturitate, de inconștiență stârnește invidii, iar pe mine mă face să mă simt uneori bătrână! Optimismul lui contagios reușește să ne conducă întotdeauna spre izbândă, chiar dacă drumul e greu, sinuos, presărat cu piedici de tot felul.
Ancuța Cristiana Crăciun
Valoroasa lucrare a lui Victor Crăciun [Scriitorii și Radiodifuziunea Română] se întregește prin conturarea Radiodifuziunii ca păstrătoare a acestor inestimabile valori de cultură prin textele conferințelor aflate în arhiva scrisă, prin benzile de magnetofon din arhiva sonoră, ca acea celebră «fonotecă de aur», ca și prin periodicele și tipăriturile ei.
Prof.univ.dr. Ovidiu Papadima
O uriașă muncă de culegere, reunire și interpretare a nenumărate documente literare provenind din toate izvoarele posibile este strânsă în cele trei volume masive (peste o mie de pagini), prezentate de Victor Crăciun drept teză de doctorat.
Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga
Victor Crăciun este omul vremii sale, face parte din tgma cărturarilor erudiți, custode și mare păstrător al valorilor naționale, care respinge de la bun început supoziția unei posibile generalizări pasagere sau a unei demonizări exagerate a genialului creator, editor consecvent și de toată grija al operei eminesciene. A ieșit totdeauna biruitor și cu toate steagurile nepătate din bătăliile pe care le-a dat întru credința și nemoartea ființei românești.
Acad. Anatol Codru
Vreau să subliniez însemnătatea studiilor lui Victor Crăciun care slujește cu râvnă și cu hărnicie acest tip de comunicare, sprijinind-o cu o cercetare temeinică, și, care, în felul lui este un pionier ce deschide un început pentru viitoarea literatură despre mass-media.
Nichita Stănescu
Victor Crăciun este bustul cel mai răspândit al fraternității românești. Congresul Spiritualității noastre trebuie să-l găsească puternic și eficient. Va obține și el personal niște avantaje din această lucrare? Să fim fără grijă! Respectați-l pe inevitabilul Victor Crăciun! Este dreptul pe care el și l-a câștigat, în anii de sârguință și de inspirație, în care a dat românilor de pretutindeni speranța că nu sunt singuri și că există o țară, țara lor de baștină, care-i așteaptă și crede în el. Congresul Spiritualității Românești este de neconceput fără implcarea omului de dăruire, competență și autoritate care este Victor Crăciun, membru fondator al acestei inițiative. La Guvern ar trebui să se înțeleagă și logica faptelor, nu numai coeziunea partinică.
Adrian Păunescu
Victor Crăciun are vocația de ziditor. L-aș compara cu Meșterul Manole, eroul uneia dintre cărțile pe care le-a scris. Numai că acest Meșter Manole – cum Ana întârzie, iar zidirea nu așteaptă – își zidește în zid propria făptură. A umplut Basarabia cu busturi, crezând în vorba lui Goga că o margine de țară poate fi păzită cu o divizie militară sau cu statuia unui poet. A umplut Basarabia cu cărți. Unele scrise chiar de domnia sa.
Acad. Nicolae Dabija
Victor Crăciun împreună cu Liga lui, dar și a noastră, pentru că este culturală și este pentru unitatea românilor de pretutindeni, reprezintă o instituție necesară spiritualității românești. De fapt, el însuși este o adevărată instituție de cultură ca om, ca personalitate de prim rang a vieții naționale și culturale, un generator de acțiuni de amploare care își au rolul lor pregnant în apărarea și promovarea românității noastre.
Acad. Vasile Tărâțeanu
Prin necontenita și vrednica sa lucrare, Victor Crăciun se înscrie într-o traiectorie prestigioasă a slujitorilor culturii naționale. În vremuri ca acestea, atât de bântuite de ostilitate, indiferență și deplasare, Victor Crăciun și-a asumat destinul unui veritabil ostaș, aflat într-o necontenită luptă pentru susținerea valorilor culturii, credinței și spiritualității noastre.
Prof. dr. Marian Munteanu
Prim-vicepreședinte al Ligii Culturale
pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni
Pe Victor Crăciun nu mi-l pot închipui decât răsărind din atelierul Miliței Petrașcu, un cap și un zâmbet dăruit dimineților Bucureștilor de marea artistă care-a adunat în piatră apele lunii, nestăpânirile și biruințele vieții. De pe culmea lor, senin clătinată de vântul cu arome de grâu, el își ascultă podurile cu inima și are dreptul să și le închipuie ca fiind, toate, intrate pe de-a-ntregul sub arcadele speranței; poate și ale împlinirii.
Acad. Fănuș Neagu
Victor Crăciun este un strateg al scrisului. El distanțează cuvintele, face gol în jurul lor, face ca ele să răsune cu o forță nebănuită. Cuvântul este o ființă pe care după cum îl tratezi devine sau un fruct plin de sevă, sau o uscăciune fără răsunet. La el cuvântul capătă o forță aparte.
Milița Petrașcu
Și Victor Crăciun crează sculpturi. Sculpturile lui sunt cărțile, portretele de scriitori, de oameni de cultură. Și are și un motiv principal: este «modelul» Eminescu prezent în 20 din cărțile, evocările și edițiile sale.
Marcel Guguianu
Sculptor
Victor Crăciun ne-a scos din amorțeala pe care o acceptam cu greu în cauza Basarabiei. Ne-a împins să punem flori pe Podul simbolic de pe Prut, care ne-a deschis drumul reciproc între frați. Îi mulțumesc și în numele fraților mei pe care i-am vizitat împreună, cu prilejul unei serbări de neuitat.
I.P.S. Nestor Vornicescu
Victor Crăciun este una din acele esențe rare, mult plăcute lui Dumnezeu și oamenilor, care cu smerenie și fără urmă de trufie, se pune în slujba neamului uitându-se adeseori pe sine, necătând la piedici și greutăți, negândind la recunoașteri și răsplată.
Pr. Constantin Galeriu
Victor Crăciun este omul care ne-a adus acasă pe noi, pe acei care, din nemilostivele capricii ale istoriei, am fost rupți de la izvorul firesc al graiului, a nezdrăvăniilor din copilăria lui Ion Creangă, de la versul extraterestu al lui Mihai Eminescu, de la munți, de la mare, de la vâna Europei – Dunărea, de la tot ce pornește de la Lupoaică încoace prin crâncenele bătălii care ne-au adus răpire și victorii, lacrimi și bucurii, lumină și amar întuneric.
Eugen Doga
Muzician
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu