Arhivele Olteniei

Revuistic, anul 1922 este extrem de prolific. Apar reviste importante consemnate ca atare de istorie, precum Cugetul românesc (februarie 1922, București, lunară, sub conducerea lui Tudor Arghezi și Ion Pillat, secretar de redacție: Dosil Munteanu); Flamura. Literară și artistică (1 aprilie, Craiova, lunară, cu El. Farago, F. Aderca, Tudor Mușatescu); Năzuința. Literatura, știința și arte (5 aprilie, Craiova, lunară, cu El. Farago, S. Mehedinți, I. Dongorozi, Perpessicius, Victor Eftimiu, F. Aderca, N.M. Condeescu, M. Dragomirescu etc.); Contemporanul (3 iunie, București, săptămânal, apoi lunar, de Ion Vinea, având colaboratori: I. Barbu, Marcel Iancu, F. Aderca, Tudor Arghezi, B. Fundoianu, Camil Petrescu, I. Pillat, Mircea Eliade, C. Brâncuși, Milița Petrescu, Șt. Roll etc).; Clopotul (20 octombrie 1922, revistă avangardistă, condusă de H. God). Între aceste publicații periodice, în Cetatea Băniei apare, în ianuarie 1922, revista „Arhivele Olteniei” publicație trimestrială, având caracter enciclopedic, sub direcția dr. Charles Laugier și a unui comitet format din Ștefan Cruceru (Craiova), T.G. Bulat (Rm. Vâlcea) și Al. Bărcăcilă (Turnu Severin), secretar de redacție fiind C.D. Fortunescu, spiritul acestei reviste (în anul următor el devine codirector, apoi director din 1926).

Emanație a Societății „Prietenii Științei”, filiala Craiova, Arhivele Olteniei s-a impus în peisajul revuistic al vremii (prima revistă din Oltenia a fost Mozaicul fondat și condus de C. Lecca) prin personalități de prim rang ai culturii române, istoricii: N. Iorga, I.C. Filitti, I. Minea, C.S. Nicolaescu-Plopșor, D. Tudor, D. Berciu, Ion Donat, I. Ionașcu, filologii: Ion Bianu, Perpessicius, M. Tomescu, Dan Simonescu, Ion Biberi, Barbu Theodorescu, El. Farago, N. Milcu, N. Burlănescu-Alin, Ion Dongorozi, frații Savin, Eugen și Paul Constantin, folclorișii: Teodor Bălășel, Ion N. Popescu, Lucian Costin, Șt.St. Tuțescu, G. Catană, I.N. Dumitrescu-Bistrița, etnografii: C.I. Karadja, Al. Tzigara-Samurcaș, geografii: G. Vâlsan, I. Simionescu, matematicianul: G. Țițeica etc. Apărută în 130 de numere, timp de peste două decenii – 1922 decembrie 1943 (a apărut și în perioada 1944-1946, dar nu s-a difuzat datorită vremurilor politice), Arhivele Olteniei și-a propus și a reușit să cuprindă „un imens materialprivind trecutul acestei provincii, fără de care nu se va putea scrie istoria Olteniei”. Trimestrială, apoi „bimestrială” sau „bilunară”, revista apare încă din primul an, prin străduința lui Laugier, cu un profil enciclopedic cu o bună orientare, adecvantă scopurilor propuse, și cooptează colaboratori din întreaga Oltenie, iar mai târziu și din alte zone ale țării îndeosebi din Banat. În articolul program Primul cuvânt, Laugier ne dezvăluia intențiile revistei, care „va nota toate mișcările de actualitate și mai cu seamă va cerceta și publica materialul documentar pentru trecutul Olteniei”, și solicita colaborarea intelectualilor onești, făcea apel la învățătorii și preoții satelor pentru strângerea de material folcloric. C.D. Fortunescu trece și el, din anul al doilea, la conducerea revistei, alături de Ch. Laugier care, în 1924, îi lasă întreaga grijă a direcției.

Într-o scrisoare deschisă, Laugier recunoaște acest lucru oficial: „munca dată pe din două la început, a rămas din al treilea an întragă asupra ta. În atare împrejurări socotesc că pentru anul ce vine – al V-lea- se cade să-ți las nu numai munca, dar și întreaga cinste de a conduce revista noastră”. Publicația Arhivele Olteniei este îndeosebi legată de numele lui C.D. Fortunescu, personalitate marcantă a vieții culturale din Oltenia. El este acela care îmbunătățește aspectul grafic al revistei, poartă o imensă corespondență cu marcante personalități ale culturii românești, și în articolul program fixează adevăratul schelet al „acestui program istoric și cultural al Olteniei și Banatului”, anunță îmbunătățirea conținutului și funcționarea revistei cu următoarele rubrici: 1) Studii și cercetări; 2) Oltenia istorică: documente, inscripții, monumente, mărunțișuri; 3) Oltenia arheologică: preistorie, epoca migrațiilor, arheologie romamă, medievală și românească; 4) Oltenia folcloristică (literatură populară, credință și obicieiuri, meșteșuguri și artă țărănească, graiuri); 5) Oltenia naturalistă (geologie, paleontologie, antropologie, floră și faună, etnografie, astronomie și meteorologie); 6) Oltenia culturaă; 7) Note și comunicări de natură mai generală și cuprins feluri putând depăși cadrul regionalismului; 8) Recenzii (de cărți și reviste). Mai amintim că a funcționat și o rubrică intitulată „Cronica științifică”, iar cu anul al VI-lea, nr. 29-30 din 1927, Const. V. Obedeanu deschide cu articolul Petre Obedeanu rubrica „Figuri istorice oltene”.

Fortunescu mai înființează rubrica „Oltenia literară și artistică”, pentru a se pronunța asupra creației scriitorilor la „Note pe marginea cărților”. Astfel, avem o imagine fidelă asupra preocupărilor și conținutului revistei. Arhivele Olteniei apelează sistematic la cititori pentru strângerea de material naturalistic, folcloristic, dar în special pentru „documente, acte vechi, condici, însemnări sau corespondență prezentând importanță pentru lămurirea trecutului Olteniei” și pentru strângerea de „gazete tipărite în Oltenia înainte de 1880”. Sprijinită foarte puțin de oficialități, susținându-se din donații și îndeosebi din banii lui C.D. Fortunescu, trăind zilele agitate ale războiului, revista reușește totuși să supraviețuască până în 1943. Este meritul lui C.D. Fortunescu, de a fi solicitat studii din ce în ce mai ample colaboratorilor, de a fi recenzat aproape toate cărțile și revistele sosite la redacție. Dintre toate domeniile cunoașterii, cel mai bine ilustrat este cel al istoriei, multe studii și astăzi actuale. Reținem îndeosebi, pentru partea Olteniei romane, colaborările lui D. Tudor cu: Colecții de antichități din Oltenia, Découvertes archéologiques a Sucidava et dans le environs, Morminte romane din județul Romanați, și pe cele ale lui Al. Bărcăcilă – Monumentele religioase ale Drubetei cu noi descoperiri arhelogice, Les thermes romains de Drubeta. Cercetări asupra Olteniei preistorice întrebând N. Plopșor (Cercetări preistorice și cuaternare, Cu privire la desenurile preistorice din peșterile Gorjului) și D. Berciu (Arheologia preistorică a Olteniei, Un câmp de urne în județul Roamnați etc.). Ocupația austriacă în Oltenia este studiată competent de Ioan C. Băncilă, T. G. Bulat, Mihail Popescu, Alexandru Vasilescu și alții.

Demne de amintit sunt și studiile lui I.C. Filitti despre Banii și caimacamii Craiovei, Oltenia și cârmuitorii ei, 1391-1831, Banatul Olteniei și Craioveștii, Craioveștii și rolul lor politic, sau cele ale lui Ion Donat despre Oltenia în sec. al XIX-lea, Fundațiunile religioase ale Olteniei, Hotarele Olteniei etc. Mai amintim articolele lui Const. I. Karadja (despre călători străini și cronica lui Senastian Münster), colaborările unor istorici de seamă: Aurel Sacerdoțeanu, Emil Vârtosu, N. Bănescu, Ion Ionașcu, la care, se adaugă contribuția istoricilor locali – D. Mil. Demetrescu, N.G. Dinculescu, Gigi Orman, Dem D. Stoenescu, C.V. Obedeanu, Șt. Nicolaescu, I.V. Câncea, Ilie Chiriță etc. Contribuții folclorice mertitorii, culegeri de folclor trimit revistei: Lucian Costin, Șt. St. Tuțescu, Iosif N. Dumitrescu-Bistrița, Rădulescu-Rudari, N. Plopșor, T. Bălășel, Dem. Izverniceanu. În privința istoriei și criticii literare reținem permanentele cronici caracterizate prin obiectivitate și sinceritate ale lui C.D. Fortunescu, studiile închinate lui Dionisie Eclesiarhul de către mai mulți cercetători, articolele lui M.D. Ioanid (Aspecte din fresca Junimistă a lui E. Lovinescu și Inconștientul în literatură), Păunescu-Ulmu (cu mai multe studii despre viața și opera lui Eminescu), Perpessicius (despre N. Milcu), Ion Minea (despre B.P. Hasdeu) etc. Se fac traduceri, puține, din Leopardi, E. Rostand, Mallarmé, Paul Valery. Cu poezie colaborează B.P. Hasdeu (inedit), Dem. Basarabeanu, Ștefan Bălcești, M.D. Ioanid, Elena și Coca Farago, Sabina Paulian, iar cu proză: N. Milcu, Doina Bucur, I. Dongorozi, Paul Constant, Nicolae al Lupului, Gib Mihăescu și alții. În Arhivele Olteniei apar și numeroase preocupări bibliografice; se publică studii teoretice de istoria cărții și a tiparului, precum și bibliografii speciale. Există și preocuparea continuă de a se recenza detaliat majoritatea cărților și a principalelor reviste sosite la redacție. Studiile de istoria scrisului și tiparului sunt semnate de N. Iorga (O fabrică de hârtie lângă Cozia), Ioan Bianu ( Despre „moara” de hârtie), T. G. Bulat (Știri nouă asupra fabricii de hârtie din Oltenia), V. Drăghiceanu, C.N. Mateescu, M. Theodorian-Carada, Marcel Romanescu, Nicolaescu-Plopșor, C.D. Fortunescu și alții.

Revista ne ține la curent cu activitatea bibliotecilor din întreaga Oltenie la rubrica „Oltenia culturală”, semnată și aceasta aproape numai de C.D. Fortinescu. Există preocupări și de istoria bibliotecilor. Astfel, Ion Ionașcu, bazat pe documente inedite și pe o bogată bibliografie, consacră, în studiul său- Istoricul mănăstirii Hurez), un întreg capitol bibliotecii Hurezului. Contribuții importante pentru istoria presei în Oltenia aduc în primul rând Barbu Theodorescu (Contribuții la istoricul presei oltene) și C.D. Fortunescu (Vechi publicații din Oltenia, Contribuții asupra presei din Oltenia, Din ziarele vechi ale Craiovei. Acesta din urmă folosește ca îndreptar Publicațiunile periodice românești, „o lucrare – cum afirmă el – de mare folos pentru cercetători, și care ar trebui retipărită cu punerile la punct și completările de rigoare măcar până la 1914”. Mai amintim pe Dem. D. Stoenescu cu articolul O revistă literară în Craiova în 1889, pe Theodorian-Carada cu unele Contribuții la istoria presei din Oltenia, și pe Ioan N. Popescu cu Revista de folclor. Bibliografia intră și ea în preocupările revistei. Astfel, Barbu Theodorescu publică Contribuții la o bibliografie a Olteniei, Ce a scris despre Oltenia d. profesor N. Iorga, Dumitru Berciu se ocupă de Bibliografia Olteniei preistorice, Constanța Crăsnaru de Bibliografia faunistică a Olteniei, Constantinescu Constanța și Patrița Petrescu de Bibliografia floristică a Olteniei.

De fapt, prerocupările bibliografice asupra Olteneiei au stat în atenția direcției revistei. C.D. Fortunescu și Ion Donat, în vederea întocmirii unui Dicționar geografic și istoric, simt nevoia alcătuirii unei „amănunțite bibliografii care să cuprindă absolut toate lucrările monografice, colecțiile de documente și periodicele de tot felul tipărite în ultimele 7-8 decenii”. În 1932, Ion Donat în Bibliografia istorico-olteană susținea întocmirea unei „bibliografii generale a istoriei oltene” și a găsit necesar ca, pentru publicațiile istorice și colecțiile de documente tipărite, să se elaboreze câte un repertoriu bibliografic. Reprezentând de fapt un fișier monografic al vieții culturale și spirituale a regiunii, datorită colaboratorilor de prestigiu pe care i-a avut și datorită publicării unui imens și valoros material, numeroși cercetători se interesează de revista Arhivele Olteniei și astăzi, după 50 de ani de la apariție.

Tudor Nedelcea

N.B. La Editura Științifică și Enciclopedică, grație scriitorului și editorului prin excelență, Niculae Gheran, în necesara și solicitată colecție „Bibliografii”, în 1983, a apărut și bibliografia exhaustivă, adnotată a revistei „Arhivele Olteniei” (1922-1943, 376 p.), o lucrare apreciată ca atare de cercetători.