Fenomenul Ocnele Mari - Memorialul Vasile Militaru

La Ocnele Mari, la 8 iulie 2021, s-a desfășurat Fenomenul Ocnele Mari. Memorialul Vasile Militaru, sub egida Casei de Cultură „Mircea Demetriade”, din localitate, coordonatori fiind Eugen Petrescu (președintele filialei locale a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”), Florin Epure (directorul Direcției de Cultură, Culte, Patrimoniu Vâlcea) și Aurora Popescu (directoarea Casei de Cultură din Ocnele Mari). S-a ales ziua de 8 iulie, pentru că în această zi, dar în anul 1959, a murit „ocnașul” Vasile Militaru, condamnat de Tribunalul Militar din Craiova (sentința 390 din 20 iunie 1959) la 20 de ani temniță grea, 10 ani de degradare civică, „cu aplicarea art. 31 C.P. pentru crimă de uneltire contra ordinei sociale, la 12 ani închisoare corecțională pentru delictul de deținere de publicații interzise”. S-a dispus, conform uzanțelor legislative ale vremii, confiscarea totală a averii personale. Adunând anii, ar fi avut de săpat la ocne 42 de ani. S-ar fi eliberat în 2001. Și nu avea decât venerabila vârstă de 74 de ani (născut la 19 septembrie 1886, la Dobreni-Giurgiu). Între „publicațiile interzise”, delict penal pentru acele vremuri, se afla și un manuscris inedit (dactilogramă cu conținut religios): Divina zidire, care cuprindea: Divina Zidire, Poemele nemuririi, Cartea lui Iov în versuri, precum și Dumnezeiasca liturghie, „meditată de Gogol” ( căsătorit cu o româncă din Tiraspol, cu care are urmași), traducere din limba franceză de poetul Marin Dumitrescu de la parohia Vădăstrița-Romanați. Volumul a fost cumpărat de mitropolitul cărturar de veșnică pomenire, Nestor Vornicescu, de la un admirator al autorului A venit aseară mama, Grigore Tănase, conform unui act olograf: „3. III. 1985.

Suntem dispuși a plăti până la 5 lei pagina dactilografiată + Nestor”. Din acest volum inedit am publicat Poemele nemurii (ediție îngrijită și prefață de Tudor Nedelcea, Craiova, Scrisul românesc, 1995). Dumnezeu l-a luat în ceata sa, pe vasile Militaru salvându-l de umilința pământească, a semenilor. Și tot minune dumnezeiască este și faptul că soția sa, Ecaterina, a visat scena înmormântării soțului său, lângă un pom și a notat cu precizie topografia locului. La 15 septembrie 1965, Episcopia Râmnicului și Argeșului dă aprobare pentru deshumare, după descrierea visului soției; în plus, soția l-a identificat și după nasturii de sidef ai unui flanel de lână lucrat de dânsa (în mină era frig, iar el avea 74 de ani!). Constatându-se nefinalizarea neputrezirii, deshumarea definitivă a fost amânată trei ani, până la 15 noiembrie 1968.

Uniunea Scriitorilor din R.S. România (președinte: Zaharia Stancu) aprobă, la 11 noiembrie 1968, un loc de veci pentru Vasile Militaru, în parcela Uniunii Scriitorilor de la Cimitirul Bellu, care va fi reînhumat la 17 noiembrie 1968, în prezența fratelui său, Năstase Militaru (Pe larg, Tudor Nedelcea, Corespondență primită, ediție alcătuită, introducere și indici de Tudor Rățoi, note de Diana Cotescu, Drobeta Turnu Severin, Edit. Didahia Severin, 2021, p. 32, 269-270, 457-459). La Ocnele Mari, în vremuri mai bune, s-a organizat anual Festivalul Național (devenit internațional), din inițiativa preoților Petre Vețeleanu și N. State-Burluși, a lui Costea Marinoiu, I. St. Lazăr, Eugen Petrescu), acolo am lansat în 2000, volumul A venit aseară mama (ediție și prefață Tudor Nedelcea, editor M. Fotache), la care am sugerat și s-a făcut un cenotaf pentru Vasile Militaru la Ocnele Mari, în fiecare an săvârșindu-se, în cinstea sa, slujba de pomenire.

Dar, vremurile azi nu mai sunt așa bune și, astfel, festivalul a fost anulat, pentru că alte instituții publice (deci plătite de contribuabilul român) hotărăsc în numele majorității cine sunt cei „corecți politici” și cine-s incorecții, de care să ne lepădăm, așa cum ne recomandă H.R. Patapievici cu „cadavrul” lui Eminescu din debara. Dar, unii oameni care mai păstrează puțină demnitate au găsit o nouă formulă de aducere aminte cu pioșenie a martirilor neamului nostru, morți sau îmbolnăviți în închisorile bolșevice din România. Au organizat Fenomenul Ocnele Mari. Memorialul Vasile Militaru, în locul Festivalului Internațional „V. Militaru”. Festivitatea a început la Monumentul Foștilor Deținuți Politici de la Ocnița, la care au vorbit despre semnificația manifestării, Eugen Petrescu și Remus Gabriel Sasu, primarul orașului Ocnele Mari, după care a urmat slujba de pomenire a morților anticomuniști și depunerea de coroane și jerbe de flori. La Casa de Cultură „Mircea Demetriade”, după cuvintele de omagiere ale preoților Bogdan Nistor, Bogdan Brădeanu și N. State-Burluși pentru confratele lor, pr. Petre Dinel Vețeleanu ( părăsindu-ne cu doar trei săptămâni înainte), a urmat dezvelirea bustului Chipul martirului anticomunist (reprezentat prin Vasile Militaru), donat de Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria”, instalat (deocamdată) în holul Casei de Cultură orășănești. Basarabeanca Maria Șalaru, editoarea operei lui Vasile Militaru la Chișinău, dar răspândite în întregul areal românesc, a mărturisit o parte din avatariile operei de editare și bucuria redescoperirii scriitorului-martir. Simpozionul regional a fost bine gândit și a avut ca temă Universul concetraționar românesc: Penitenciarul Ocnele Mari și a reunit specialiști care au susținut subiecte incitante și actuale: Florin Epure, Istoria Penitenciarului Ocnele Mari (care datează cu mult înainte de instaurarea bolșevismului în România); Eugen Petrescu, Ocnele Mari – oraș martir; Tudor Nedelcea, Vasile Militaru – martir al neamului românesc; Dinică Ciobotea, Eroul necunoscut în opera poetului Vasile Militaru; Georgeta Ghionea și Gabriel Croitoru, Date inedite despre instaurarea regimului stalinist; M. Sporiș, Petre Pandrea în „Academia de sub pământ”; I. Popescu, Suferitori în Penitenciarul Ocnele Mari în timpul regimului comunist; Ovidiu Udrescu, Rezistență și represiune în România comunistă; Cătălin Sîiulescu, Amintiri despre „Academia de sub pământ”.

Fenomenul și Memorialul au avut și o parte artistică, care a întregit manifestarea omagială. Actori de la Teatrul din Rm. Vâlcea au recitat, cu patetism și profesionalism, din poeții martiri Radu Gyr, Nichifor Crainic și Vasile Militaru, spectacolul încheindu-se cu un concert de muzică corală, răsplătit cu aplauze de generosul public vâlcean. Se cuvine să-i menționăm pe organizatori: Primăria și Consiliul local Ocnele Mari, Biblioteca publică „Vasile Militaru” și Casa de Cultură „Mircea Demetriade” din localitate, Direcția județeană pentru Cultură, Culte, Patrimoniu Vâlcea, filiala județeană „Matei Basarab” a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, având parteneri parohii și instituții vâlcene. Fostul combatant pe frontul antibolșevic implicat în campania pentru dezrobirea Basarabiei și Bucovinei (pentru care a fost, de fapt, condamnat, distins cu Premiul Academiei Române pentru volumul Psaltirea în versuri (1933), care s-a vrut o „cântare a neamului”, Vasile Militaru a convertit suferința în creație, prin aceste Poeme ale nemuririi, care ne îndeamnă la o urcare spre Cer, care nu poate fi niciodată prea târzie, pentru ca această lucrare „să scapere măcar cât de cât, în noaptea sufletelor celor necredincioși”, cum de îndeamnă chiar poetul. Și ne mai adresează un îndemn actual, periculos de actual: Treziți-vă, români! (București, 1936).

P.S. Este trist că Nicolae Dabija ne-a părăsit prea devreme; astfel ar fi avut ocazia să se bucure de victoria zdrobitoare și necesară a Maiei Sandu în R.Moldova (nefiind străin de această victorie), care s-a dovedit a fi o femeie-bărbat, model și pentru majoritatea bărbaților politici din Țară, muieratici și nepăsători.

Tudor Nedelcea