Popasuri culturale

Petre Gigea-Gorun a ajuns la cel de-al 48 volum: Am fost la Shakespeare acasă... (Craiova, Editura Sitech, 2016). Este, de fapt, o culegere de amintiri şi evocări despre „genialul brit” (M. Eminescu), a cărui casă memorială a vizitat-o de mai multe ori, evocare care dă şi titlul volumului, apoi despre personalităţile româneşti pe care le-a cunoscut şi cu care a întreţinut o frumoasă prietenie sau colaborare: Mihnea Gheorghiu, Ion Dumitrescu, Sabin Bălaşa, Ştefan Popa Popa’s, I. Pătraşcu, Petre Bălăceanu, I. Popescu-Cilieni, C.S. Nicolăescu-Plopşor, dr. Iancu Jianu, Lucian Pintilie, Nicolae-Paul Mihail.

Născut la 31 martie 1930, în comuna doljeană Goicea (unde a locuit o vreme şi Dimitrie Gusti în vederea cercetărilor sale sociologice), coleg cu viitorul acad. Ştefan Ştefănescu, fiul Ecaterinei (n. Chiurtu) şi al notarului Ioan, Petre Gigea urmează cursurile elementare în localitatea natală, Liceul „Gh. Chiţu” din Craiova (1941-1949) şi Facultatea de Finanţe şi Credit a Academiei de Ştiinţe Economice din Bucureşti (1949-1953). A fost inspector la secţia financiară a regiunii Oltenia, primar al Craiovei (1964-1968), prim-vicepreşedinte al Consiliului Popular al judeţului Dolj (1968-1977), ministru al Finanţelor (1981-1986), guvernator al României la Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială (1981-1986), ambasador al României în Franţa şi la UNESCO (1986-1989). A debutat în revista „Contemporanul” în 1955 şi editorial cu volumul Pentru dreptate se aprinse focul, în 1977, cu o prefaţă laudativă a lui Al. Piru. A colaborat la „Ramuri”, „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Flacăra lui Adrian Păunescu”, „Săptămâna”, „Raţiunea”, „Historica”, „Mozaicul”, „Epăigrama” etc. A înfiinţat Cenaclul Epigramiştilor Olteniei, care editează revista „Cugetul”, este iniţiatorul şi organizatorul Festivalului Internaţional de Epigrame, care se desfăşoară anual la Craiova.

Poet, romancier, libretist şi memorialist deopotrivă, Petre Gigea-Gorun actualizează sonetul în volumele: Pentru dreptate se aprinse focul (1977), Căldura vieţii (1979), La poarta vremii (1981), Sonete sentimentale (2002) şi rondelul într-o plachetă intitulată ca atare (2001). Autorul se defineşte ca poet al tradiţiei, al universului pierdut al unei vârste romantice, un nostalgic al copilăriei edenice şi al satului românesc tradiţional. Şi în următoarele volume de poezii, Lumini de amurg (2003), Sub sabia timpului (2005), Îmi iau ca martor Universul (2006), De-ai mei strămoşi cu drag mi-aduc aminte (2007), Catrene închipuite ale lui Omar Khayam (2008), Prinţesa mea cu ochi albaştri (2008), Ninsori de argint (2008), Amăgitoare patimi omeneşti (2009), Rătăcitor prin lume şi prin stele (2010), Petre Gigea-Gorun rămâne credincios crezului său: „Şi-n lumea mea rămân un visător”. Satul patriarhal este evocat idilic, în versuri cantabile, iubirea apare ca „amăgitoare pagini omeneşti”, „adevărurile vieţii” cuprind meditaţii grave despre timp, spaţiu, iubire, moarte („eu plec cu lumea-n care am trăit”) din trainică a ţăranului român, reuşind să creeze un univers artistic originar prin actualizarea tradiţiei.

Epigramist cu vocaţie, Petre Gigea-Gorun şi-a înclinat floreta în versuri sau comentarii în volumele Cu floreta în arenă (2004), Printre epigramiştii olteni (2008), Produsele Hofigal în epigrama românească (2016, în colaborare cu Ştefan Manea).

După scrierea libretului operei în trei tablouri, Dramă la mănăstire (2004, în colaborare cu Sava Ionescu), a romanului Adolescenţi de altădată (1998), Petre Gigea-Gorun şi-a dovedit talentul şi în numeroase volume memorialistice: Oameni şi evenimente craiovene (2001), Despre Craiova, cu dragoste (2001), Din însemnele unui ambasador la Paris (2002), Amintiri despre scriitori şi alţi oameni de cultură (2003), V.G. Paleolog şi Brâncuşi – un dialog etern (2003), Un ministru de finanţe îşi aminteşte (2004), Din amintirile Craiovei (2004), Prin China milenară şi misterioasă (2005), Comuna Goicea cu oameni şi fapte (2006), O călătorie în Elada (2008), Uliţa copilăriei mele (2010), Întâlniri cu şefi de state, prim miniştrii şi alte personalităţi ale lumii contemporane (2010), Amintiri şi întâlniri cu personalităţi româneşti (2010), Întâlniri memorabile (2011), Oameni şi destine (2013), Din memoria timpului (2016).

Unele pagini memoristice se împletesc cu cele de istorie literară sau eseistice: Cetăţeni de onoare ai Craiovei (2005, 2009), Aleea Marilor Personalităţi (2006, în colaborare cu Antonie Solomon), Un om străbate sec. XX (2009), N. Romanescu, un mare primar al Craiovei (2016).

Despre vasta sa creaţie, au scris personalităţi marcante ale culturii române: Al. Piru, I.D. Bălan, Ov. Ghidirmic, Ştefan Ştefănescu, Laurenţiu Ulici, Fănuş Băileşteanu, M. Duţescu, Marian Barbu, N. Mareş, Viorica Ioviţă, Tudor Nedelcea, D. Preda, M. Rădoi, I. Deaconescu, Felix Sima, Al. Firescu etc. Cărţile sale memorialistice au în prim plan marile personalităţi româneşti sau universale pe care Petre Gigea-Gorun le-a cunoscut în calităţile sale oficiale, dar şi ca om de cultură. Sunt pagini de valoare documentară realizate din „însemnările zilnice” pe care autorul le consemna cu ocazia participării sale la vreun eveniment cultural sau al discuţiilor particulare.

Cărţile despre Craiova sau despre personalităţile oltene se constituie într-o frescă interesantă a istoriei recente a Cetăţii Banilor (unde Petre Gigea a fost onorat cu titlul de „cetăţean de onoare”), adeverind că municipiul nostru şi-a găsit memorialistul pe măsură, unul de invidiat, care dă viaţă faptelor şi momentelor la care a participat sau le-a iniţiat şi organizat. Meritul său incontestabil constă în faptul că domnia sa nu a participat pasiv la aceste evenimente, aşa cum procedăm noi, ceilalţi, ci a cules impresii de la coparticipanţi, şi-a făcut propriile sale însemnări zilnice, a strâns şi a păstrat toate programele, pliantele, invitaţiile, a reţinut cuvântările participanţilor, astfel încât este deţinătorul unei arhive, a unei fototeci şi videoteci de invidiat. Dacă pentru cei aflaţi în miezul problematicii, care face obiectul memorialisticii sale, aceste relatări au darul de a reîmprospăta memoria, pentru generaţiile viitoare cărţile de memorialistică scrise de Petre Gigea-Gorun, vor constitui pietre de temelie pentru reconstruirea istoriei recente.

Pentru istoria fenomenului cultural, memorialistica se constituie un adevărat tezaur, iar dacă ea, memorialistica, consemnează şi date nu numai picante, dar şi semnificative pentru reconstituirea biografică a unei personalităţi sau a unei epoci, atunci aşteptarea istoricului literar în special şi al cititorului în general este împlinită. Istoria recentă are nevoie de asemenea memorialişti care să consemneze nu numai faptele oficiale, sesizate în presă sau în documente speciale, ci şi de partea nevăzută a aisbergului cultural, pentru o imagine totală a faptelor şi evenimentelor în cauză.

Recenta sa carte, Am fost la Shakespeare acasă..., în primul capitol care dă şi titlul volumului, Petre Gigea-Gorun îşi concretizează în scris empatia deschisă pentru personalitatea şi creaţia celui mai mare dramaturg al lumii din toate timpurile, după lecturarea operei sau vizionarea pieselor sale. De altfel, vizitarea locurilor natale, de mai multe ori, l-a inspirat în scrierea Rondelului pentru W. Shakespeare, aşa cum făcuse, la vremea sa, şi Eminescu în poezia Cărţile.

Traducător inspirat al lui Shakespeare, Mihnea Gheorghiu este evocat ca un mare cărturar oltean, alături de dirijorul Theodor Costin, ruda sa. Compozitorul Ion Dumitrescu, preşedintele Uniunii Compozitorilor din România, i-a rămas în memorie, după propria mărturisire a autorului, „ca un om de înaltă ţinută, de omenie, de o eleganţă sufletească deosebită”, dovadă că „zâmbetul său şi figura sa luminoasă încă mai stăruie în conştiinţa mea”.

Prieten apropiat i-a fost şi celebrul pictor oltean de renume mondial, Sabin Bălaşa, „un pictor al romantismului cosmic şi al albastrului etern”, unic în felul său, care „pictează numai ca el însuşi. Nu copiază pe nimeni, ci doar pe sine, atât în ceea ce priveşte stilul, cât şi în ceea ce privesc culorile”. Caricaturistul de talie mondială, de sorginte mehedinţeană, Ştefan Popa Popa’s, este socotit de Petre Gigea-Gorun, ca a doua personalitate artistică dăruită cu geniu (alături de Sabin Bălaşa), un „ artist patriot şi un cetăţean onorabil”.

Plecat curând dintre noi, universitarul craiovean Ion Pătraşcu, italienist recunoscut, face obiectul memorialistului Petre Gigea-Gorun, fiindu-i elev la Liceul comercial „Gh. Chiţu” din Craiova. Ion Pătraşcu a fost, la rândul său, un cronicar asiduu al evenimetelor craiovene. Profesor eminent al aceluiaşi colegiu comercial craiovean a fost şi preotul şi istoricul Ion Popescu-Cilieni, profesorul de religie al autorului cărţii, o personalitate religioasă mai puţin cunoscută azi, un istoric al plaiurilor natale, încă insuficient valorificate.

În schimb, C.S. Nicolaescu-Plopşor s-a făcut cunoscut pe plan naţional şi internaţional nu numai prin studiile sale arheologice, ci, mai ales, ca fondator de instituţii craiovene (muzeu, institutul academic), „o figură luminoasă şi blajină care îţi pătrundea în suflet după cuvintele pe care le spunea. Îl deosebeai dintr-o mie. Cu pasul măsurat şi rar, cu o barbă lungă şi netunsă, crescută, oarecum în dezordine, mergea îngândurat, cu gândul la cine ştie ce preocupări, deşi era o fire veselă. Un cărturar obişnuit şi aşezat, sigur pe ceea ce spunea. Era apropiat de oameni şi ştia să se facă iubit prin comportamentul său de om între oameni. Cumpătat şi cumpănit la vorbă, a lăsat totdeauna o uşă deschisă”. Admirat portret, care ne duce cu gândul la portretul lui G. Călinescu din celebra sa Istorie a literaturii români de la origini până în prezent (1941), făcut lui N. Iorga.

Pagini admirabile, lăudative, încărcate de date inedite, sunt dedicate altor personalităţi cunoscute: ambasadorul Petre Bălăceanu, preşedintele Băncii Naţionale a României; medicul emerit Iancu Jianu, donator la Muzeul de Artă din Craiova; regizorul Lucian Pintilie; romancierul, scenaristul şi epigramistul Nicolae-Paul Mihail (Nicomah).

Printr-un stil oral, direct şi evocator, Petre Gigea-Gorun reabilitează genul memoristic în literatura română, aducând contribuţii însemnate – inedite sau mai puţin cunoscute – la istoria recentă a României sau lumii contemporane, astfel că niciun monograf sau istoric nu poate evita cărţile sale, atât cele memorialistice, cât şi cele de istorie literară sau culturală.

Tudor Nedelcea