Centenarul naşterii - Patriarhul Teoctist sau rezistenţa prin credinţă

Născut la 7 febr. 1915 în satul botoşenean Tocileni, ca al zecelea din cei unsprezece copii ai Marghioalei şi Dumitru, Toader urmează şcoala primară în satul natal (1921-1926), intră ca frate la schitul Sihăstria şi apoi la Mănăstirea Vorona din jud. Botoşani (1928), urmează Seminarul monahal al fraţilor elevi de la Mănăstirea Neamţ (1930) şi cel de la Mănăstirea Cernica (1932-1940). Între 1940-1944, urmează cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, absolvite cu calificativul „Magna cum laude”, precum şi cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie de la Iaşi (1946-1948). La 6 aug. 1935, a depus voturile monahale la Mănăstirea Bistriţa, primind numele de Teoctist, hirotonit ierodiacon (1937) şi deacon la Catedrala Patriarhiei din Bucureşti (1 aug. 1943), transferat, la 1 martie 1945, la Catedrala Mitropoliei din Iaşi.

La Bucureşti - Premiile Muzeului Naţional al Literaturii Române

Între marile instituţii de cultură din ţară, Muzeul Naţional al Literaturii Române îşi are locul său binemeritat, adăpostind şi valorificând deopotrivă un preţios tezaur literar (manuscrise, corespondenţă, cărţi – în majoritate cu autograf -, obiecte aparţinătoare scriitorilor, lucrări de artă, înregistrări audio-video etc.

Paradoxal, înfiinţarea acestei instituţii se datorează lui ...Mihai Eminescu. Din sumele alocate sărbătoririi centenarului naşterii sale, în 1950, şi rămase necheltuite s-a hotărât achiziţionarea unor documente literare (manuscrise, fotografii, cărţi etc.) aparţinând altor scriitori români, care au format fondul de bază, incipient, al unui muzeu naţional consacrat literaturii române. Un merit esenţial în creionarea acestei instituţii l-a avut preşedintele Uniunii Scriitorilor de atunci, Mihai Beniuc.

O nouă ediţie Eminescu

„Orice lectură nouă din Eminescu ne pune în faţa aceleiaşi dileme: ce ne place din Eminescu, ce primeşte, azi, sensibilitatea noastră postmodernă din acest mare liric apărut într-o epocă în care romantismul european se încheiase şi simbolismul îşi anunţase deja prin Baudelaire primele acorduri?” se întreabă retoric Eugen Simion, criticul literar care a iniţiat şi a realizat, în plan pragmatic, numeroase proiecte legate de „omul deplin al culturii româneşti”(C. Noica).

Profesorul şi manualul şcolar

Problema manualelor şcolare – văzute ca repere instructive şi educative pentru elevi – este mereu discutată şi discutabilă. De la manualul unic la cel alternativ, elaborarea manualelor şcolare a fost un măr al discordiei, chiar şi în perioada interbelică, atât de aureolată cultural, deşi, manualele din acea perioadă sunt superioare celor de azi.

O carte incitantă - Marin Sorescu şi Premiul Nobel

În urmă cu 18 ani, la 8 decembrie 1996, Marin Sorescu ne-a părăsit pe noi, muritorii de rând, spre a intra în lumea mare, a nemuritorilor. O viaţă scurtă pentru un creator – 60 de ani - , o viaţă dăruită creaţiei literare şi plastice, apreciată la justa valoare de către unii confraţi, dar mai ales de cei de peste hotare. Marin Sorescu a fost unul dintre cei mai traduşi scriitori români, acest merit revenindu-i aproape în totalitate, prin implicarea sa directă în reciprocitatea traducerii, în relaţiile cordiale cu marii traducători ai lumii literare. O viaţă dăruită creaţiei, dar „încărcată” şi cu nefericiri, lovituri cauzate de alţii (mă refer la „Meditaţia transcentrală” şi la înlăturarea brutală de la „Ramuri”). O viaţă răsplătită cu onoruri, doar parţial, pentru că marele premiu, Nobel, i-a fost refuzat nu de către Academia suedeză, ci graţie intervenţiei confraţilor din ţară.

La Drobeta Turnu Severin, proiect - Legea cărţii româneşti

Drobeta Turnu Severin (Turnu se scrie complet şi nu Tr, cum este inscripţionat pe cosurile de gunoi, pretinde elita intelectuală severineană) a găzduit, între 24-26 octombrie 2014, cea de-a XVI-a ediţie a Festivalului Naţional de Literatură „Sensul iubirii". Organizatori oficiali sunt: Consiliul Judeţean, Centrul Cultural „Nichita Stănescu" şi Societatea Scriitorilor Danubieni (care reuneşte scriitori şi din sudul Dunării, din Serbia), dar iniţiatorul şi zbătătorul acestui festival literar este omniprezenta scriitoare Ileana Roman.

La Segarcea, Dolj - Cultură, fără conotaţii politice

Da, este adevărat! În România se mai şi construieşte; şi nu orice construcţie, ci un sediu de bibliotecă orăşenească şi de casă de cultură. Se întâmplă asta la Segarcea doljeană, Segarcea lui Vintilă Horia şi a Domeniilor Coroanei Regale (nu ale regelui), domenii continuate azi prin Crama Segarcea (manager: ing. Anghel). Fireşte, în explozia posturilor TV această realizare n-a fost remarcată, deşi poartă amprenta singularităţii; Segarcea a fost popularizată negativ prin moartea unui tânăr infectat cu HIV şi care a infectat pe alţii. Două modalităţi de a privi lumea de azi de către corespondenţii posturilor naţionale TV: doar fapte negative, care aduc rating (oare cine o fi inventat asemenea măsurători?!). România profundă nu este dată la televizor, chipurile n-ar interesa spectatorii. Oare, aşa să fie?!