Două apariţii editoriale

Două apariţii editoriale Colaboratorul nostru permanent, Tudor Nedelcea, critic şi istoric literar, eminescolog, prozator şi editor, şi-a sărbătorit cei 70 de ani prin două noi apariţii editoriale.

Volumul Repere critice, apărut la editura TipoMoldova (director, Aurel Ştefanachi), în colecţia „Opere Omnia” (coordonată de Cassian Maria Spiridon), cuprinde datele biografice şi scrierile autorului: 39 de titluri de autor (unele având şi coautori) şi alte 54 de cărţi, prefaţate, postfaţate sau cu studiile introductive semnate de Tudor Nedelcea, cărţi ale căror coperţi sunt reproduse în volum.

Scriitorul Tudor Nedelcea, aniversat la împlinirea a 70 de ani

Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman” vă invită luni, 23 martie, ora 12.00, în Sala „Acad. Dinu C Giurescu”, la aniversarea scriitorului Tudor Nedelcea la împlinirea a 70 de ani de viaţă. Evenimentul va fi marcat prin lansarea volumelor „Repere critice” şi „Simple crâmpeie de viaţă” – autor Tudor Nedelcea, precum şi a lucrării „Tudor Nedelcea – biobibliografie”, realizată în cadrul Bibliotecii Judeţene „Alexandru şi Aristia Aman”. Despre viaţa şi opera autorului vor vorbi invitaţii Marian Barbu, Jean Băileşteanu, C.M. Popa, Paul Rezeanu, Gabriela Rusu-Păsărin şi Aurel Ştefanachi.

Articol preluat din Cotidianul "Cuvantul Libertatii", 21 martie 2015, autor Magda Bratu

I.D. Sîrbu despre „şlefuirea” Coloanei Infinitului

Redescoperit şi considerat de Eugen Simion ca unul dintre cei mai autentici scriitori dezidenţi din spaţiul ex-sovietic postdecembrist, clasicizat în celebra colecţie Opere fundamentale”, Ion Dezideriu Sîrbu continuă să ne impresioneze şi să se lase revalorizat.

Născut la 28 iunie 1919, în „colonia minerească polietnică şi mozaicată” Petrila, I.D. Sîrbu urmează şcoala primară din localitatea natală ( aici, mărturiseşte mai târziu, „am reuşit să fiu primit în Limba Română”), şi liceul, cu bacalaureatul susţinut la Deva, în 1939. La Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii clujene (1940-1945) beneficiază de o elită strălucită de profesori universitari (Lucian Blaga, Liviu Rusu, D.D. Roşca, Onisifor Ghibu, D. Popovici, N. Mărgineanu etc.), între aceştia, Lucian Blaga impresionându-l decisiv („Blaga reprezintă pentru mine (şi pentru generaţia mea transilvană, din care fac parte) «meşter-grinda» conştiinţei noastre cărturăreşti [...], este zeul protector al singurătăţii mele”).

Spicele literare de la Uzdin (Serbia)

Uzdin este cea mai vestică localitate din Serbia, cu o populaţie majoritar românească. Dar, Uzdinul nu se face remarcat doar prin poziţia sa geografică şi componenţa etnică; este doar un sat, cum sunt foarte multe în arealul românesc. Ceea ce l-a făcut vestit în lumea largă este acea izbitoare apariţie de pictoriţe naive de acum mai bine de 50 de ani, comparabilă cu generaţia literară a anilor ’60 din România. Un fenomen artistic unic, pentru care Uzdinul a fost vizitat de mari personalităţi ale lumii; o pictoriţă naivă a fost invitată la New-York, cazată la un hotel de lux şi pusă să picteze imagini din marea urbă americană. Şi a pictat tot biserica sau alte imagini din satul său natal.

Festivalul Mondial de Poezie „Mihai Eminescu” Ediţia a-II-a la Craiova

La baza oricărui eveniment notabil se află un om dotat intelectual şi managerial să-l înfăptuiască. La Craiova, s-a desfăşurat, în 2014, ediţia a-II-a a Festivalului Mondial de Poezie „Mihai Eminescu”. Dacă ediţia I a trezit unele suspiciuni privind mondializarea poeziei la Craiova, iată că actuala ediţie confirmă, iar titlul festivalului nu este deloc pompos, întrucât participanţii – poeţi reprezentativi – vin din cele patru zări, din ţări apropiate sau depărtate: Hanane Aad (Liban); Adonis (Franţa); Mamta Agarwal (India); Hai An (China); Slavco Almăjan (Serbia); Ioan Baba (Serbia); Attila F. Balázs (Ungaria/Slovacia); Ataol Behramoglu (Turcia); Vincenzo Bianchi (Italia); Vladas Braziũnas (Lituania); Cătălin Bordeianu (România); Nicole Brossard (Canada); Ding Cheng (China); Nicolae Dabija (R. Moldova); Germain Droogenbroodt (Beligia/Spania); Laura Garavaglia (Italia); Mend-Ooyo Gombojav (Mongolia); Michael Harlow (Noua Zeelandă); Gaetano Longo (Italia); Yang Tae Min (Coreea de Sud); Knut Ødegard (Norvegia); Justo Jorje Padrón (Spania); Sreten Perovic (Muntenegru); Milan Richter (Slovacia); Amadou Lamine Sall (Senegal); Veaceslav Samoşkin (Federaţia Rusă); Jüri Talvet (Estonia); Nedeljko Terzic (Serbia); Yu Yu (China); Peter Waugh (Anglia).

Un veac de la moartea lui Emil Gârleanu

A trecut un veac de la moartea Emil Gârleanu şi publicului cititor românesc i-a rămas aproape necunoscută întreaga sa personalitate. N-a făcut parte, evident, între clasicii literaturii noastre, dar n-avem dreptul să ne uităm înaintaşii, să nu le redescoperim valenţele, să-i aducem, cu alte cuvinte, în actualitate.

Emil Gârleanu a fost o personalitate marcantă a vremii sale, nu numai prin opera sa, ci, mai ales, prin funcţiile administrative deţinute: preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români şi director al Teatrului Naţional din Bănie (cu Liviu Rebreanu, secretar literar), avtivitatea Naţionalului craiovean fiind, în perioada sa, după unii specialişti, cea mai rodnică din istoria instituţiei.

Un om între oameni - Nicolae A. Andrei

Trăitorii din Craiova n-aveau cum să nu observe, în urbea lor, existenţa unui om al Cetăţii şi cetăţean de onoare al municipiului, un autentic cărturar în sensul clasic al cuvântului. Numele său: Nicolae A. Andrei, omul care a dat strălucire Liceului/Colegiului „N. Bălcescu” din Craiova, director sub oblăduirea căreia instituţia craioveană de învăţământ a strălucit în rândul instituţiilor similare din ţară şi din străinătate. Din tinereţe şi până la venerabila vârstă de 90 de ani, profesorul emerit n-a cunoscut odihna. Nici după anii pensionării. Sau mai ales acum. Îl căutam la telefon, dimineaţa, pe la ora 8.30 şi distinsa sa Doamnă (trecută la cele veşnice) îmi răspundea: „A plecat la serviciu”. Şi avea peste 8 decenii de viaţă. (La aceeaşi oră matinală, l-am sunat şi pe distinsul acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici spre a-l felicita de ziua numelui. Doamna Domniei Sale mi-a dat acelaşi răspuns: „A plecat la serviciu”. Şi împlinise 91 de ani! Ferice de această ţară că (mai) are asemenea personalităţi demne de urmat. Serviciul său era un mic birou în incinta colegiului pe care l-a condus, în care îşi aşternea pe hârtie cercetările din arhivele judeţene sau naţionale, din Biblioteca judeţeană „Aman” sau din cea a Academiei Române.