„A strânge laolaltă toate variantele, considerându-le ca produsul în veşnică oscilaţie al lui unic autor, poporul, a urmări balada în transformările şi pâlpâirile ei continui, în simplificarea şi fluenţa ei, în trecerile de la tragic la grotesc, şi chiar burlesc, a constata cum eroul, reîncarnându-se mereu, în cele mai felurite măşti şi veşminte, onorând cu paloşul, pistolul sau briceagul, mereu altul şi în fond acelaşi, este o metodă care dezvăluie colosala fantezie a masei anonime, sporită ori întreruptă de geniul ori platitudinea lăutarului. Nu perfecţiunea unei variante constituie valoarea specimenului, ci totalul de imaginaţie pe care îl realizează în carieră şi baladă”. Plecând de la acest adevăr, intuit de G. Călinescu şi adeverit de numeroase culegeri de folclor, mai vechi sau mai noi, încercăm în cele ce urmează să urmărim circulaţia şi evoluţia cântecului popular bătrânesc într-unul din judeţele Olteniei, în timp, de la primele culegeri de folclor, până în prezent, şi în diverse zone ale judeţului, deşi nu emitem pretenţia de a fi consultat suficiente variante culese la intervale mari de timp şi din localităţi diferite spre a trage o concluzie general valabilă. O parte din aceste balade au fost culese de noi dintr-o comună, Tâmna, din care până atunci, nu mai fuseseră niciodată culese astfel de producţii folclorice, urmărind astfel îndemnul lui Gr. Tocilescu de la începutul secolului nostru: „Cântecele bătrâneşti ar trebui culese cât mai repede toate, căci ele ne aduc ştiri istorice din trecutul asupra vieţii intime, a moravurilor, a stării sociale şi a întâmplărilor mai însemnate din vremurile de odinioară. Un studiu comparativ amănunţit între cele publicate deja şi o întregire a celor necomplete cu variantele respective se impun şi ar fi de mare folos, atât din punct de vedere estetico-literar, cât şi din acel istorico-filologic”.
Precum s-a arătat în studiile de specialitate, în judeţul Mehedinţi, producţiile epice sunt mai puţin numeroase decât cele lirice, frecvenţa cea mai mare înregistrându-se în sud. „Aceleaşi motive epice cu circulaţie intensă, câteva în aproape toată ţara şi unele cu caracter local, pot fi întâlnite în variante destul de deteriorate. Este vorba de vechiul strat haiducesc în eposul nostru şi anume în cântecele Mihu haiducu şi Corbea”, concluzionează Aurelian I. Popescu, cunoscut prin studiile şi culegerile sale de folclor.
Compararea variantelor culese în intervale mari de timp ne duc la unele concluzii interesante. Variantele culese cu mult timp în urmă sunt mai mari ca întindere, desfăşurarea acţiunii este mai amplă, părţile lirice sunt mai frecvente. Cu trecerea timpului nu se mai păstrează acele părţi din balade care conţin descrierea eroului sau desfăşurarea minuţioasă a acţiunii propriu-zisă. Dar să urmărim evoluţia câtorva balade. În balada Moşneagul, culeasă de Gr. Tocilescu, la 1900, în com. Vlădaia, fiul apare pe lume, precum Făt-Frumos, la bătrâneţea părinţilor, de aici o notă în plus de tragism: „El din friptă tinereţă / Până-n dalbă bătrâneţă / Fiu din trup nu s-a născut / Dar la dalba bătrâneţă / Un fecior a câştigat”.
În varianta culeasă de noi, în 1973, de la Nicolae Menţeanu, de 87 de ani, din comuna Tâmna, posesorul unui repertoriu bogat şi variat, această menţiune nu mai apare. De asemenea acest amănunt nu e menţionat nici de varianta culeasă de M. Locusteanu, I. Mitu şi A.I. Popescu în jud. Dolj. Mai departe: la Tocilescu, poetul popular se exprimă mai plastic, arhaismele sunt mai potrivite. Astfel, voinicului,
Şi luni carte i-a venit
Ferman de la-mpărăţie
(Gr. Tocilescu)
şi nu ca în varianta doljană culeasă cu trei sferturi de secol mai târziu:
Şi luni i-a venit hârtie
Ca să plece-n miliţie
(Cântec vechi din Oltenia)
Versurile au mai multă muzicalitate, repetarea lor este mai frecventă, ritmul este mai vioi. A se compara versurile:
Mândră, mândra mea
Tu să sameni busuioc,
Pe nouă vetre de foc,
Şi de-o ieşi verde frumos
Să ştii că sunt sănătos:
(Gr. Tocilescu)
Şi tu nevestica mea
Să-mi sapi nouă vetre de foc,
Să le sameni busuioc
De-o creşte verde frumos,
Să ştii că sunt sănătos
(Cântec vechi din Oltenia)
În varianta culeasă de Tocilescu întâlnim elemente în plus, dispărute în toate variantele culese în zilele noastre: cu bărbatul, pentru care şi-a părăsit logodnicul, avea relaţii mai dinainte; motivul răzbunării asupra viei e mai uman („eu de aia făcui aşa / să-mi răcoresc inima”); pedepsirea logodnicii necredincioase capătă valenţe etico-morale. În varianta culeasă de la Menţeanu, intrarea soldatului în cadrul nunţii este aceeaşi ca-n variantele doljene, de unde putem trage concluzia că în aceeaşi perioadă de timp variantele sunt aproximativ asemănătoare. La fel, în Ilinca Şandrului (variantă culeasă de Gr. Tocilescu), găsim elemente în plus: în afara localizării diferite a acţiunii, apare şi mama Ilincăi („mândra săndruleasă, cinstită cârciumăreasă /şi cu sprâncenele trase”); Ilinca este ascunsă la rugămintea ei, mama,
Sapa-n mână o luă
La fereastră se ducea
Şi săpa, săpa, săpa
Iar acolo ce-mi punea
Numai pietre şi butuci
S-aibă crezământ ăi turci
Cântecul lui Zbangă, cules de Gr. Creţu în Mehedinţi, deşi haiducul e original din Gorj, este mai complet decât variantele culese ulterior. Zbangă răsplăteşte gazda care l-a servit ca pe un musafir cu „stavă de cai”, notiv pentru boieri să-i organizeze o „prindere” cu potere.
Unele balade care au circulat la sfârşitul secolului trecut în Mehedinţi, azi au dispărut: Fata fugită, Tătăraş bătrân culese de Gr. Creţu, Ioniţă haiducul (Gr. Tocilescu), altele circulă mai mult aici decât în alte zone ale Olteniei: Balşanu, Bujor, Ghiţă. Recent, am avut prilejul să culegem balada unui haiduc local Ion Pipa.
Şi-am zis verde fân cosit,
N-aţi auzit de un bandit
De Ion Pipa cel vestit
Ion Pipa cel blestemat
Crunt la faţă, întunecat
(informator N. Menţeanu, com. Tâmna)
O variantă mai redusă a baladei Bogdan, din colecţia lui V. Alecsandri în 1852, a cules M. Gregorian, între anii 1930-1935 sub titlul Cântecul lui Lăpuşneanu. Sub formă de variante, dar cu o circulaţie redusă, întâlnim cunoscutele balade: Ghiţă Cătănuţă, şi Radu lui Anghel, Mihu haiducul. Mai frecvente în Mehedinţi sunt baladele care narează întâmplări contemporane sau jurnalele orale. Tragica ciocnire de trenuri de la Balota a dat naştere cântecului popular Accidentul de la Balota, cu circulaţie intensă, fireşte în această zonă, cules de M. Gregorian. Cântec din război, cules în Iloviţa, inspirat de jalea ce o lasă părinţilor şi soţiei tânărul care e nevoit să plece la război. În com. Tâmna, unde lipsa lăutarilor e suplinită de unii păstrători de folclor, precum N. Menţeanu, Ecaterina Bogdan, Maria Tupan, Elena Bordescu, am cules Cântecul lui Aurel Vlaicu, Cântecul răscoalei din 1907 şi o baladă nemaiîntâlnită în alte zone, Fata de general, povestea unei fete de general căsătorită cu un rudar, care-şi deplânge nemiloasa soartă.
În comparaţie cu alte zone ale Olteniei, mai ales cu cele din sud, unde s-a avansat ideea conform căreia cântecul epic este mai bogat în conţinut, unele variante contrazic această afirmaţie. Astfel, în Voinicel Oleac, în varianta culeasă de la N. Menţeanu, balada conţine şi descrierea fetei:
Albă şi frumoasă,
Cu cosiţe groase,
Ca de împărăteasă,
Iar fata vine şi ea cu zestre:
Trei turme de oi
Şi cirezi de boi
Şapte vii la un pârleaz
Nouă mori într-un răgaz
Birul este apreciabil:
Da din an în an
Nouă pungi de bani
Şi din lună-n lună
Câte-o pungă plină,
iar înainte de a-şi vinde nevasta îşi face unele calcule: tatăl nu e vandabil, vânzarea mamei e un păcat. Sunt elemente care nu apar în variantele culese la Tismana-Gorj sau Orodel-Dolj.
Din aceste scurte considerente se mai poate constata încă, şi în judeţul Mehedinţi, vigoarea şi frumuseţea cântecului popular bărbătesc. Astfel spus „chiar dacă ultimele decenii sunt negreşit o perioadă epigonică faţă de vremea maximei înfloriri a genului în veacurile trecute, puterea încă atât de viguroasă a tradiţiei folclorice din Oltenia şi Muntenia face ca până şi în cele mai recente culegeri să descoperim cu satisfacţie destule dovezi de autentică frumuseţe, care atestă chiar şi în zilele noastre, măreţia desăvârşirii din timpul deplinei cristalizări a genului”( Al. I. Amzulescu).
Tudor Nedelcea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu