Dumbrăvenii este, la prima vedere, o localitate rurală ca oricare alta din ţară. Ceea ce, însă, o deosebeşte de altele este personalitatea sa aparte, dată de locuitorii dar, mai cu seamă, de diriguitorii săi. Se spune, şi nu sunt vorbe deşarte, că o ţară, o comunitate are conducătorii pe care i-au ales, pe care îi merită. În cazul de faţă, primarul Ioan Pavăl şi secretarul Primăriei Dumbrăveni, Mihai Chiriac, doi oameni ai locului, buni gospodari în treburi administrative-edilitare, ca mulţi alţii din ţară. Dar, Ioan Pavăl şi Mihai Chiriac au dovedit, prin faptele lor, că se pot impune pe plan naţional şi internaţional prin cultură. Au preluat o legendă locală, cum că Eminescu s-ar fi născut la Dumbrăveni, au şi ceva dovezi în acest sens; e greu să răstorni, azi, data şi locul naşterii Poetului naţional, dar această legendă este lucrătoare. La Dumbrăveni a trăit multă vreme familia Eminescului, autorul Luceafărului a scris despre curtea boierului Balş de la Dumbrăveni.
Dumbrăvenii fac parte din Ţara de Sus, din Bucovina istorică, ţinut într-adevăr legendar, în care natura se completează şi se armonizează cu omul. Bucovina este o grădină, parcă o altă ţară. L-aş completa pe Eminescu în a spune că „Influenţa austriacă asupra românilor din Principate” a fost benefică sub aspectul mentalităţii, al ordinii, gospodăririi proprii, a curăţeniei interioare şi exterioare etc. Dulce Bucovină!
Dar, cei doi bravi lideri, Ioan Pavăl şi Mihai Chiriac (care nu sunt filologi?!), au extins preocupările spirituale şi asupra a „trei ucenici ai Geniului: Nichita, Grigore şi Adrian. Destinul i-a ales prin încifrarea cuvântului din Absolutul Eminescu”, cum scrie, metaforic şi îndreptăţit, Mihai Chiriac.
Ei au înfiinţat la Dumbrăveni, judeţul Suceava, Centrul Cultural „Mihai Eminescu”, sub egida căruia organizează simpozioane cu adevărat ştiinţifice, festivaluri culturale internaţionale bianuale, editează revista „Poeţi ai nemuririi noastre”, consacrată lui Eminescu, Nichita Stănescu, Grigore Vieru şi Adrian Păunescu, în care semnează personalităţi marcante ale vieţii literare contemporane. Voi cita, spre edificare doar câteva titluri şi nume din numerele 3 (2012) şi 4 (2013) al acestei excelente reviste: Mihai Cimpoi despre Dicţionarul enciclopedic „M. Eminescu”, Liceul „A. Păunescu” din Căzăneşti-Basarabia, N. Dabija despre relaţia Basarabia – Adrian Păunescu Grigore Vieru cel Adevărat, precum şi despre trecerea lui Eminescu prin Chişinău, în 1885, Viorel Dinescu despre Nichita, Theodor Codreanu despre Creştinismul eminescian, Adrian Dinu Rachieru despre Grigore Vieru, „fratele lui Eminescu”, N. Georgescu despre Grigore Vieru şi numele sale, Tudor Nedelcea despre A. Păunescu, Eminescu şi bileţelul d-nei Szőke-Slavici, precum şi un interviu cu Grigore Vieru, Vasile Tărâţeanu despre Drum înlăcrimat, alte studii fiind semnate de Em. Marcu, Mihai Sultana Vicol, I. Cozmei, Liviu Huzdup, Ilie Mandiuc, G. Badea, iar grupajul de poezii reuneşte semnăturile lui A. Păunescu, Nichita Stănescu, Grigore Vieru, Eminescu, Viorel Dinescu, Valeriu Matei, Gh. Bâlici, I. Cozmei.
Nr.4 al revistei Poeţii nemuririi noastre se remarcă prin studiile lui M. Cimpoi (Eminescu, ideea de identitate naţională), N. Dabija (Eminescu, un poet de mâine), A.D. Rachieru (Cercul „strâmt şi sfera hyperionică, „Uzina” Păunescu), Em. Marcu (Ce ar spune Eminescu), Lucia Olaru Nenati (Eminescu şi Bucovina. Addenda), I. Cozmei (V. Eminovici), N. Georgescu (Pit şi plasa de pescuit), Viorel Dinescu (Nichita sau libertatea jocului, Ultima întâlnire cu Gr. Vieru), Valeriu Matei (Taina care apără poetul, Fericirea şi nefericirea poetului, Modestia de a nu deschide uşile la întâmplare), Tudor Nedelcea (Adrian Păunescu şi „Doina” eminesciană, Adrian Păunescu omagiat la Craiova şi Bârca), Mihai Sultana Vicol (In memoriam, Adrian Păunescu), M. Chiriac (Adrian Păunescu), V. Tărâţeanu (Acasa noastră România), I. Filipciuc (Dumbrăveni, file de istorie), Mircea Coloşenco (Nietzche-Eminescu), Andreea Elena Chiriac (Al. Tărâţeanu). Rubrica Poesis cuprinde poezii semnate de Eminescu, Nichita, Grigore Vieru, N. Labiş, Matcovschi, A. Păunescu, N. Dabija, V. Tărâţeanu, Viorel Dinescu.
Am consemnat bibliografic (oarecum plictisitor), câteva titluri şi articole din doar două numere din revistă (care n-au o circulaţie prea mare ca orice revistă de cultură), dar numai din înşiruirea acestora, precum şi autoritatea ştiinţifică a semnatarilor poate fi, pentru un lector avizat, o dovadă peremptorie a însemnătăţii şi importanţei revuistice a Centrului Cultural „Mihai Eminescu” din Dumbrăveni. Acelaşi centru care a editat o nouă revistă-carte, intitulată sugestiv Omagiu lui Eminescu.
Numărul 6 din 22 iunie 2013 al acestei reviste (de semnalat faptul că organizarea simpozioanelor ştiinţifice se fac la date diferite, spre a nu se suprapune cu festivităţile oficiale dedicate lui Eminescu şi Zilei Culturii Române) se deschide, cum nu se putea mai potrivit, cu un interviu luat de Mihai Chiriac acad. Eugen Simion, sub titlul sugestiv Eminescu – simbol şi reper naţional. Urmează, în genere, aceiaşi colaboratori de marcă: N. Georgescu (Actualitatea continuă a ideilor), I. Filipciuc (Obârşia neamului Eminoviciu), A.D. Rachieru (Eminescu şi „rostul arheic”), Viorel Dinescu (Eminesciana), M. Cimpoi (Eugen Simion: Eminescu), N. Dabija (Eminescu şi Veronica), Valeriu Matei (Eminescu văzut de poetul necuvintelor), Th. Codreanu (De la Eminescu la „cazul Stere”), Tudor Nedelcea (Eugen Simion – 80, Mihai Cimpoi sau esenţa fiinţei româneşti, Schimbarea Imnului şi a Zilei Naţionale a României), V. Tărâţeanu (Ce e val ca valul trece), Em. Marcu (Dileme în panteonul culturii naţionale), Lucia Olaru Nenati (Eminescu. Dicţionar enciclopedic), Mihai Sultana Vicol (Vieru şi Bucovina) etc. În grupajul Poesis apar creaţiile lui Eminescu, Vieru, Păunescu, Dabija, V. Dinescu, Valeriu Matei, Em. Marcu, Lucia Olaru Nenati, Simion Gogiu, Bâlici, Ilie T. Zegrea, alături de poeziile tinerilor V. Ciorogar, I. Mateiciuc, Liviu Huzdup.
Numărul 7 din 21 iunie 2014 este, de fapt, un volum, Omagiu lui Eminescu, la 125 de ani de la moarte. „Aici, Eminescu este la el acasă – ne încredinţează primarul Ioan Pavăl – la baştină, fiind prezent în fiinţa noastră cu fiecare vers pe care ni l-a lăsat, cu fiecare literă pe care a scris-o pentru noi drept moştenire”. După şapte ediţii, primarul ne explică cu sinceritate că această omagiere comemorare eminesciană „este un act de mare cultură, responsabilitate faţă de litera română şi de trăire intensă, aşa cum ne-a învăţat Poetul nepereche”, ridicând ştacheta valorică a manifestărilor de la Dumbrăveni prin participarea academicienilor: Eugen Simion, Mihai Cimpoi, Al. Surdu, Răzvan Theodorescu, N. Dabija, Valeriu Matei, V. Tărâţeanu, a exegeţilor şi scriitorilor Th. Codreanu, N. Georgescu şi Doina Rizea, Adrian Dinu Rachieru, Varujan Vosganian, I. Filipciuc, I. Cozmei, Em. Marcu, Viorel Dinescu, Daniel Corbu, Lucia Olaru Nenati, Mihai Sultana Vicol etc.
Centrul Cultural „Mihai Eminescu” din Dumbrăvenii Bucovinei, prin reprezentanţii săi, au mai „comis” un act de cultură cum rar se mai întâmplă în România: au finanţat, lansat şi premiat pe editorii integralei Emil Cioran, ediţie de Marin Diaconu, a ediţiei Eminescu – Opere, îngrijită de N. Georgescu, din deja celebra colecţie „Opere fundamentale” a Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă, condusă de Maya Simionescu şi Eugen Simion, ambele cărţi având excelente studii introductive semnate de acelaşi neobosit editor şi exeget Eugen Simion. O primărie rurală alocă fonduri pentru lucrări fundamentate şi organizează menifestări culturale de excepţie, ceea ce nu fac marile centre urbane, aspirante la „capitală culturală europeană”! Evident, în faţa unor asemenea gesturi şi oameni trebuie să ne scoatem pălăria!
Acest volum comemorativ, Omagiu lui Eminescu, nu se dezminte de predecesoarele, având în cuprinsul său studii peretinente. Mihai Chiriac este categoric în titlu: Ba bine că da! Eminescu s-a născut la Dumbrăveni, îndulcind însă afirmaţia: „La Dumbrăveni este «acasă», unde a fost plămădit spre a pleca în lungi peregrinări”. Mihai Cimpoi (căruia Centrul Cultural dumbrăvenian i-a sponsorizat un volum din Critice) aduce în discuţie Un izvor basarabean al poemului „Luceafărul” şi prezintă, în premieră, Ontologia juridică. Adrian Dinu Rachieru studiază Politeia eminesciană, N. Dabija îl prezintă pe Eminescu la Odesa, N. Georgescu repune în discuţie cele două date de naştere: 20 decembrie 1849 /15 ianuarie 1850, având ca argument Izvorul şi fântâna, menţionează Greşeli mărturisitoare în editarea operei eminesciene, şi aduce Noi ipoteze despre moartea lui Eminescu, N. Georgescu fiind unul dintre eminescologii cu reale contribuţii la biografia Poetului, ca şi Th. Codreanu (care evocă pe un alt exeget, G. Munteanu, la 90 de ani de la naştere). I. Filipciuc scrie despre Un frate misterios al poetului Eminescu iar Viorel Dinescu ne aminteşte de Lecţia lui Eminescu. Tudor Nedelcea extrage din publicistică eminesciană gândurile Poetului despre sărbătoarea Sf. Paşti, despre domnitorul martir Constantin Brâncoveanu şi despre Congresul Mondial al Eminescologilor, iniţiat şi organizat la Chişinău, anual, la început de septembrie, de M. Cimpoi. Îl mai merităm noi oare pe Eminescu? Mai avem oare dreptul moral de a ne mândri cu Eminescu? Se întreabă retoric N. Constantinescu, în condiţiile în care un reprezentant al „societăţii civile” (restul, ce societate formăm!?) îl consideră „mortul din debara”, de care trebuie să ne descotorisim cât mai iute. Alţi semnatari ai volumului 7, Omagiu la Eminescu, îl prezintă pe Eminescu ca Poet naţional (Mihai CM Ardeleanu) alături de Taras Şevcenko (I. Cozmei), ca Pedeapsa perfecţiunii (Lucia Olaru Nenati), ca Model intelectual şi liric (Fl. Copcea) sau ca publicist (Mihai Sultana Vicol). Mai semnează alţi autori ataşaţi spiritualităţii eminesciene: Em. Marcu, N. Iosub, Dan Fărtăiş, L.D. Clement, Otilia Borcea, I. Ieţcu, iar răsfăţul poetic îl datorăm lui Eminescu, Vlahuţă, Gr. Vieru, Adrian Păunescu, Esenin, Puşkin, Baudelaire, Mallarmé, Rimbaud, Verlaine, E.A. Poe, Rilke, Kipling, Valeriu Matei, V. Tărăţeanu, N. Dabija, Viorel Dinescu, D. Matcovschi, Gh. Bâlici, Andrei Păunescu.
Volumul Omagiu lui Eminescu sau „revista-almanah”, cum a numit-o M. Cimpoi, a fost lansat la Dumbrăveni, la cea de-a VII-a ediţie a Festivalului internaţional „Mihai Eminescu” de la Dumbrăveni, comună care a devenit o „academie eminesciană prin invitaţii pe care i-a adus de-a lungul anilor” (Mihai Sultana Vicol). La ediţia aceasta au participat academicienii Eugen Simion, Maya Simionescu, Bogdan Simionescu, V. Tărârţeanu, M. Cimpoi, N. Dabija, scriitorii N. Georgescu şi Doina Rizea, Theodor Codreanu şi Lina Codreanu, V. Bahnaru, Viorel Dinescu şi Florentina Paraschiv, Tudor Nedelcea şi Olivia Nedelcea (autoarea vol. Eminescu, economistul), Em. Marcu, V. Spiridon, Lucia Olaru Nenati, Lili Bobu, I. Beldeanu, I. Cozmei, Liviu Huzdup, Gh. Bâlici, Elena Dabija, preoţii C. Jaba şi I. Pânzăr, consulul general al Ucrainei la Suceava, Vasyl Boechiko etc. Urma să sosească acad. Gh. Duca, preşedintele Academiei de Ştiinţe din Chişinău şi chiar preşedintele R. Moldova, N. Timofti, dar semnarea documentelor de preaderare la U.E. a R. Moldova au avut prioritate, fireşte.
Moderatorul Festivalului a fost, cum era de aşteptat, Eugen Simion, care a prezentat al 150-lea număr din colecţia „Opere fundamentale” (inaugurată tot cu Poezii de Eminescu), care însumează opera poetică eminesciană, ediţie îngrijită de N. Georgescu, cu prefaţa lui Eugen Simion. În 2015, urmează să apară, în aceeaşi colecţie, studiile şi articole politice, întrucât generaţii de români se regăsesc în Eminescu. Cu acelaşi spirit echilibrat, Eugen Simion a condamnat atât zelatorii( care au cerut chiar canonizarea Poetului), cât şi detractorii, nu mulţi, dar activi, agresivi: „Nu au dreptate cei care se supără pe noi, care spun ca Eminescu nu este poetul naţional. Mulţi îl acuză pe Eminescu că este un naţionalist, şovin, dar nu-i adevărat. Eminescu nu făcea în publicistica sa decât să apere independenţa tânărului stat. El este un unionist, un european. Toate acestea nu ar avea niciun rost dacă Eminescu nu ar fi fost un mare poet român, motiv pentru care autorul Scrisorilor „i-a cuprins şi ne-a cuprins pe toţi”.
Apreciindu-l pe Ioan Pavăl (un „om de ispravă, care promite şi se ţine de promisiuni”), în contrast cu lentoarea Ministerului Culturii, Eugen Simion s-a declarat impresionat de frumuseţea Bucovinei, a zonei Suceviţa, aidoma acad. Maya Simionescu, care şi-a redescoperit aici rădăcinile şi însemnătatea lor (părinţii săi fiind născuţi la Gura Humorului). „Am venit la Dumbrăveni pentru Eminescu. Ca biolog (domnia sa conduce de ani buni Institutul de Biologie Moleculară al Academiei Române, lucrând în tinereţe cu laureatul Premiului Nobel, George Emil Palade), spun că oamenii au nevoie de cultură, de carte şi veşnic trebuie să ne întoarcem la Eminescu cu cea mai mare bucurie, iar un om nu este deplin dacă nu este fertilizat prin cultură”.
Reputatul eminescolog şi filosof al culturii, Mihai Cimpoi, iniţiatorul şi diriguitorul Centrului Internaţional Academic „M. Eminescu” şi al Congresului Mondial al Eminescologilor, ambele fiinţând la Chişinău, a vorbit despre naţionalismul creator al lui Eminescu, văzut în contextul epocii şi din perspectiva consolidării tânărului stat român. „Eminescu a fost poetul naţional al tuturor românilor. El a vorbit şi despre blânda Basarabie în scrierile sale”. El a anunţat şi de formarea unei comisii academice de studiere a bolii şi cauzei morţii lui Eminescu.
Acad. N. Dabija, (care a debutat recent cu un roman de mare succes de public şi critică literară, Temă pentru acasă), cu acelaşi aplomb şi rostire vibratoare, a menţionat că Eminescu a reuşit să ne reunească. La repetatele acuzaţii ale unor confraţi din Ţară, cum că basarabenii au rămas la Eminescu, N. Dabija le răspunde: „Noi vă aşteptăm să-l cunoaşteţi deplin pe Eminescu. El este un om total, este mai presus de orice al nostru, al tuturor românilor, este alesul lui Dumnezeu, că a scris dumnezeieşte. Eminescu ne adună şi ne va aduna mereu”.
Considerând Dumbrăvenii ca un centru spiritual Eminescu, Theodor Codreanu a adus un omagiu lui G. Munteanu, la împlinirea celor nouă decenii de la naştere, dezvăluind că ilustrul profesor proiectase „un uriaş ansamblu Hyperion, alcătuit din şase volume, din care n-au apărut decât două în timpul vieţii (Hyperion. I şi Eminescu şi eminescianismul).
Cu recunoştinţă pentru Eugen Siumion, cel care a transcris, ca şomer, parte din manuscrise, în cadrul colectivului „Eminescu” al Academiei, condus de Perpessicius (1957-1964), exigentul şi competentul editor N. Georgescu explică avatariile reeditării operei poetice eminesciene, diferenţele textuale, necesitatea îmbogăţirii notelor de subsol, greşelile de tipar: „unele dintre ele au făcut glorie, altele au creat legende sau au schimbat sensuri; greşeli tipografice de felul celor pe care le-am identificat în contextul eminescian m-au făcut să caut argumente în plus”.
Pentru Viorel Dinescu pare a ciudăţenie, o împietate, că la 125 de ani de la moartea Poetului „profanatorii de morminte se înverşunează să-i roadă cu dinţii lor galbeni şi cariaţi statuia pe care ne-am ridicat-o în inimile noastre. Cine să fie aceste hiene care nu te iartă nici după un secol de trecerea în Nirvana?” Îmi face plăcere să reamintesc că la ediţia a II-a a Congresului Mondial al Eminescologilor (Chişinău, septembrie 2013), poetul şi matematicianul Viorel Dinescu a făcut un succint expozeu despre omul de ştiinţă Eminescu.
Profesoara Lina Codreanu, tânăra debutantă şi în proză cu volumele Viaţa ca o poveste (Galaţi, Axis libri, 2013) şi Poştalionul (Iaşi, Junimea, 2014), autoarea unei exhaustive biobibliografii critice Theodor Codreanu (2012), în cadrul Bibliotecii „B.P. Hasdeu” din Chişinău, lucrare de excepţie cum rar se mai realizează în cultura română, şi-a demonstrat calităţile ca un autentic critic literar, prezentând vol. Shakespeare în viziunea lui Eminescu, semnat de Diana Cotescu şi Tudor Nedelcea.
Prin premiile acordate lui Eugen Simion, N. Georgescu şi M. Chiriac, a premiilor de excelenţă, a titlurilor de cetăţean de onoare al comunei, a unor trofee, dar mai cu seamă prin ediţia bibliofilă Poezii de Eminescu, premiată, Festivalul Internaţional organizat de Centrul Cultural „Mihai Eminescu” din Dumbrăveni şi-a atins cu asupra de măsură obiectivele propuse. Dumbrăvenii Bucovinei pot sta cu cinste, alături de marile centre culturale din lume indisolubil legate de viaţa şi activitatea „omului deplin al culturii româneşti” (C. Noica), iar astfel de acţinui culturale de calitate trebuie evidenţiate mereu pentru posibile şi sperate „contaminari” spirituale.
Tudor Nedelcea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu