Ca orice cetăţeni mândri de localitatea lor, severinenii au motive întemeiate de mândrie pentru oraşul lor, Drobeta Turnu Severin, denumire care reuneşte fericit, de fapt, două cetăţi: cea antică, romană (Drobeta) şi cea feudală, modernă (Turnu lui Sever). Mândria severinenilor este, aşadar, îndreptăţită şi legitimă pentru că aici a fost punctul de legătură al victoriei Ţării Româneşti cu Europa, cu civilizaţia occidentală, prin împăratul Traian, aici împăratul Constantin cel Mare, care a oficializat creştinismul prin Edictul de la Milano din 313 (acum 1700 de ani), a refăcut castelul roman de la Drobeta, consolidând, astfel, podul latinităţii şi creştinităţii, aici a pus, pentru prima dată, piciorul pe pământ românesc, la 8 mai 1866, prinţul Carol I de Hohenzolern, viitorul rege al Neatârnării României, aici a fost reînfiinţată Episcopia Severinului şi Strehaiei (şi întronizarea episcopului P.S. dr. Nicodim Nicolaescu, om al locului), după 600 de ani.
Toate aceste date istorice le aflăm din albumul monografic al Ilenei Roman, Drobeta Turnu Severin (Craiova, Editura MJM, 2013), album-ghid istoric, cultural şi turistic ce va fi lansat cu prilejul zilelor municipiului din perioada 20-25 aprilie, având în centrul aniversărilor pe Sf. Gheorghe, purtătorul de biruinţă, patronul spiritual al severinenilor. Am sugerat ca piaţa centrală, cuprinsă între Primărie-Cadrela Episcopală-Castelul Artelor să poarte numele benefic al Sfinţilor Mari Împăraţi, întocmai ca Apostolii, Constantin şi mama sa, Elena, cu prilejul celebrării celor 17 secole de creştinism oficial, precedând, astfel, ediţia a VI-a a simpozionului Mehedinţi-istorie, cultură şi spiritualitate, organizat de Episcopia Severinului şi Strehaiei, pus sub patronajul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, promotori ai libertăţii religioase.
Autoarea, Ileana Roman, scriitoare de profesie, beneficiind de consultanţa ştiinţifică a lui Tudor Răţoi, consacră ca vârsta a oraşului (modern, bineînţeles) cifra 180 de ani, întemeiat fiind, aşadar, la 22 aprilie 1833, graţie generalului Kiseleff („om din răsărit cu vederi apusene”), dar şi al contextului european, Pacea de la Adrianopol din 1829 stipulând Principatelor Române „deplina libertate a comerţului pentru toate produsele solului şi industriei lor”. Era conceput ca un „oraş de negoţ”, în vatra castrului roman Drobeta, pe malul bătrânului fluviu. Pentru grabnica lui dezvoltare şi pentru atragerea locuitorilor din Cerneţi, capitala judeţului, domnitorul Al. Ghica acordă facilităţi străinilor (austrieci, nemţi, italieni, greci, evrei etc.) de a se aşeza şi de a investi aici, de a dezvolta activitatea portuară. I s-a dat numele de Turnu-Severin (şi nu de Drobeta, nume îngemănate abia în 1970), pentru că, în mentalul colectiv, numele împăratului Septimiu Sever, cel care ridicase oraşul la rangul de colonia (drobetanii având aceleaşi drepturi cu locuitorii Romei!) şi ale cărui ruine se păstrează, era încă rostit cu evlavie.
Drobeta (drubeta = despicătură, la geţi) a beneficiat de romanizare, graţie războaielor daco-romane ( în memoria acestui eveniment istoric, Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni a dezvelit, în 2006, două plăci, la Drobeta Turnu Severin şi la Cladovo, Serbia), devenind primul centru urban din Oltenia, în secolul al III-lea avea o populaţie însemnată, de circa 40.000 locuitor), şi al treilea din Dacia, după Sarmizegetusa şi Apullum. Împăratul Hadrian (117-138) îl declară municipiu în 121, având o populaţie de 14.000 locuitori, iar Septimiu Sever (193-211) îl ridica la rangul de colonia (în 193). Apolodor din Damasc îl face cunoscut lumii prin construirea celebrului pod, utilizând o tehnologie extrem de avansată pentru acele vremuri. Următorii împăraţi îşi aduc propria lor contribuţie: Constantin cel Mare (302-337) reface castrul, Justinian (527-565) adaugă un turn, după care oraşul intră în „atenţia” popoarelor migratoare, a regatului maghiar, a Imperiului otoman, motiv pentru care Papa Grigorie a trimis călugări dominicani (în 1238), iar cavalerii ioaniţi s-au organizat într-un detaşament (fiinţând până în 1259).
Cetatea medievală a Severinului devine o redută strategică la Dunăre, aici îşi are reşedinţa banul de Severin ( primul fiind Luca, în 1233), mutat ulterior la Strehaia şi la Craiova. Însuşi domnitorii purtau titlul de ban. Mircea cel Bătrân a înfiinţat Bănia Severinului şi aici încheie un tratat de alianţă cu Sigismund al Ungariei (în 1406), iar Iancu de Hunedoara este încoronat, tot aici, în 1441, comite de Timişoara şi ban al Severinului.
Oraşul renaşte în timpul Regulamentului Organic (1829-1834), ctitorii săi moderni numindu-se gen. Pavel Kiseleff, arh. Xavier Villacrose, ing. Moritz van Ott, precum şi domnitorii Al. Ghica şi Barbu Ştirbei. În 1841, devine capitală de judeţ, apoi municipiu în 1860. Societatea de Navigaţie pe Dunăre de la Viena înfiinţează portul şi şantierul naval, croind astfel drumul evoluţiei ediliare, culturale şi industriale a localităţii. Parcurile, fântânile (culminând cu celebra fântână a lui C. Lucaci), arhitectura clădirilor, străzile lungi şi drepte, bisericile, şcolile (între care tronează Liceul „Traian”), Castelul de Apă, Palatul cultural Th. Costescu, baia comunală etc. dau personalitate unui oraş cu un potenţial turistic încă neexploatat plenar din punct de vedere turistic, căci aşa cum consemna Al. Vlahuţă, la 1900: „Turnul Severinul se arată în asfinţitul soarelui ca-ntr-un decor de teatru. Dunărea, lărgită, taie o curbă în ţărmul românesc şi împinge oraşul pe o înălţime acoperită cu arbori[...] Oraş european, cu clădiri frumoase, cu şcoli măreţe, cu uliţi mari şi drepte”.
Perioada comunistă se remarcă prin industrializare, aici construindu-se Hidrocentrala Porţile de Fier, combinatele de celuloză, de industrializare a lemnului, cel de chimie de la Halânga şi alte industrii, „privatizate” după 1990.
Ca orice oraş european, Drobeta Turnu Severin se remarcă şi prin mari instituţii de prestigiu naţional: Muzeul Regiunii Porţilor de Fier (fondat în 1912), Muzeul de Artă, Biblioteca „I.G. Bibicescu” (fondată în 1921 de fostul guvernator al Băncii Naţionale), Arhivele Naţionale, Turnul Artelor, Centrul Cultural Mehedinţi, Colegiul Naţional „Traian”, înfiinţat în 1893, cu profesori celebri (Th. Costescu, I.St. Paulian, Al. Bărcăcilă, C.D. Ionescu, D. Papadopol etc.), cu elevi deveniţi celebrităţi în domeniile lor: scriitorii (Şerban Cioculescu, Al. Dima, Emil Manu, Marius Tupan, Alice Voinescu, I.C. Chiţimia, I. Biberi), sculptorul Gh. Anghel, matematicianul Petre Sergescu, savanţii Gh. Ionescu-Şişeşti, St. Odobleja, medicii Victor Gomoiu, St. Milcu, arheologii D. Tudor şi D. Berciu, regizorul Geo Saizescu, actorul Virgil Ogăşanu etc.
În Drobeta Turnu Severin pulsează o viaţă culturală, editorială şi publicistică demnă de semnalat, prin „Societatea Scriitorilor Danubieni” (condusă de omniprezenta Ileana Roman), cenaclul literar „Orfeu”, revistele „Amfitrion”, „Răstimp”, „Caligraf”, editurile Prier şi Lumina (organizatoarea tradiţionalului Festival Internaţional de Poezie „Mihai Eminescu”, graţie lui Fl. Copcea), prin Casa de Cultură a Primăriei care organizează „Zilele Severinului”, „Rapsodii de toamnă severineană” şi „Galele de excelenţă”(organizate excelent de primarul C. Gherghe), prin Episcopia Severinului şi Strehaiei, tânără, dar trudnică.
Arta monumetală şi peisagistică, bine menţionată de autoarea albumului Drobeta Turnu Severin, Ileana Roman, întregeşte imaginea unui oraş cultural prooccidental.
Altfel spus de Ileana Roman, „Pentru ceea ce exprimă, de regulă, un oraş de margine, Severinul este o excepţie. El nu mărgineşte, ci dezmărgineşte[...] Severinul este un oraş european prin naşterea şi prin renaşterile sale. Drobeta, prima cetate romană din Dacia, a fost un oraş privilegiat de civilizaţia imperial-occidentală”.
Tudor Nedelcea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu