joi, 27 februarie 2025

Un veac jumate de la nașterea Reginei noastre

Regina Maria are soarta asemănătoare Anei, soția meșterului Manole: „Ana ține zidurile Mănăstirii Argeșului pe umeri, dar Manole primește laudele, el este «meșterul valah cu nume de fântână» (Labiș), în timp ce prin fântână curg lacrimile Anei”, cum excelent a sesizat acad. Gheorghe Păun, fondatorul și conducătorul prestigioasei reviste „Curtea de la Argeș”. Regina Maria are un destin asemănător datorită rolului și implicarea decisivă în intrearea României în Primul Război Mondial de partea cui trebuia până la recunoașterea internațională a Unirii cea Mare. În opinia mea, are un rol mai important decât al regelui Ferdinand, dar laudele le primește regele consort, care are statui în țară și unde zac românii (în Alsacia și Lorena, de pildă), dar Regina Maria este undeva în spate. În comuna vâlceană Măciuca, reginei i s-a ridicat o statuie ecvestră, realizată excelent artistic, dar zace într-o comună (comuna lui D. Drăghicescu) în loc să fie multiplicată și așezată în marile orașe ale Țării. Anul acesta se împlinește un veac și jumătate de la nașterea reginei naționaliste, cum am numit-o într-un articol anterior și cred că este necesar să ne aducem aminte de eroii neamului nostru, indiferent de sorgintea lor. Mă voi sprijini, în evocarea cu empatie, a vieții și activității Reginei, de două lucrări: Maria – Regina Marii Uniri (Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni și Fundația „Andrei Șaguna”, 2013) și N Mareș, Regina Maria a României. Zece schițe (Editura Fundației „România de mâine”, 2024).

miercuri, 19 februarie 2025

Petre Gigea despre 'Un respectabil istoric al României'

Ajuns la o vârstă venerabilă (95 de ani), Petre Gigea-Gorun nu se dă bătut; îl dor picioarele, dar mintea-i ajunsă la deplină maturitate („capul mi se învârte”, cum mi-a declarat savantul C. Bălăceanu-Stolnici la cei 100 de ani ai săi). Născut la 31 martie 1930, în comuna doljeană Goicea Mică, coleg cu istoricul Șt. Ștefănescu, localitate care-l are cetățean de onoare pe Dimitrie Gusti, Petre Gigea și-a făcut studiile elementare (1937-1941), continuate la Liceul Comercial „Gh. Ghițu” din Craiova (1941-1949) și finalizate la Academia de Studii Economice (ASE), Facultate de Finanțe și Credit din București, în 1956. Cu vocație managerială, a îndeplinit diverse funcții administrative: șef al Secției financiare a regiunii Oltenia (1956-1964), primar al Craiovei (1964-1968), primvicepreședinte al Consiliului Popular al jud. Dolj (1968-1977), consilier și ministru al Finanțelor (1978-1986), guvernator al României la FMI și la Banca Mondială (1981-1986), ambasador extraordinar și plenipotențiar al României la Paris (1986-1990) și la UNESCO (1987-1990). După 1990, a activat ca director economic într-o societate mixtă română-canadiană, profesor universitar. S-a remarcat și ca scriitor, fiind autorul a cel puțin 50 lucrări (deși nu-i membru al Uniunii Scriitorilor din România).

vineri, 14 februarie 2025

Spirit sagace, competent și profesionalist - Florian Roatiș

Între personalitățile marcante care merită să figureze în sintagma dragă mie, România dincolo de București, numele filosofului, omului de cultură, universitarului Florian Roatiș este pe deplin îndreptățit. Îl îndreptățește activitatea sa științifică și culturală prodigioasă, concretizată în lucrări fundamentale. Spre a-i încondeia profilul intelectual folosesc antologia lui Marin Diaconu, 17 gânditori în autoprezentări subiective, apărută în colecția „Biblioteca de filosofie românească”, coordonată de vrednicul și profundul Adrian Michiduță (prea puțin cunoscut publicului cititor) la editura craioveană Aius, în 2008. Datele cuprinse în Autoprezentare sunt exacte și complete. Florian Roatiș s-a născut la 17 noiembrie 1948 în satul maramureșean Băsești (al celebrului patriot George Pop de Băsești), fiind al șaptelea copil al Mariei (n. Matei) și al lui Ioan Roatiș. Școala primară și gimnazială le-a urmat, între 1955-1962, în comuna natală, unde „în pofida lipsurilor materiale și a inerentelor umilințe, am descoperit lumea mirifică și infinită a cărților”, „caracterul magic și sacru” al acestora.

luni, 10 februarie 2025

O carte incitantă, trebuincioasă - Mici meserii uitate sau dispărute

Unora le plac florile sau animalele, altora, cărțile, evident cele trebuincioase omului. O astfel de carte mi-a oferit recent, de Sărbători, de soții: avocat dr. Cristina-Narcisa Vergatti și prof. univ. dr. Radu-Ștefan Vergatti, cu un titlu incitant: Mici meserii uitate sau dispărute (București, Editura Mica Valahie, 2024, 230 p, 17x24 cm). În loc de prefață, autorii fac Mărturisiri lămuritoare, necesare și, în mare parte, inedite: „Am început să scriem această carte în urma unor convorbiri lungi, de familie, în care ne aminteam copilăria, adolescența și tinereațea noastră. Soția mea și cu mine am avut ceva în comun: amândoi am fost crescuți și de bunicile noastre (cu mai mult timp), părinții erau și pe atunci ocupați cu câștigarea pâinii zilnice și rămâneam eu mai puțin timp să se ocupe permanent de copii”. Lungi convorbiri de familie și fructuoase (pentru noi cititorii, relevatoare), căci ambii autori provin din familii celebre, boierești (în sensul real, adânc al cuvântului). Soția, Cristina-Narcisa Vergatti, un avocat bucureștean de renume, s-a născut și copilărit pe strada Icoanei (unde a locuit și acad. Dan Simonescu).

vineri, 31 ianuarie 2025

Seniori ai culturii - Emil Boroghină

Emil Boroghină este un Om-instituție. Actor, regizor, lider de sindicat (a rezolvat problema locuințelor, buteliilor etc. pentru actori), fondator de instituții (director al Festivalului Internațional „Shakespeare”- 1994-2022, al Programului „Teatrul Poesis”, la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova, în colaborare cu Teatrul „Nottara” și Muzeul Național al Literaturii Române), director al Casei Creației Populare Dolj (1971-1975), dar mai ales director general al Naționalului craiovean (1988-2000), Emil Boroghină și-a lăsat amprenta asupra activității instituțiilor, asupra culturii din Bănie și nu numai. Altfel spus de Radu Beligan, Președintele Institutului Internațional de Teatru în trei mandate: „Emil Boroghină e un om care rezolvă orice. E un personaj foarte interesant, pe care eu, dealtfel, îl studiez. Mi-ar fi plăcut să fiu ca el, dar n-a fost să fie. Cred că actualul director al Naționalului craiovean este cel mai bun director de teatru care a existat la noi în această jumătate de secol”.

vineri, 17 ianuarie 2025

Săluc Horvat și Eminescu, aproapele său

În epoca postdecembristă, Eminescu a făcut, din păcate, și obiectul unui abject act de denigrare din partea unor necunoscuți; din păcate, chiar unii intelectuali ne-au recomandat: „despărțirea de eminescianism” (Virgil Nemoianu, „Astra”, nr. 7/1990) sau „despărțirea de Eminescu era obligatorie pentru a avea speranța să facem din el contemporanul nostru” (N. Manolescu, „Dilema”, nr. 265/1998, p. 6). Unii dintre contemporanii noștri, postdecembriști au refuzat să dea ascultare acestui îndemn și ei fac parte din elita intelectuală care așează axiologia la baza valorificării plenare a clasicilor români: Dimitrie Vatamaniuc, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, G. Munteanu, Gh. Bulgăr, Eugen Simion, D.R. Popescu, Mihai Cimpoi, Th. Codreanu, N. Georgescu, Ilie Bădescu, M. Ungheanu etc. Între aceștia, un loc aparte îl ocupă un „om al Nordului” care „judecă la rece” (Mihai Cimpoi) problematica eminesciană: Săluc Horvat. Critic și istoric literar, editor, gazetar, bibliolog și bibliofil, Săluc Horvat s-a născut la 23 iunie 1935, în satul Șigău din județul Cluj, unde și-a început studiile, finalizate la Facultatea de Filologie a Universității Babeș-Bolyay din Cluj-Napoca. A fost bibliograf principal și director al Bibliotecii Universității din Baia Mare, profesor la colegiile naționale „Mihai Eminescu” și „Gheorghe Șincai” din Baia Mare, introducând în planul de învățământ liceal „biblioteconomia” ca disciplină de studiu, urmând exemplu savantului-bibliolog, acad. Dan Simonescu. Horvat însuși a elaborat, în 1979, un manual de „Biblioteconomie”, apoi Introducere în biblioteconomie (1996) și Cartea de-a lungul anilor (2015). „Unul dintre cei mai de seamă intelectuali maramureșeni”, cum îl caracterizează conf. univ. dr. Ștefan Vișovan, Săluc Horvat face parte dintre inițiatorii și fondatorii revistei „Nord Literar”, este redactor al revistei „României KmO”, fondator și președinte al Asociației Scriitorilor din Baia Mare, se află printre inițiatorii înființării la Baia Mare a unei instituții de învățământ superior, unde și-a început activitatea didactică ca lector.

joi, 19 decembrie 2024

Și necuvântătoarele au suflet...

„Și a zis Dumnezeu: «Să scoată pământul ființe vii după felul lor: dobitoace, târâtoare și fiare sălbatice după felul lor». Și a fost așa: A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, și dobitoacele după felul lor, și toate târâtoarele pământului după felul lor. Și a văzut Dumnezeu că este bine”. Am citat din Biblia sau Sfânta Scriptură, ediție jubiliară a Sfântului Sinod, apărută cu binecuvântarea și prefața P.F.Teoctist, versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania (Editura Institutului Biblic și de Misiune al B.O.R. , 2001), Întâia carte a lui Moise. Facerea, cap. 1/24, p. 23. Așadar, Cartea Sfântă ne lămurește că „întru-nceput a făcut Dumnezeu cerul și pământul”, dar „pământul era nedeslușit și ne-mplinit” și, ca atare, a creat toate cele: lumină și întuneric, ape și pământ (care „să odrăslească verdeață: iarbă purtătoare de sămânță, după felul și asemănarea ei, și pom roditor, care după felu-i să dea rod cu sămânța-n sine pe pământ”), și soare, lună, stele și, pești și păsări și, în ziua a șasea, a făcut „om după chipul și asemănarea Noastră, ca să stăpânească peste peștii mării și peste păsările cerului și peste dobitoace și peste tot pământul și peste toate vietățile ce se târăsc pe pământ!”, dându-le „toată iarba verde spre hrană”.