Marin Sorescu şi Basarabia

Basarabia şi Oltenia, două provincii româneşti aflate la extremităţile arealului românesc, au evoluat istoric ca doi fraţi siamezi. Basarabia şi-a luat nobilul nume de la celebra familie boierească oltenească, a Basarabilor, cum atestă şi George Coşbuc in volumul Din Ţara Basarabilor (Bucureşti, 1901).

Fraternitatea celor două provincii a fost comentată de personalităţile lor. Dacă Grigore Vieru, de pildă, a scris că „s-au aplecat mereu şi se apleacă asupra literaturii basarabene lingviştii din Bucureşti, Iaşi, Cluj, la fel scriitorii Adrian Păunescu şi Victor Crăciun din Bucureşti, Th.Codreanu din Huşi, Adrian Dinu Rachieru din Timişoara, Viorel Dinescu din Galaţi, Tudor Nedelcea din Craiova ” (Gr.Vieru, Limba română este patria mea, Chişinău, 2008, p.347), este cazul să atestăm că şi genialul Marin Sorescu a avut o relaţie aparte cu Basarabia şi intelectualii săi: Grigore Vieru, M. Cimpoi, N. Dabija, Valeriu Matei, Leonida Lari etc.

Pictorul pedagog, 75 de ani - Ovidiu Bărbulescu

Încet şi pe îndelete, pictorul şi profesorul craiovean Ovidiu Bărbulescu a ajuns la 75 de ani, prilej nimerit pentru vernisarea unei expoziţii personale de pictură şi grafică la galeria „Arta” din Bănie, pe 4 mai 2015, în organizarea filialei Craiova a Uniunii Artiştilor Plastici din România şi a Muzeului de Artă.

Ovidiu Bărbulescu s-a născut într-un spaţiu matrice aparte, în comuna Bobiceşti din fostul judeţ Romanaţi, azi judeţul Olt, la 29 mai 1940. Este o deosebită, de-a lungul Olteţului, unde, pe o distanţă de numai 16km s-au născut un număr însemnat de pictoriŞ Paul Tudor (la Balş), N.Truţă (Dobreţu), Sabin Bălaşa, Cristi Dincă şi Oana Popescu (Dobriceni), G.Păunescu, Severică Mitrache şi Ovidiu Bărbulescu (Bobiceşti), N.Sârbu (Morunglav), N.Predescu, Victor Pârloc şi Al.Trestian (Făureşti), iar peste deal, la Bulzeşti, ca strajă valorică, inegalabilul scriitor şi pictor Marin Sorescu. De altfel, lucrările acestora au fost reunite în expoziţia Pictori din Satele Unite ale Olteţului, gândită şi organizată de Muzeul Judeţean Olt şi Muzeul de Artă din Craiova, la Slatina, la 14 septembrie 2013.

Andersen şi românii

Pe 2 aprilie, micii cititori din întreaga lume au sărbătorit Ziua Internaţională a Cărţii pentru Copii, zi instituită din 1976, în chiar ziua de naştere a celebrului scriitor de literatură pentru copii, Hans Christian Andersen (1805-1875), anul acesta împlinindu-se şi 210 ani de la naşterea sa. Era necesară, firească, instituirea unei asemenea zi în condiţiile în care, azi, Galaxia Marconi pare să „învingă” Galaxia Gutenberg, când copiii sunt văzuţi mai mult în faţa calculatorului decât cu o carte în mână.

Dar cine este scriitorul care a determinat instituirea Zilei Internaţionale a Cărţii pentru Copii? Este unul dintre scriitorii lumii cei mai citiţi şi apreciaţi de tinerii cititori. Cine n-a citit şi apreciat Soldatul de plumb, Privighetoarea, Răţuşca cea urâtă, Hainele cele noi ale împăratului, Lebedele, Crăiasa Zăpezii, Prinţesa şi mazărea, Zâna mării? În plus, pentru noi, românii, Andersen are o rezonanţă aparte, făcându-ne cunoscuţi pe Mapamond printr-o carte de călătorii despre meleagurile noastre. Pe lângă scrierea unor basme fermecătoare, Andersen a călătorit şi a scris despre aceste călătorii, fiind supranumit, în epocă, „domnul Europa”. El a intreprins 29 de călătorii, fiind scriitorul cu cel mai mare număr de călătorii măsurabile în kilometri.

Mehedinţene

Poziţionat în sud-vestul României, judeţul Mehedinţi sau Ţara Severinului are, ca şi celelalte judeţe, o istorie îndelungată, completată de mituri şi legende, frumuseţi naturale sau făurite de om, personalităţi care au depăşit garniţele ţării. Se întinde de la Şviniţa (localitate cu populaţie majoritar sârbească) din Clisura Dunării până la Salcia, în sud-est, de la Butoieştii lui C. Rădulescu-Motru până la nordul muntos, pe o suprafaţă de aproape 5.000 kmp, cu cinci oraşe, 61 de comune, 344 de sate şi cu o populaţie de 2. 665.000 locuitori. Are un potenţial turistic neexploatat încă plenar, începând cu renumitele Cazane, descrise şi de celebrul scriitor danez Hans Chr. Andersen, până la Orşova, la Complexul carstic Ponoare (cu pădurea de liliac şi „Podul lui Dumnezeu”, Peştera Izverna – explorată şi de marele Cousteau) şi, bineînţeles, monumentele istorice din Drobeta Turnu Severin. Îndrăgita interpretă de muzică populară, Niculina Stoican, a realizat şi un CD privind frumuseţile din nordul Mehedinţului, inclus în caseta ce cuprinde muzica sa.

Jubileul celebrei statui - Eminescu - de Gheorghe D. Anghel

Puţini sunt sculptori care şi-au făcut o adevărată obsesie pentru o personalitate marcantă, cum este cazul lui Gheorghe D. Anghel. Deşi a transfigurat în bronz şi busturile altor mari români (George Enescu, N. Bălcescu, Th. Pallady, Andreescu, Luchian, Vasile Pârvan), Eminescu a fost visul voeţii sale. Sau cum scrie Paul Rezeanu într-un pertinent studiu, Sculptorul Gheorghe D. Anghel şi Eminescu („Revista muzeelor”, nr. 4, 1995, p. 53-55), din care vom prelua multe date şi informaţii, „niciun alt confrate nu a fost preocupat, în aşa măsură, de-a lungul întregii sale vieţi de chipul lui Eminescu. S-a spus, şi credem, pe bună dreptate, că începutul şi sfârşitul creaţiei sale artistice l-a constituit nemurirea în bronz a marelui poet”.

Centrul istoric al Craiovei - Inaugurat la 15 mai 2015

CRAIOVA...Străvechea Pelendavă dacică, rezidită de romani... Apărată la nord de marele val al „Brazdei lui Novac”, ale cărui urme se văd şi azi...Moşie „de strămoşie” a Basarabilor. Scaun de Bănie al Craioveştilor. Oraşul care a îmbrăcat zaua de aur a lui Mihai Viteazul şi cămaşa tragică a Domnului Tudor. Tribuna de piatră a proclamaţiei de la Izlaz, oraş al primului guvern provizoriu al paşoptiştilor. Oraşul lui Theodor Aman şi al lui Traian Demetrescu. Oraşul în care a copilărit Macedonski şi s-a stins lira lui Cârlova. Primul oraş electrificat al Munteniei. Oraşul cu un centru plin de merite: singura cetate valahă „a cărei uliţă principală e croită astronomiceşte pe meridian”. Oraşul cu o mie de moşieri. „Oraşul cu o sută de mahalale”, în 1938.

Centenarul naşterii - Patriarhul Teoctist sau rezistenţa prin credinţă

Născut la 7 febr. 1915 în satul botoşenean Tocileni, ca al zecelea din cei unsprezece copii ai Marghioalei şi Dumitru, Toader urmează şcoala primară în satul natal (1921-1926), intră ca frate la schitul Sihăstria şi apoi la Mănăstirea Vorona din jud. Botoşani (1928), urmează Seminarul monahal al fraţilor elevi de la Mănăstirea Neamţ (1930) şi cel de la Mănăstirea Cernica (1932-1940). Între 1940-1944, urmează cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, absolvite cu calificativul „Magna cum laude”, precum şi cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie de la Iaşi (1946-1948). La 6 aug. 1935, a depus voturile monahale la Mănăstirea Bistriţa, primind numele de Teoctist, hirotonit ierodiacon (1937) şi deacon la Catedrala Patriarhiei din Bucureşti (1 aug. 1943), transferat, la 1 martie 1945, la Catedrala Mitropoliei din Iaşi.