Andersen şi românii

Pe 2 aprilie, micii cititori din întreaga lume au sărbătorit Ziua Internaţională a Cărţii pentru Copii, zi instituită din 1976, în chiar ziua de naştere a celebrului scriitor de literatură pentru copii, Hans Christian Andersen (1805-1875), anul acesta împlinindu-se şi 210 ani de la naşterea sa. Era necesară, firească, instituirea unei asemenea zi în condiţiile în care, azi, Galaxia Marconi pare să „învingă” Galaxia Gutenberg, când copiii sunt văzuţi mai mult în faţa calculatorului decât cu o carte în mână.

Dar cine este scriitorul care a determinat instituirea Zilei Internaţionale a Cărţii pentru Copii? Este unul dintre scriitorii lumii cei mai citiţi şi apreciaţi de tinerii cititori. Cine n-a citit şi apreciat Soldatul de plumb, Privighetoarea, Răţuşca cea urâtă, Hainele cele noi ale împăratului, Lebedele, Crăiasa Zăpezii, Prinţesa şi mazărea, Zâna mării? În plus, pentru noi, românii, Andersen are o rezonanţă aparte, făcându-ne cunoscuţi pe Mapamond printr-o carte de călătorii despre meleagurile noastre. Pe lângă scrierea unor basme fermecătoare, Andersen a călătorit şi a scris despre aceste călătorii, fiind supranumit, în epocă, „domnul Europa”. El a intreprins 29 de călătorii, fiind scriitorul cu cel mai mare număr de călătorii măsurabile în kilometri.

Mehedinţene

Poziţionat în sud-vestul României, judeţul Mehedinţi sau Ţara Severinului are, ca şi celelalte judeţe, o istorie îndelungată, completată de mituri şi legende, frumuseţi naturale sau făurite de om, personalităţi care au depăşit garniţele ţării. Se întinde de la Şviniţa (localitate cu populaţie majoritar sârbească) din Clisura Dunării până la Salcia, în sud-est, de la Butoieştii lui C. Rădulescu-Motru până la nordul muntos, pe o suprafaţă de aproape 5.000 kmp, cu cinci oraşe, 61 de comune, 344 de sate şi cu o populaţie de 2. 665.000 locuitori. Are un potenţial turistic neexploatat încă plenar, începând cu renumitele Cazane, descrise şi de celebrul scriitor danez Hans Chr. Andersen, până la Orşova, la Complexul carstic Ponoare (cu pădurea de liliac şi „Podul lui Dumnezeu”, Peştera Izverna – explorată şi de marele Cousteau) şi, bineînţeles, monumentele istorice din Drobeta Turnu Severin. Îndrăgita interpretă de muzică populară, Niculina Stoican, a realizat şi un CD privind frumuseţile din nordul Mehedinţului, inclus în caseta ce cuprinde muzica sa.

Jubileul celebrei statui - Eminescu - de Gheorghe D. Anghel

Puţini sunt sculptori care şi-au făcut o adevărată obsesie pentru o personalitate marcantă, cum este cazul lui Gheorghe D. Anghel. Deşi a transfigurat în bronz şi busturile altor mari români (George Enescu, N. Bălcescu, Th. Pallady, Andreescu, Luchian, Vasile Pârvan), Eminescu a fost visul voeţii sale. Sau cum scrie Paul Rezeanu într-un pertinent studiu, Sculptorul Gheorghe D. Anghel şi Eminescu („Revista muzeelor”, nr. 4, 1995, p. 53-55), din care vom prelua multe date şi informaţii, „niciun alt confrate nu a fost preocupat, în aşa măsură, de-a lungul întregii sale vieţi de chipul lui Eminescu. S-a spus, şi credem, pe bună dreptate, că începutul şi sfârşitul creaţiei sale artistice l-a constituit nemurirea în bronz a marelui poet”.

Centrul istoric al Craiovei - Inaugurat la 15 mai 2015

CRAIOVA...Străvechea Pelendavă dacică, rezidită de romani... Apărată la nord de marele val al „Brazdei lui Novac”, ale cărui urme se văd şi azi...Moşie „de strămoşie” a Basarabilor. Scaun de Bănie al Craioveştilor. Oraşul care a îmbrăcat zaua de aur a lui Mihai Viteazul şi cămaşa tragică a Domnului Tudor. Tribuna de piatră a proclamaţiei de la Izlaz, oraş al primului guvern provizoriu al paşoptiştilor. Oraşul lui Theodor Aman şi al lui Traian Demetrescu. Oraşul în care a copilărit Macedonski şi s-a stins lira lui Cârlova. Primul oraş electrificat al Munteniei. Oraşul cu un centru plin de merite: singura cetate valahă „a cărei uliţă principală e croită astronomiceşte pe meridian”. Oraşul cu o mie de moşieri. „Oraşul cu o sută de mahalale”, în 1938.

Centenarul naşterii - Patriarhul Teoctist sau rezistenţa prin credinţă

Născut la 7 febr. 1915 în satul botoşenean Tocileni, ca al zecelea din cei unsprezece copii ai Marghioalei şi Dumitru, Toader urmează şcoala primară în satul natal (1921-1926), intră ca frate la schitul Sihăstria şi apoi la Mănăstirea Vorona din jud. Botoşani (1928), urmează Seminarul monahal al fraţilor elevi de la Mănăstirea Neamţ (1930) şi cel de la Mănăstirea Cernica (1932-1940). Între 1940-1944, urmează cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, absolvite cu calificativul „Magna cum laude”, precum şi cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie de la Iaşi (1946-1948). La 6 aug. 1935, a depus voturile monahale la Mănăstirea Bistriţa, primind numele de Teoctist, hirotonit ierodiacon (1937) şi deacon la Catedrala Patriarhiei din Bucureşti (1 aug. 1943), transferat, la 1 martie 1945, la Catedrala Mitropoliei din Iaşi.

La Bucureşti - Premiile Muzeului Naţional al Literaturii Române

Între marile instituţii de cultură din ţară, Muzeul Naţional al Literaturii Române îşi are locul său binemeritat, adăpostind şi valorificând deopotrivă un preţios tezaur literar (manuscrise, corespondenţă, cărţi – în majoritate cu autograf -, obiecte aparţinătoare scriitorilor, lucrări de artă, înregistrări audio-video etc.

Paradoxal, înfiinţarea acestei instituţii se datorează lui ...Mihai Eminescu. Din sumele alocate sărbătoririi centenarului naşterii sale, în 1950, şi rămase necheltuite s-a hotărât achiziţionarea unor documente literare (manuscrise, fotografii, cărţi etc.) aparţinând altor scriitori români, care au format fondul de bază, incipient, al unui muzeu naţional consacrat literaturii române. Un merit esenţial în creionarea acestei instituţii l-a avut preşedintele Uniunii Scriitorilor de atunci, Mihai Beniuc.

O nouă ediţie Eminescu

„Orice lectură nouă din Eminescu ne pune în faţa aceleiaşi dileme: ce ne place din Eminescu, ce primeşte, azi, sensibilitatea noastră postmodernă din acest mare liric apărut într-o epocă în care romantismul european se încheiase şi simbolismul îşi anunţase deja prin Baudelaire primele acorduri?” se întreabă retoric Eugen Simion, criticul literar care a iniţiat şi a realizat, în plan pragmatic, numeroase proiecte legate de „omul deplin al culturii româneşti”(C. Noica).