Episcopia Severinului şi Strehaiei

Episcopia Severinului şi Strehaiei este foarte tânără. Ea a fost reînfiinţată în 2003, la propunerea mitropolitului Olteniei de atunci, IPS Teofan Savu, după 600 de ani, are jurisdicţie canonică asupra tuturor unităţilor bisericeşti din Mehedinţi (5 protopopiate, 200 de parohii, 148 filii, 11 mănăstiri şi 220 de episcopii, este organizată în şapte sectoare (administrativ-bisericesc, economic, cultural, învăţământ şi tineret, cercetare-dezvoltare, social şi media). 

La 11 februarie 2004 a fost ales episcop (pe legea veche) de către Colegiul Electoral Bisericesc, P.S. Nicodim Nicolaescu, întronizat la 25 aprilie acelaşi an. A fost o alegere cu adevărat nimerită, pentru că vlădică este un om al locului, din com. Godeanu, care a cunoscut rigorile vieţii încă de mic copil. Are comportamentul unui ţăran de munte, autentic, crescut în evlavie şi dragoste pentru semenii săi, îmbrăcat azi în straie bisericeşti. Îi lipseşte aroganţa, ipocrizia şi prin scurta sa activitate ca episcop(anterior a fost vicar la Mitropolia Olteniei, este profesor la Facultatea craioveană de Teologie Ortodoxă) aminteşte de harisma înalţilor ierarhi Teoctist şi Nestor Vornicescu. Proverbul „Omul sfinţeşte locul”, se potriveşte ca o mănuşă (Înainte de începerea recentei Adunări Eparhiale i-a rugat pe membrii să nu-l laude!). 

Festivalul Internaţional de Poezie „Mihai Eminescu”

Ca în fiecare an, la Drobeta Tr. Severin (unde s-a stabilit, prin căsătorie, Matei Eminescu, fratele mai mic al Poetului, după demobilizarea din Războiul de Independenţă), Orşova (unde există o statuie a lui Eminescu, opera lui Marcel Guguianu) şi la Băile Herculane, se desfăşoară, între 14-16 ianuarie, Festivalul Internaţional de Poezie „Mihai Eminescu”. A fost iniţiat şi organizat de scriitorul severinean Florian Copcea, începând cu anul 1991, prin Fundaţia Culturală „Lumina” din Drobeta Tr. Severin, creată special pentru buna funcţionare a acestui festival şi sprijinirea spirituală a românilor din afara graniţelor ţării, în special pentru cei din Serbia, vecinii de frontieră ai mehedinţenilor. 

Nu întâmplător, la primul Congres Mondial al Eminescologilor, iniţiat şi organizat de acad. Mihai Cimpoi, la Chişinău, între 3-5 septembrie 2012, congres moderat de acad. Eugen Simion, scriitorul severinean Florian Copcea a primit distincţia onorantă „Meritul academic” al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. 

Profesorul şi Scriitorul MARIAN BARBU şi-a sărbătorit JUBILEUL CREAŢIEI

Foaierul Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova a redevenit un spaţiu cultural; pe lângă sălile elegante ale Bibliotecii judeţene „Alexandru şi Aristia Aman” (dăruite cu cărţi şi mobilier de celebrul primar al Craiovei, N.P. Romanescu) şi în absenţa unei librării care să permită lansarea unor cărţi şi scriitori, acest spaţiu al teatrului craiovean oferă un cadru generos pentru astfel de manifestări de care „ a profitat” profesorul, jurnalistul, editorul şi scriitorul Marian Barbu, care şi-a invitat, pe 15 decembrie 2012, prietenii cărţilor sale, dar şi ale familiei sale, la sărbătorirea a 50 de ani de la debutul său publicistic, adică jubileul creaţiei sale. Un gest remarcabil cel puţin din două puncte de vedere: a reaşezat în sensul său real termenul de jubileu (auzim la posturile noastre radio-tv, pe nu ştiu care „vedetă” care-şi sărbătoreşte jubileul de...10 ani de când şi-a deschis guriţa pe o scenă), fiind, totodată, şi o premieră în lumea scriitoricească când un creator îşi invită publicul cititor nu numai la o lansare de carte sau la sărbătorirea unui număr de ani de viaţă, ci la un jubileu al creaţiei. Un subpretext a fost: lansarea celui de-al şaselea volum din Trăind printre cărţi şi a cvadrivolumelor de Poeme (Aproximări soresciene, Cuvântul-neîmblânzitul cleştar, Mulţumesc lui Newton, Înfricoşeata iubire sau statuile iubirii).

Gala Premiilor de Excelenţă, 2012

Oraş de categoria a doua (financiar şi administrativ), Drobeta Tr. Severin se impune, încet şi pe tăcute, în rândul marilor municipii naţionale, cu personalitate aparte, la baza căreia este aşezată o istorie milenară şi o cultură cu faţa spre Vest. Palatul Culturii (creat şi donat de Th. Costescu), Liceul „Traian” (cu profesori şi absolvenţi celebri), Muzeul Regiunii „Porţile de Fier”, Arhivele Naţionale (conduse de Tudor Răţoi), Turnul de Apă, simbol al urbanisticii mehedinţene (transformat recent în Turnul Artelor), nou reînfiinţata Episcopie a Severinului şi Strehaiei (cu un vlădică, P.S. Nicodim, fiu al judeţului, exemplu demn de urmat pentru toţi enoriaşii), Centrul Cultural (condus de Emilia Mihăilescu), Fundaţia „Alice Voinescu”, Societatea Scriitorilor Danubieni şi Editura „Pier” (conduse de neobosita Ileana Roman, poreclită „sultana Mehedinţului”), Colegiul Universitar sunt instituţii emblematice, care acordă distincţie municipiului de pe malul Dunării. Iar Festivalurile „Sensul iubirii”, „M. Eminescu”, Pamfil Şeicaru”, simpozionul „Mehedinţi-istorie, cultură, spiritualitate”, sunt deja puncte de reper într-o potenţială hartă spirituală a României. 

Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti”, la 130 de ani

La 1 noiembrie 1882, ora 8, „în sala cea mare a liceului nou al Craiovei, printr-un serviciu divin, oficiat de preotul Ştefan Zamfirescu de la Capela Ştirbei, în prezenţa directorului din acel timp, G.P. Constantinescu, a Domnilor profesori ai liceului şi gimnaziului şi a elevilor înscrişi în clasa I” (62 de elevi) se înfiinţează, prin ordinul ministrului Instrucţiunii şi Cultelor, P.S. Aurelian, Gimnaziul Real din Craiova, predecesorul actual al Colegiului Naţional „Fraţii Buzeşti” nume purtat din 1909. La acea vreme, se considera că „învăţătura unui popor trebuie să corespundă cu nevoile şi aspiraţiile sale; nevoile şi aspiraţiile românilor, atât economice cât şi naţionale, reclamă la copiii lor să cunoască cum se măreşte dezvoltarea economică a unui popor”. Cât de actuală este această idee, chiar periculos de actuală pentru unii stătători vremelnici pe scaunul ministerial, chiar cu bacul nepromovat!? Să amintim că P.S. Aurelian, ca şi predecesorul său, Spiru Haret, era, înainte de toate un savant; ca dr. Anghelescu în perioada interbelică sau precum acad. Ilie Murgulescu (elev al acestui liceu) din perioada stalinistă, care a reuşit, prin statutul cadrelor didactice, să anuleze rolul conducător al Partidului unic în învăţământ (în sensul că directorul nu trebuia să fie membru de partid, iar cadrele didactice odată titularizate chiar fără apartenenţă politică nu-şi puteau pierde titulatura. O, tempora!) 

Craiova în sărbătoare

„Cobiliţa oltenească a fost o virulentă armă de-a lungul istoriei politice a poporului român”, spune eseistul de la Balş, Petre Pandrea. „Când în «staful ilfovean» se petrec neomenii, obrăznicii şi prostii grave, care încurcă viaţa însăşi a naţiunii, oltenii pornesc cu cobiliţele pentru a face ordine”. De data aceasta, situaţia este inversată. Tânăra şi frumoasa primăriţă, Lia Olguţa Vasilescu, vine de la Bucureşti, din Parlamentul României, la Craiova, Cetatea Banilor, azi fără bani. Şi nu pentru cine ştie ce „neomenii”, ci pentru a-şi impune amprenta personalităţii sale asupra manifestărilor „Zilelor Craiovei” (22-28 oct. 2012), şi a gospodăririi oraşului, amprentă pe care şi-au pus-o şi alţi primari, de la celebrul N. P. Romanescu la V. Bulucea sau A. Solomon. 

Caragiale la Sorescu

„Ştii că Nazaretul României este Craiova; în această frumoasă cetate, Învăţătorul a văzut prima rază de lumină”, scria I.L. Caragiale lui Petre Th. Missir, din Craiova, la 4/16 apr. 1883, ca, după aproape două săptămâni, adică la 28 apr. 1883, din gara Craiovei să-i scrie din nou, cu aprecieri despre capitala Băniei: „Aici lucrurile stau ca în toată România, mai bine nu pot să stea, mai rău s-ar putea, însă de ce să se distrugă Craiova? Ea este modestă, ea niciodată nu a pretins să se numească altfel decât a treia capitală a noastră, considerându-se Ploieştii ca republică de sine stătătoare”.