O nouă clonare a oportunismului politic

„Eu sunt bolnav de Dumneavoastră, Țară,

Eu sunt bolnav de Dumneavoastră, Neam”

Adrian Păunescu

Scriam în revista academică „Caiete critice”(nr. 5-7, 1997, p. 204-205), condusă de însuși președintele Academiei Române, Eugen Simion, despre catastrofa politică care s-a abătut asupra României ce către „eliberatorii” (citește cotropitorii) sovietici, care au cucerit nu numai o țară, dar mai ales instituțiile sale (presă, radio, cinematografie, edituri, instituții de cultură etc.), punând în fruntea acestora trepăduși politici, analfabeți, dar loiali stăpânilor de la Moscova. Atunci, Lucian Blaga și alții au fost scoși din Academie, la ședința de excludere participând însuși regele Mihai, participant și la validarea alegerilor din 1946. A fost prima clonare a oportunismului în România. A doua clonare s-a petrecut după „aglomerația din decembrie” (Mircea Dinescu), când toate instituțiile de presă și cultură au încăput pe mâna unor „dizidenți” reciclați. Televiziunea română, autointitulată „liberă”, era dirijată de Silviu Brucan, care a interzis intrarea pe post a lui Ion Gavrilă Ogăranu, luptător antibolșevic în Munții Făgărașului, autorul romanului memorialistic Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc (Timișoara, Editura Marineasa, 1993) dedicat „celor care au luptat și au murit în acei ani, 1948-1957, în rezistența armată anticomunistă făgărășeană și care nu au nici mormânt, nici cruce” (p.7).

O artistă împlinită - Mezzosoprana Lăcrămioara Crihană

În recenta carte a ilustrului critic și istoric literar, filosof al culturii și eminescolog deopotrivă, acad. Mihai Cimpoi, Eminescu. Maxime. Cugetări (ediție și studiu introductiv de M. Cimpoi, Chișinău, editura Unu, 2025, p. 124), „românul absolut” Eminescu mărturisea: „În muzică mă regăsesc pe mine însumi, sufletul meu, personalitatea. N-aș dori altă mulțumire decât această mângâiere din leagăn până la mormânt”. Și în acest domeniu de activitate creatoare, autorul Luceafărului s-a pronunțat în stilul său caracteristic: adică genial. Am făcut această scurtă prolegomenă pentru a prezenta, în linii mari, personalitatea unei artiste contemporane cu noi, Lăcrămioara Crihana, mezzosoprană și teoreticiană a muzicii. S-a născut la București, la 27 februarie 1984. De la șapte ani a studiat vioara la Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin” din Galați, iar de la 17 ani studiază arta cântului vocal (canto clasic).