Marin Sorescu şi securitatea

Marin Sorescu a fost un scriitor de geniu, frecventând toate genurile literare, chiar şi pictura şi tot aşa a intrat şi în eternitate. A călătorit mult, a tradus mult, şi a fost tradus fără să fie informator sau chiar obedient faţă de securitatea antedecembristă. A fost incomod pentru regimul totalitar, dovada grăitoare fiind cenzura sau interzicerea unor piese de teatru. („Există nervi?”, de pildă), a unor poezii, strânse de Dan Zamfirescu în vol. Poezii alese de cenzură (1991). I s-a reproşat că n-a fost disident (?), deşi n-a scris nimic omagial, chiar a lăsat să se înţeleagă că, dat fiind călătoriile sale literare peste hotare, ar fi fost tolerat sau chiar a colaborat cu securitatea comunistă.

La Craiova - Gala valorilor spirituale

Casa Universitarilor din Craiova a devenit, în ultima perioadă, o instituție de cultură și învățământ universitar, cu valoare patrimonială arhitecturală și istorică. Ființând în locuința celui mai celebru primar al Craiovei, N.P. Romanescu, atestată documentar încă din 1833, modelată arhitectural de arhitectul Ion D. Berindei (1871-1928), Casa Romanescu/Casa Universitarilor „radiază o stare de liniște contemplativă. Este un discurs emoționant care-și face intrarea în mileniul al III-lea, asemenea Odei beethoveniene a Bucuriei, aspirând la reclădirea armoniei umană”, cum o descrie Elvira-Ecaterina Ivănescu, autoarea unei remarcabile monografii: Casa Romanescu (Craiova, Editura Universitară, 2003, p. 6). În acest spațiu de profundă spiritualitate, a avut loc, joi, 29 ianuarie 2026, Gala valorilor spirituale, ediția a II-a, o manifestare care și-a justificat pe deplin titulatura, în condițiile actuale când știința, cultura, învățământul au devenit cenușerese.

Eminescu în viziunea lui Vasile Băncilă

Complexitatea, profunzimea scrierilor eminesciene (literare, economice, filosofice, sociologice, istorice etc.) au atras atenția specialiștilor din varii domenii de activitate, așa cum albinele se înfruntă cu polenul florilor alese. „Funcția lui Eminescu în cultura noastră are sensul universului”, considera C. Noica, el fiind „în realitate omul care ar fi putut avea o întâietate în cel puțin patru specialități. Ne este limpede pentru una din ele care e filosofia, sau mai restrâns, cercetarea filosofică, dar suntem siguri că istoricii, lingviștii și economiștii ar putea spune la fel pentru specialitățile lor și au spus-o de altfel” . Despre Eminescu, economistul, s-au pronunțat și alți specialiști (Florian Sion, I. Hașeganu, Al. Oprea, V. Nichita, D. Murărașu, Ilie Bădescu, M. Manolescu, M.L. Ciutea, I. Bulburea, Șt. Staicu, M. Ciurdariu, G. Marinescu etc.) . Între marile personalități românești, Vasile Băncilă ocupă un loc important. Născut la 1 ianuarie 1897, la Brăila (aici își au sorgintea Nae Ionescu, Petre Andrei, Ernest Bernea, Sorin Pavel, Anton Dumitriu) , unde absolva Liceul „N. Bălcescu”, frate cu academicianul geolog Ion N. Băncilă (1901-2001).

Din nou despre Craiova, cu dragoste

Domnule Tudor Nedelcea, așa cum ați vorbit despre legăturile unor scriitori români, ba, chiar europeni, cu locurile copilăriei dumneavoastră din județul Mehedinți, aș dori să vorbim și despre atașamentul unor mari creatori și oameni de cultură față de județul Dolj, cu frumoasa lui capitală, Craiova, fie că s-au născut sau au copilărit pe aceste meleaguri, fie au intrat vremelnic în legătură spirituală cu ele. Cred că avem mult de vorbit, dar ne vom opri doar la lucrurile mai puțin cunoscute de cititori. Și propun să începem cu poetul Alexandru Macedonski care, deși născut la București, în „mahalaoa Precupeții-Noi”, la 14 martie 1854, avea să-și petreacă copilăria în ambianța conacelor boierești de la Pometești și Adâncata, iar când nu se afla la moșiile familiei, viitorul poet era la Craiova, la școala despre care, la fel, își va aminti la bătrânețe cu nostalgie. Legăturile lui Alexandru Macedonski cu Oltenia copilăriei sale sunt foarte puternice, în special cu mirifica vale a Amaradiei unde, din numeroasele sale mărturii în versuri, în proză sau în alte însemnări, viitorul poet va fi descoperit lumea și se va fi îndrăgostit de ea. Despre comuna Goiești din județul Dolj – cu multele ei sate aruncate de o parte și de alta a unui râu capricios, ale cărui ape, în verile toride, secau aproape cu totul, pentru a se aduna și a se învolbura după fiecare ploaie sau în anotimpurile reci, amenințând cu păguboasa revărsare – în opera macedonskiană găsim suficiente trimiteri.

Despre sfinți și canoane

Domnule Tudor Nedelcea, mi-ați spus că ați făcut parte din structurile de conducere ale Patriarhiei Române. Ați fost și în Consiliul Național Bisericesc, în Adunarea Națională Bisericească, chiar și înComisia consultativă de construire a Catedralei Neamului. Ați cunoscut fețe bisericești sau mireni care au devenit ulteriorînalți ierarhi ai Biserici, unii dintre ei chiar propuși pentru canonizare, după ce au plecat de-a dreapta Tatălui ceresc. Așadar, ați fost în vecinătatea sfinților, ceea ce v-a schimbat și pe dumneavoastră foarte mult. Revenind la începutul prieteniei cu studentulGheorghe Calciu și la mărturisita influență benefică asupra evoluției dumneavoastră, credeți că această relație v-a fost predestinată? Cu siguranță, prietenianoastre a fost stabilită de Cel de Sus. Cum vă spuneam, am fost repartizați într-o cameră de cămin din Șoseaua Panduri, apoi din Drumul Taberei, camera dotată cu un pat cazon, din fier, o noptieră din metal pentru patru studenți de anul I: Gheorghe Calciu (de la secția franceză), Romulus Haba (de la engleză), Eugen Papadima și eu (de la biblioteconomie). Nu știam atunci că Ghiță abia ieșise din pușcărie, în 1963, și era dat în urmărire de securitate „colegului” Haba, un excelent cunoscător de engleză. Diferența de vârstă dintre mine și Ghiță era de 20 de ani.

În vecinătatea sfinților: Nedelcea, Mărturisitorul

Editura Eikon ne surprinde cât se poate de plăcut cu o nouă carte de interviuri realizată de Ion Munteanu, intitulată În vecinătatea sfinților. Convorbiri cu Tudor Nedelcea, publicată anul acesta, protagonistul convorbirii fiind cunoscutul om de cultură craiovean Tudor Nedelcea. Scriitorul Ion Munteanu nu este la prima faptă de acest gen, el fiind promotorul acestui tip de interviu de detaliu, centrat pe o persoană, în care scopul este de a scoate la iveală aspecte biografice, păreri și amintiri personale, inclusiv opinii despre alte persoane și evenimente, astfel încât să se obțină o imagine complexă și cât se poate de completă despre un om și epoca lui. Școlit la Facultatea de Filosofie și dovedind apetență pentru cercetarea de tip sociologic, Ion Munteanu este printre puținii autori de la noi care dezvoltă sistematic interviul biografic. Practicat intuitiv în literatură, acest gen de interviu de tipul „poveste vieții” a început să-i preocupe pe teoreticieni în ultimele decenii, iar în jurul anului 2000 au apărut mai multe studii metodologice care aprofundau aspectele tehnice ale unei asemenea metode de investigare, cele mai cunoscute și care s-au impus fiind contribuțiile lui Robert Atkinson, cu The life story inteview, Robert L. Miller, cu Researching life stories and family histories, și Brian Roberts, cu Biographical research.

Ne-a părăsit Eugen Doga

În Panteonul culturii române și universale, numele lui Eugen Doga trebuie scris cu litere de aur, pe măsura calității sale umane, a creației sale muzicale, cu rezonanțe internaționale. Dar, înainte de toate, Eugen Doga face parte cu mândrie din Școala Basarabeană, aidoma Școlii Ardelene care a pregătit Unirea cea Mare. Școala Basarabeană a ființat înainte de 1989, dar a prins contur în anii de după 1990, demonstrând o forță intelectuală originală și națională pilduitoare (Gr. Vieru, N. Dabija, D. Matcovschi, Leonida Lari, Anatol Codru, Ion Hadârcă, Valeriu Matei, Emil Loteanu, I. Ungureanu, M. Cimpoi, etc.). Bine zice Grigore Vieru: „În cântecul lui Eugen Doga se poate trăi și visa. Se poate trăi din plin și visa spre mai bine. În cântecul său nu te poți plictisi, nici dispera [...] Eugen Doga s-a topit în cântec ca mirosul de brad în aerul munților.