Un cărturar despre un stareț martir - Sfântul cuvios mucenic Visarion Toia

În România de dincolo de București trăiesc și activează intelectuali autentici, care nu sunt prezenți/prezentați pe micile ecrane. Între aceștia, Zenovie Cârlugea ocupă un loc important, prin creația sa definindu-se ca un savant în sensul curent al cuvântului. Poet, critic și istoric literar, eseist, publicist, editor, Zenovie Cârlugea s-a născut în satul gorjean Maiag, comuna Coșețu, la 28 septembrie 1950, în familia preotului Nicolae și a preotesei, Eugeniei. La Balșul lui Petre Pandrea a absolvit liceul teoretic, iar la București Facultatea de Limba și Literatura Română, luându-și licența cu teza Temele poeziei lui L. Blaga, sub conducerea științifică a lui Eugen Simion. Doctoratul l-a susținut la Sibiu, tot cu o teză despre L. Blaga, sub coordonarea lui Mircea Tonuș. Profesează la renumitul liceu din Tg. Jiu „Ecaterina Teodoroiu”. În orașul lui Brâncuși desfășoară nu numai o activitate didactică de prestigiu, dar se implică benefic în conducerea unor societăți culturale, a unor reviste („Portal-Măiastra”, „Arcade”), dar mai ales în elaborarea unor lucrări științifice de înaltă ținută academică dedicate unor personalități marcante: C. Brâncuși, L. Blaga, Tudor Arghezi, Eminescu.

Cu totul remarcabile și unice în cultura română sunt „dicționarele esențiale”, pe care le-a inițiat și elaborat, care privesc „oamenii din viața lui” L. Blaga (vol. 1-2, 2017, 526 pag., 2018), T. Arghezi (2019, 808 pag.), Eminescu (2020, 752 pag.), C. Brâncuși (2021, 904 pag.). Adevărate și utile instrumente de lucru pe care doar unele instituții academice le puteau elabora. Fiu de preot, profesorul carismaticului și vrednicului arhimandrit Ioachim Pârvulescu, starețul Sfintei Mănăstiri Lainici din Gorj, bun creștin, Zenovie Cârlugea s-a aplecat cu acribia-i binecunoscută și asupra istoriei bisericii și a slujitorilor ei. Recent, ne-a onorat cu o monografie dedicată Sfântului cuvios Mucenic, Visarion Toia, starețul martir de la Mănăstirea Lainici – Gorj (15.01 1929 – 8. 11. 1951), tipărită cu binecuvântarea I.P.S. dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, cu postfața arhim. Ioachim Pârvulescu, starețul Sfintei Mănăstiri Lainici (480 pag. cu ilustrații).

Cuviosul Visarion Toia este mai puțin cunoscut publicului cititor și tocmai de aceea lucrarea lui Zenovie Cârlugea este mai mult decât binevenită. Mănăstirea Lainici se poate mândri cu îndreptățire că în ultimele două veacuri a avut trei stareți care s-au remarcat prin sfințenie și îndrumarea obștii monahale: Sf. cuvios Irodion Ionescu (1854-1900), cuviosul protoschimonah Visarion Toia (1929-1951) și cuviosul protosingel Calinic Cărăvan (1952-1974). Vasile Gh. Toia (Visarion) s-a născut la 28 mai 1884 în comuna băcăuană Săcuieni, într-o familie de gospodari. La Școala de cântăreți de pe lângă Catedrala episcopală din Roman (1900-1904) a fost remarcat de episcopul Gherasim Safirin (născut în comuna Tâmna-Mehedinți). Intră ca „frate” (la 29 iunie 1907), la mănăstirea vâlceană Frăsinei. În 1910 devine monah, ierodiacon în 1922 și ieromonah în 1927 și, ca protosinghil, este trimis la 15 ianuarie 1929, la Mănăstirea Lainici să refacă instituția devastată de armata germană în Primul Război Mondial, dispărând și actele de proprietate ale obșii.

Treptat, moșia mănăstirii se mărește (de la un ha în com. Borăscu-Mhedinți, la 100 ha pădure de la Ocolul Silvic Cărbunești și așa mai departe. Visarion elaborează un proiect de „Școală monahală” la Lainici. Vremurile „noi” după al Doilea Război Mondial creează probleme și pentru Mănăstirea Lainici și slujitorii săi. La 28 oct. 1948, starețul Visarion este arestat, dimpreună cu alți doi monahi, eliberat curând datorită bolii sale. Semnificativ este faptul că arestările avuseseră loc cu două zile înainte de festivitatea inaugurării liniei ferate Bumbești-Livezeni (șantier deschis la 1 aprilie 1948), în gara „Ilie Pintilie”, azi Lainici, în prezența conducătorilor vremii (Gheorghiu-Dej, Petru Groza, Chivu Stoica, Emil Bondăraș). Starețul Visarion este agresat fizic (la 12 iunie 1950, de „securitatea” CFR), cu o duritate greu de descris (zdrobindu-i oasele, fracturându-i tibia). Motivul: n-a eliberat cancelaria mănăstirii pentru noile comandamente politice.

Internat în spitalul din Tg. Jiu, i se taie piciorul drept cangrenat, iar la 8 noiembrie 1951, de ziua Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, trece la Domnul, fiind înmormântat lângă altarul bisericii. Starețul Visarion Toia a fost cinstit așa cum se cuvine și în posteritate. Starețul actual al Mănăstirii Lainici, arh. Ioachim Pârvulescu, i-a adunat osemintele, le-a depus la loc de cinste (în 2013), așa cum a procedat și cu starețul Irodion, „luceafărul de la Lainici” (i s-au descoperit osemintele în 2009 și a fost canonizat în 2011). În august 2022, IPS Irineu, arhiepiscopul Craiovei și mitropolitul Olteniei, a propus Sfântului Sinod al B.O.R., canonizarea cuviosului stareț protoschimonah Visarion Toia (împreună cu Gherasim Iscu, starețul Tismanei și Ioan de la Horezu), propunere aprobată de Sf. Sinod la 12 iulie 2024, proclamarea publică a canonizării fiind la 4 februarie 2025.

În calendarul ortodox, Sf. Cuv. Mucenic Visarion de la Lainici este prăzmuit la data de 10 noiembrie. Spirit enciclopedic, erudit, înzestrat cu vocația cercetării științifice, Zenovie Cârlugea elaborează o lucrare profundă, bine structurată, cu o documentare exhaustică. Consemnarea doar o parte a cuprinsului dă o adevărată măsură a cărții: Curriculum vitae, Sf. Mănăstire Lainici – strălucire duhovnicească într-un nou mileniu (stareții, 1770-2024); Etape din viața Cuviosului protos. Visarion Toia – „starețul martir”; Visarion Toia și rânduiala atonită; ultimii ani din viață; Activitatea cultural-misionară și filantropică; Gospodărirea cuvenită a obștii mănăstirești; Proprietatea imobiliară a mănăstirii; Lucrările de cale ferată din Valea Jiului și contribuția Sf. Mănăstiri Lainici (1937-1948); C. Brâncuși între oamenii din Valea Jiului; Mausoleul Ecaterinei Teodoroiu; Simpozioanele C. Brâncuși de la Mănăstirea Lainici; Prigoană, teroare și sacrificiu martiric; Marea traumă a mănăstirii în epoca stalinistă; Vizite erhierești la Sf. Mănăstire Lainici; Personalități/oameni din viața cuviosului Visarion (episcopii Gherasim Safirin, Bartolomeu Stănescu, protos. Porfirie Bucurescu, arh. Simeon Combei și Nicodim Sachelarie, stareț Gherasim Iscu, arh. Maxim Bâtâcă, protos. Calinic Cărăvan, ing. Emil Prager, arh. J. Doppelreiter, Gh. Tătărescu, Jean Bartilescu etc.), fragmente din consemnările starețului și imagini foto-documentar. Cu inteligență, Zenovie Cârlugea introduce în conținutul cărții dedicate unui stareț martir și date importante, unele mai puțin cunoscute, despre celebrul gorjean C. Brâncuși, lansând o ipoteză plauzibilă: în drum spre Petroșani spre a se întâlni cu ing. Ștefan Georgescu-Gorjan, C. Brâncuși a poposit la Mănăstirea Lainici, „primul popas”, unde l-a întâlnit pe starețul Visarion. „Astfel, temeiul ca Brâncuși să poposească la Sf. Mănăstire Lainici și să fi avut cu starețul Visarion o discuție plăcută și pentru noul călător destul de interesantă”.

Episcopul Râmnicului (superiorul lui Visarion) îl cunoscuse pe Brâncuși încă de la Paris. Nu întâmplător, din 2016, cu binecuvântarea IPS Irineu, la Mănăstirea Lainici, se organizează anual, în luna martie, Simpozionul Comemorativ „C. Brâncuși”, cu oficierea serviciului religios de către starețul Ioachim Pârvulescu. Relația sculptorului cu Biserica strămoșească și slujitorii săi, explică de ce „multe dintre operele lui Brâncuși poartă în ele lumina din lumina interioară a icoanelor, a cântărilor și a rugăciunilor liturgice ortodoxe, ele chemându-ne, ca și Liturghia ortodoxă, la pace și bucurie în prezența și binecuvântarea lui Dumnezeu”, așa cum a consemnat P.F. Daniel, autorul vol. Brâncuși – sculptor creștin ortodox (Editura Trinitas, ed. a II-a, 2013, p. 72). În postfața-mărturie, arh. Ioachim Pârvulescu a precizat că înaintașul său, Visarion, „se va identifica pentru totdeauna cu Mănăstirea Lainici”, având o viață duhovnicească deosebită, martirică, demonstrată în această carte de Zenovie Cârlugea, „un adevărat cărturar și pedagog, care știe să dăruiască din inimă discipolilor”.

În cuvântul de binecuvântare, IPS Irineu îl denumește pe sfântul cuvios Visarion „mărturisitor al lui Hristors în vremea prigonirilor comuniste”, care, după multă suferință, primește cu îndreptățire confirmarea oficială a sfințeniei sale. „Luând aminte la pilda vieții sale, suntem încredințați și întăriți deopotrivă în puterea harului Duhului Sfânt, «care pe cele neputincioase le vindecă și pe cele cu lipsă le plinește»”, conchide mitropolitul Olteniei, dr. Irineu Popa.

Tudor Nedelcea