Profesorul şi Scriitorul MARIAN BARBU şi-a sărbătorit JUBILEUL CREAŢIEI

Foaierul Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova a redevenit un spaţiu cultural; pe lângă sălile elegante ale Bibliotecii judeţene „Alexandru şi Aristia Aman” (dăruite cu cărţi şi mobilier de celebrul primar al Craiovei, N.P. Romanescu) şi în absenţa unei librării care să permită lansarea unor cărţi şi scriitori, acest spaţiu al teatrului craiovean oferă un cadru generos pentru astfel de manifestări de care „ a profitat” profesorul, jurnalistul, editorul şi scriitorul Marian Barbu, care şi-a invitat, pe 15 decembrie 2012, prietenii cărţilor sale, dar şi ale familiei sale, la sărbătorirea a 50 de ani de la debutul său publicistic, adică jubileul creaţiei sale. Un gest remarcabil cel puţin din două puncte de vedere: a reaşezat în sensul său real termenul de jubileu (auzim la posturile noastre radio-tv, pe nu ştiu care „vedetă” care-şi sărbătoreşte jubileul de...10 ani de când şi-a deschis guriţa pe o scenă), fiind, totodată, şi o premieră în lumea scriitoricească când un creator îşi invită publicul cititor nu numai la o lansare de carte sau la sărbătorirea unui număr de ani de viaţă, ci la un jubileu al creaţiei. Un subpretext a fost: lansarea celui de-al şaselea volum din Trăind printre cărţi şi a cvadrivolumelor de Poeme (Aproximări soresciene, Cuvântul-neîmblânzitul cleştar, Mulţumesc lui Newton, Înfricoşeata iubire sau statuile iubirii).

Născut la 29 septembrie 1939, în satul Mileşti, com. Şimnicul de Sus, Dolj, Marian Barbu şi-a început studiile în satul natal, continuate în Liceul”Fraţii Buzeşti” (1953-1956), urmând o carieră didactică de profesor de matematică (!?) şi limba română, datorită vremurilor de atunci. Între 1959-1964 devine student al Facultăţii bucureştene de Filologie, unde-şi susţine şi doctoratul cu „Romanul de mistere în literatura română (conducător ştiinţific Dim Păcurariu), după care devine unul dintre cei mai străluciţi profesori ai Colegiului Naţional „Fraţii Buzeşti” (1964-2003, adică până la pensionare). În paralel (1965-1971) a fost şef de rubrică la cotidianul „Înainte”, unde a lansat talente şi a promovat cultura autentică. După evenimentele din 1980, a fost profesor asociat la câteva facultăţi craiovene; dar, mai mult, a activat în domeniul culturii: redactor şef al revistelor „Meridian”, „Lamura”, preşedintele cenaclului literar „Alexandru Macedonski”, vicepreşedinte al Ligii Culturale Oltenia.

Marian Barbu este o personalitate complexă: este, la bază, profesor-formator de caractere şi de oameni de spirit, mulţi dintre elevii săi urmându-i calea şi disciplina, cum e cazul lui Răzvan Voncu. A fost profesor la renumitul Colegiu Naţional „Fraţii Buzeşti” din Craiova, a predat sporadic şi în sistemul universitar, dar tocmai bunul său simţ critic şi caracter i-a fost o piedică (pusă de unii colegi de facultate) în îmbrăţişarea unei cariere universitare îndreptăţite. Dar, vorba olteanului urmuzian: decât să te întrebi de ce eşti cadru universitar (promovaţi azi pe bandă rulantă, astfel încât profesorii universitari sunt mai numeroşi decât asistenţii, lectorii şi conferenţiarii la un loc), mai bine ai întreba de ce nu eşti un astfel de cadru? 

Ca scriitor, a abordat aproape toate genurile literare (dacă ar fi scris şi teatru, l-ar fi egalat, din acest punct de vedere pe Marin Sorescu): poezie, proză (inclusiv literatură pentru copii), critică şi istorie literară (unde şi-a demonstrat vocaţia de cercetător autentic), fiind în acelaşi timp, autor de manuale didactice, editor, antologator, prefaţator sau postfaţator al unor lucrări clasice semnate de Hortensia Papadat-Bengescu, Gala-Galaction, I.Agârbiceanu, Barbu Delavrancea, Traian Demetrescu etc. Să amintim doar câteva titluri; de critică şi istorie literară: Aspecte ale romanului românesc contemporan (2 vol.), Simbolistica poeziei lui I. Barbu, Reexaminări critice, Ipostaze şi metastaze ale discurului oficial, 6 cărţi în căutarea lui Marin Sorescu; proză: Oraşul la ora amintirilor, Câmpia nu este singură, Aproapele nostru trădează, Colonelul de la Ghiol, Fuga de sub model; poezie: Provizii de soare, Oglinzile din Chicago, Poeme americane etc. 

Contrar opiniei postdecembriste a unor „exegeţi” privind existenţa unui vid literar în perioada comunistă, criticul şi istoricul literar Marian Barbu dovedeşte cu argumente irefutabile („cu cărţile pe faţă”) că în perioada respectivă au existat şi creaţii literare comparabile cu cele similare din alte literaturi. Constatând că revizuirile literare nu au la bază criterii axiologice, ci doar politice, Marian Barbu propune nu revizuiri, ci reexaminări critice, fireşti pentru orice literatură din lume („reexaminările trebuie făcute fără presiuni de timp, de partizanat politic, de cadre ş.c.l.) Prin ciclul Trăind printre cărţi, Marian Barbu îşi dă măsura competenţei, pertinenţei şi complexităţii sale, el însuşi declarând că apariţia acestor volume înseamnă „o declaraţie de iubire faţă de cuvântul tipărit. Aş spune, forţând întrebări clasice, că volumele oferă o oglindă retrovizoare, susţinută de o lectură continuă”. 

Pe lângă aceste creaţii, Marian Barbu este unul dintre ultimii (înaintaşul său în domeniu fiind I.D. Sîrbu) scriitori care cultivă corespondenţa scrisă, clasică, cu mari personalităţi culturale, din aceasta rezultând vol. Amurgul zeilor... olografi. 

Ca om, Marian Barbu are cultul prieteniei ( prietenii adevăraţi sunt puţini, nu mulţi, căci Dumnezeu nu în mulţi, ci în puţini îşi arată puterea, ar zice Neagoe Basarab) şi cultul familiei: o soţie devotată şi care-i culege pe calculator toate cărţile, fiind, aşadar, la mâna soţiei (H. Coandă declara, în 1969, la Craiova că nu s-ar fi realizat dacă soţia sa nu-l susţinea în toate „năzbâtiile” sale), precum şi doi fii realizaţi în ţară, dar aşezaţi cu rosturile lor în SUA şi Canada. 

La manifestarea prilejuită de 50 de ani pe meridianele scrisului ale lui Marian Barbu, moderată de cunoscuta realizatoare radio, Gabriela Rusu-Păsărin, şi-au exprimat opiniile despre omul şi creaţiile sale, universitarul G. Sorescu (fratele lui Marin Sorescu), Dan Lupescu (directorul Direcţiei de Cultură, Culte şi Patrimoniu Dolj, care i-a înmânat şi un premiu), scriitorul Nicolae Bălaşa şi soţia sa, Beatrice Sorescu (nepoata de frate al autorului Liliecilor), Ov. Ghidirmic, Tudor Nedelcea, diplomatul G. Apostoiu (printr-un mesaj transmis). Prin Tudor Nedelcea au mai transmis mesaje de felicitare: acad. Mihai Cimpoi, acad. V. Tărăţeanu, Viorel Dinescu. Poeziile sale au fost puse în valoare de actorii Ilie Gheorghe, Ion Colan, Anghel Rababoc. În stilul său caracteristic, Gabriela Rusu-Păsărin a oferit publicului, din fonoteca de aur, vocile lui G. Călinescu (celebrul profesor al lui Marian Barbu), Marin Sorescu şi Nichita Stănescu. 

Iată că în România zilelor noastre, în România profundă, se mai întâmplă şi lucruri normale: Marian Barbu a fost sărbătorit aşa cum merită. 

Tudor Nedelcea 

11-17 ian. 2013