O revistă ce s-a impus în doar un deceniu...

Un deceniu de activitate revuistică a impus Portal-MĂIASTRA în peisajul publicistic românesc contemporan, inaugurând o mică tradiţie în cultura românească. Obiectivul său a fost limpede de la început: nu (numai) localism creator, ci abordarea pertinentă a valorilor marilor personalităţi ale culturii naţionale. Din acest punct de vedere, profilul pare asemănător articolului-program al revistei „Arhivele Olteniei” (1922-1943), care argumenta că „regionalism nu înseamnă exclusivism”, pentru că „suntem o părticică dintr-un tot, o regiune dintr-o ţară” şi „tot ce atinge ţara, toate progresele ştiinţei, toate mişcările şi manifestările sociale ne ating şi pe noi”.

Ilie Purcaru - O operă şi un nume

Pe Ilie Purcaru (1933-2008) l-am cunoscut, mai întâi, prin alţii, prin Grigore Traian Pop şi Mihai Pelin, colaboratorii săi de la „Ramuri”, revistă înfiinţată de el la 15 august 1964, ce s-a impus iute în peisajul revuistic românesc, alături de almanahurile publicaţiei. Deşi era în viaţă, dar plecat la Bucureşti, se vorbea despre nea Ilie ca despre o legendă. A fost numit redactor şef al ziarului regional „Înainte”, concomitet cu şefia revistei „Ramuri”, în 1967. Întrucât era un ziar de partid, era normal (pentru acele vremuri) ca şi redactorul şef să fie membru de partid şi, implicit, membru în biroul politic regional. Dar Ilie Purcaru nu era membru şi ... nici de găsit. Cum greu au reuşit să-l recupereze dintr-un local, adus în şedinţa de partid care urma să-l primească în rândurile sale şi pus să-şi facă autobiografia. Sincer, dar şi conform principiului „ in vino veritas”, el a spus printre altele, că şi-a petrecut copilăria la Gura Motrului, unde venea deseori mareşalul I. Antonescu, care l-a ţinut chiar pe genunchi. La o asemenea afirmaţie, deosebit de gravă, secretarul cu propaganda al regionalei de partid nu l-a mai lăsat să vorbească şi, spre a-i acoperi sincera gafă, a spus auditorului că aşa mai glumesc scriitorii. A fost primit în partid (aşa era sarcina) şi a făcut din cotidianul craiovean un reper spiritual în care literatura era prezentă. Aici, prin Ilie Purcaru, a debutat şi Adrian Păunescu cu reportajul „O mână de oameni” (nr. 6988 / 18 aug. 1967).

Interviu cu Angelica Stoican

T.N.: Când un străin intră într-o comunitate sătească este intrebat de unde provine, din ce loc vine. Se ştie că plaiul, peisajul geografic are o influenţă anume asupra formării personalităţii. G. Ibrăileanu afirmă că moldovenii sunt mai reflexivi, iar oltenii mai pragmatici. Eminescu deosebea oamenii de munte( superiori) de oamenii de câmpie. Aşadar, ce zonă geografică v-a format?

A.S.: Vin din Prejna Mehedinţului, o zonă de munte bine definită prin tradiţiile ei populare. Când este încercat de sentimentul nemuririi, singur omul urcă spre crestele muntelui pentru a atinge Cerul şi a se îndumnezei o clipă prin mântuire. Dacă nu ar fi însufleţit, omul ar fi împietrit. Dar şi muntele-i însufleţit prin izvoraşe şi codrii de brazi şi el are cale spre Cer prin codrii-nalţi ce murmură o taină sfântă. Am cântat muntele şi măreţia lui. Între munte şi munteni se naşte o legătură magică, curată şi fără de sfârşit. „Doamne de-oi îmbătrâni / Ochii mi s-or ceţui, / muntele nu l-oi zări / Şi-o să mă usc din picioare / De dorul tău, Ploştinioare”.

Mirajul Cernei

Aşa se intitulează cartea universitarului bănăţean Ilie Cristescu, care prezintă, de fapt, modelul turistic Herculane. Ilie Cristescu este cunoscut mai mult ca economist şi conducător de doctorate, dar el este autorul unor volume de poezii (Umbletul fântânarului, Doar o aripă albă), de teatru (Operaţie pentru uz interior, Numărătoarea inversă continuă, Scadenţa neliniştii, Cu patria-n inimi, Inimi înflăcărate, Moise Groza, Pasărea măiastră), a unor volume de informare turistică a zonei mirifice (Tezaurul Cernei, Miracolele Cernei, Herculane-model turistic, Tărâmul lui Hercules), a unor pertinente studii de marketing turistic. Ca director general al staţiunii Băile Herculane timp de trei decenii şi vicepreşedinte al Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, Ilie Cristescu a sprijinit organizarea, în bimilenara staţiune, a Congresului Spiritualităţii Româneşti, începând cu prima ediţie din 1993 şi până în 2003, când, în urma unei privatizări dubioase a staţiunii, Congresul a fost nevoit să-şi desfăşoare lucrările în oraşul marii uniri din 1918, la Alba Iulia. Hotelurile Roman (în special), Diana, Hercules, Afrodita, Cerna au fost gazde onorante pentru cei peste 1500 de reprezentanţi ai românilor din Ţară, din arealul românesc sau din diaspora.

Nicolae-Paul Mihail omagiat la Caracal

Caracal, oraş de legendă, oraş cu oameni făuritori de fapte măreţe chiar şi în zilele noastre! Asociaţia „Fiii şi prietenii Caracalului”, condusă de Viorel Victor Vatamanu, a organizat, pe 3 iulie 2013, o manifestare omagială dedicată concitadinului lor, Nicolae-Paul Mihail, care ar fi împlinit nouă decenii de la naştere.

Vasile Pârvan învins de Corneliu Coposu

Am trimis în mai multe rânduri cărţi reputatului critic Adrian Dinu Rachieru, de la care aflu că nu le-a primit. Am aflat şi motivul: un fost primar ţărănist al urbei de pe Bega a schimbat numele Vasile Pârvan dat unui bulevard timişorean în bulevardul „Corneliu Coposu”. Necunoscând apetitul de „cultură” al edilului, de aici „necesitatea” înlocuirii numelui lui Vasile Pârvan cu al fruntaşului ţărănist, am trimis la vechea adresă, cărţile pierzându-se în universul ...bănăţean. De asta s-a ales praful de unele partide (sau făcute praf de unii politicieni!?) Numele celebrului arheolog să fie scos din nomenclatura stradală după „aglomeraţia” din 1989 şi înlocuit cu un nume pe care nu ştiu dacă istoria îl va reţine?? Nu erau alte străzi timişorene care aveau nume banale? Înainte de ’89, un prim secretar al Craiovei, venit din alte zone geografice, mi-a cerut cartea Genetica lui V. Pârvan. Credeam că azi astfel de primari nu-şi mai au locul. Sau dacă sunt „aleşi”, îi dezonorează consultarea specialiştilor, a comisiei de urbanistică?

Festivalul naţional de poezie „Vasile Militaru”

Autorităţile din oraşul Ocnele Mari-Vâlcea (Primăria, Biblioteca orăşenească „V. Militaru”, parohiile Ocnele Mari şi Trăistari, Şcoala gimnazială „Costea Marinoiu”) şi Rm. Vâlcea (Forumul Cultural al Râmnicului, Biblioteca Judeţeană) au organizat, la 6 iulie 2013, cea de-a treia ediţie a Festivalului Naţional de Poezie „Vasile Militaru”, care a reunit o serie de manifestări culturale de ţinută. L-au omagiat, astfel, pe cel care, prin suferinţă şi moarte, întâmplată aici, ca deţinut politic, la ocnele de sare, a înnobilat frumosul oraş turistic vâlcean. Emblematic este visul soţiei sale, Ecaterina: a visat moartea scriitorului chiar în ziua cu pricina, reţinând locul înmormântării (sub un prun). După ani, când i s-a permis, a reconstituit visul şi a identificat osemintele după nasturii de la flanela de lână cusută chiar de ea şi trimisă soţului.