Nicolae-Paul Mihail omagiat la Caracal

Caracal, oraş de legendă, oraş cu oameni făuritori de fapte măreţe chiar şi în zilele noastre! Asociaţia „Fiii şi prietenii Caracalului”, condusă de Viorel Victor Vatamanu, a organizat, pe 3 iulie 2013, o manifestare omagială dedicată concitadinului lor, Nicolae-Paul Mihail, care ar fi împlinit nouă decenii de la naştere.

Colaboratorul principal al lui Eugen Barbu (coscenarist la filmele: Haiducii, 1966, Drumul oaselor, 1980, Trandafirul galben, 1985, Misterele Bucureştilor, 1983, Masca de argint, 1985, Colierul de turcoaze, 1986, Totul se plăteşte, 1987), Nicolae-Paul Mihail s-a născut la Caracal, la 3 iulie 1923, unde şi-a început studiile primare, continuate la liceele „Sf. Sava” din Bucureşti şi „Ioniţă Asan” din Caracal, bacalaureatul susţinându-l la Rm. Vâlcea. A urmat Şcoala Militară de Ofiţeri şi Facultatea de Drept a Universităţii bucureştene, a activat ca ofiţer de jandarmi în garnizoanele din Corabia, Piatra Olt şi Craiova, până la pensionarea din 1953. S-a stabilit la Sinaia, „locul renaşterii sale”, principala sa ocupaţie fiind filmografia şi literatura. A publicat 21 de volume de proză, versuri şi epigrame: Femeia cibernetică (1969), Demascarea lui Turnesol (1970), Potirul Sf. Pancraţiu (1971), Postul clandestin (1972), Războiul undelor (1974), Dispariţia profesorului (1974), Damen-vals (1975), Sub aripa vântului de noapte (1979), Întâmplări ciudate la miezul nopţii (1984), Aventurile unui soldat de plumb (1993), Endograme (1998), La roata norocului (2000), Ce mi-ai pus, fă, nebuno, în cafea? (1983), Haiducii (2003), La trântă cu Hercule (2006), Mănuşa de catifea (2006), Genoveva de Trabant (2009), Trandafirul galben (2009), Allegretto (2010). La 75 de ani, autorităţile caracalene l-au onorat cu titlul de cetăţean al urbei (ca şi oraşul Sinaia), a fost fondator şi preşedinte de onoare al Asociaţiei „Fiii şi prietenii Caracalului”. A trecut la cele veşnice la 19 martie 2013, fiind înmormântat cu onoruri militare în cimitirul din Sinaia.

Toate aceste date biografice (şi altele) le aflăm din vol. Constelaţia Nicomah (Fundaţia Scrisul Românesc, 2013), alcătuit de cunoscutul scriitor gălăţean Viorel Dinescu şi epigramistul buzoian M. Sălcuţan, volum lansat la Caracal, cu prilejul primei comemorări. Scriu în memoria celui dispărut scriitorii care l-au cunoscut: G. Corbu, D. Botar, Petre Gigea-Gorun, Fl. Petrescu, Victor Viorel Vatamanu, Elis Râpeanu, G. Zarafu, Gh. Bâlici, Dan Căpruciu, Marian Barbu etc.

„Punând u0ul lângă altul toate aceste gânduri – scrie Viorel Dinescu despre acest volum – toate amintirile şi întâmplările trăite împreună în atâtea decenii de prietenii literare şi parcurgându-le pagină cu pagină, am avut revelaţia [...] unei uriaşe personalităţi scriitoriceşti, care abia acum, după ce Maestrul nu mai e printre noi, îşi dezvăluie şi mai luminos caratele”.

Asociaţia „Fiii şi părietenii Caracalului” a reuşit să reunească, la simpozionul omagial, personalităţi din Bucureşti, Galaţi, Buzău, Craiova şi bineînţeles, din Caracal. L-au omagiat prin luări de cuvânt, decente şi pioase, în care au fost prezentate aspecte edite şi inedite din viaţa şi activitatea sa: George Corbu şi Petre Gigea-Gorun, preşedintele, respectiv vicepreşedintele Uniunii Epigramiştilor din România (din care Nicolae-Paul Mihail făcea parte), prof. dr. Marian Barbu, Tudor Nedelcea, prof. Fl. Petrescu, ing. Marian Buldorea, scriitorul D. Botar, dr. Dănuţ Ghiţă, prof. Puiu Stoiculescu, col. N. Popescu, fostul primar Gh. Anghel, prof. Ileana Grigore (care i-a dedicat o poezie), prof. Mişu Stătculescu, scriitorul Paul Aretzu (redactorul şef al revistei „Ramuri”). Din partea familiei a participat nepoata scriitorului, Mihaela Drăgoi. A fost auzită, graţie lui D. Botar, vocea scriitorului. Viorel Dinescu a lansat, cu acest prilej, trei propuneri: ca o stradă şi o şcoală să-i poarte numele, să i se ridice un bust în oraşul natal şi al copilăriei sale.

A fost – cum remarca preşedintele Asociaţiei, Viorel Victor Vatamanu – prima reuniune a Asociaţiei „Fiii şi prietenii Caracalului” fără fondatorul ei, de aceea, întreaga manifestare a avut un iz puios-sentimental. Prin această manifestare reuşită, concetăţenii săi, caracalenii, au făcut ca personalitatea lui Nicolae-Paul Mihail să nu intre în conul de umbră, ca în cazul marelui scriitor Ioan Alexandru (un con de umbră prelungit, din păcate).

P.S. Caracalul, capitalul de suflet a Romanaţului, a organizat ediţia 44 a Festivalului Internaţional de folclor „Căluşul românesc”(28-30 iunie 2013), de Rusalii, personaje feminine mitice şi malefice, al cărui remediu magic-ritual îl constituie tocmai jocul căluşarilor. Au participat căluşari din judeţele Alba, Argeş, Iaşi, Teleorman, Dolj şi bineînţeles, cele mai numeroase din judeţul Olt (Caracal, Oporelu, Brâncoveni, Cezieni, Coloneşti, Optaşi, Şopârliţa, Cârlogani, Morunglav), renumit pentru acest dans străvechi. Au fost invitate ansambluri folclorice similare din Serbia şi Bulgaria, putând, astfel afirma că, timp de trei zile, Caracalul a fost capitala căluşului românesc. În cadrul acestui festival, a avut loc şi un simpozion ştiinţific, în care specialiştii încearcă să descifreze tainele, vechimea şi semnificaţiile acestui dans frenetic, greu de interpretat, dar foarte apreciat de specialişti şi spectatori din întreaga lume. De aceea, considerăm îndreptăţită propunerea organizatorilor de includere a căluşului românesc pe lista UNESCO a capodoperelor imateriale ale omenirii.

Tudor Nedelcea

26 iulie - 1 august 2013