Mirajul Cernei

Aşa se intitulează cartea universitarului bănăţean Ilie Cristescu, care prezintă, de fapt, modelul turistic Herculane. Ilie Cristescu este cunoscut mai mult ca economist şi conducător de doctorate, dar el este autorul unor volume de poezii (Umbletul fântânarului, Doar o aripă albă), de teatru (Operaţie pentru uz interior, Numărătoarea inversă continuă, Scadenţa neliniştii, Cu patria-n inimi, Inimi înflăcărate, Moise Groza, Pasărea măiastră), a unor volume de informare turistică a zonei mirifice (Tezaurul Cernei, Miracolele Cernei, Herculane-model turistic, Tărâmul lui Hercules), a unor pertinente studii de marketing turistic. Ca director general al staţiunii Băile Herculane timp de trei decenii şi vicepreşedinte al Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, Ilie Cristescu a sprijinit organizarea, în bimilenara staţiune, a Congresului Spiritualităţii Româneşti, începând cu prima ediţie din 1993 şi până în 2003, când, în urma unei privatizări dubioase a staţiunii, Congresul a fost nevoit să-şi desfăşoare lucrările în oraşul marii uniri din 1918, la Alba Iulia. Hotelurile Roman (în special), Diana, Hercules, Afrodita, Cerna au fost gazde onorante pentru cei peste 1500 de reprezentanţi ai românilor din Ţară, din arealul românesc sau din diaspora.

Aici, la Herculane, în hotelul Diana au fost găzduiţi Grigore Vieru şi soţii Doina şi Ion Aldea Teodorovici în timpul puciului de la Moscova din 19-21 august 1991. A fost un moment istoric la care am participat şi pe care doresc să-l evoc. După o duminică frumoasă petrecută la Mănăstirea Vodiţa şi Orşova, împreună cu veşnicul de pomenire, mitropolitul Nestor Vornicescu, a doua zi aflu de la radio despre puciul sau circul de la Moscova. Am plecat imediat la Herculane să-i încurajez. Starea lor psihică era dezastruoasă. Credeau că se va întoarce bolşevismul şi imperiul roşu. Grigore şi Doina voiau să plece în Basarabia spre a mobiliza consângenii, Raisa Vieru şi Ion Aldea voiau să rămână aici şi, în situaţia în care bolşevismul se va reinstaura şi în România, vor pleca în străinătate spre a pleda cauza basarabeană. Am încercat să-i explic lui Grigore că dacă va ajunge la Chişinău în aceste condiţii, va fi primul arestat. Părea că a înţeles pericolul, dar a doua zi dimineaţă, la telefon, mi-a spus că, totuşi, pleacă la Chişinău spre a-şi îmbărbăta colegii unionişti. Noroc că a venit special Adrian Păunescu la Herculane, i-a luat pe marii patrioţi basarabeni (inclusiv pe ministrul Turismului) într-un microturneau al Cenaclului „Totuşi iubirea” până când puciul (sau ce-o fi fost el) s-a destrămat. De aici, Grigore Vieru a transmis, prin Radio Craiova (graţie Gabrielei Rusu-Păsărin), primul mesaj de încurajare a basarabenilor. A urmat o primire de vis la Craiova, la mitropolitul Nestor Vornicescu, când toate clopotele bisericilor craiovene au bătut în onoarea înalţilor oaspeţi, dar şi a eşecului puciului şi, implicit a bolşevismului. (N-ar fi rău ca d-nul Marian Băzăvan, proprietarul hotelului „Diana”, să aşeze o placă memorială care să amintească de aceste valori naţionale: Grigore Vieru, Adrian Păunescu, Doina şi Ion Aldea-Teodorovici ).

Băile Herculane exercită, într-adevăr, de peste două milenii un adevărat miraj, recunoscute ca atare de cele două imperii ale lumii: primul, Imperiul Roman care a fondat aici, în anul 102 d.H., sub împăratul Traian, staţiunea sub numele de Therme Herculi (Ad Aquas Herculi Sacras), în onoarea zeului Hercules, fiul zeiţei Elena şi al lui Zeus, conform mitologiei romane; al doilea, Imperiul Habsburgic, care l-a continuat şi dezvoltat. De altfel, celebrul împărat Franz Iosif declara, în urma vizitei sale din 1854, că „acum în această vale a Cernei există cea mai frumoasă staţiune de pe continent”, iar nu mai puţin celebra împărăteasă Elisabeta (Sissi) a revenit în mai multe rânduri aici, avea un apartament personal, a făcut dese excursii turistice în împrejurimi şi a scris poeme despre aceste meleaguri în timpul şederii sale în Insula Corfu.

De eficienţa terapeutică a apelor termominerale au beneficiat nu numai romanii sau austriecii, dar şi populaţiile migratoare în trecere prin aceste părţi (care au mai şi distrus), iar istoria acestor locuri pomeneşte de ducele Glad, Cavalerii Ioaniţi şi Teutoni, de domnitorii Nicolae Alexandru Basarab, Mircea cel Bătrân, Vlad Dracul, Mihai Viteazul, Matei Basarab, Tudor Vladimirescu, Carol I şi regina Elisabeta (Carmen Sylva) etc. Staţiunea a fost vizitată de mari personalităţi ale vieţii publice şi religioase din Imperiul Austro-Ungar. Dintre personalităţile româneşti care s-au bucurat de ionii negativi ai staţiunii, precum şi de tratamentul balnear renumit şi care au lăsat chiar pagini memorabile amintim doar pe Dinicu Golescu („Aici sunt şi toate cele trebuincioase, unii dohtori, spiţărie, garahi, birt [...] toate aduc cele trebuincioase spre hrană”), Vasile Alecsandri (care scrie aici o Romanţă pentru o bucureşteancă şi Pe un album, poezie inspirată de peisajul locului), N. Bălcescu (aici întâlnindu-se cu gen. Bem şi L. Kossuth), G. Coşbuc (scrie poezia Prin Mehadia), L. Blaga (scrie „Salcii plângătoare”), Liviu Rebreanu (împreună cu fiica sa, Puia Florica Rebreanu), Ion Minulescu (scrie Azi, Cerna mea), Ionel Teodoreanu (scrie romanul „Secretul Anei Florentin”), I. Al. Brătescu-Voineşti (căruia îi plăcea să pescuiască în apele Cernei), N. Iorga (care a lăsat o impresie deosebită locuitorilor staţiunii: „era foarte modest şi popular. În fiecare zi stătea de vorbă cu femeile de la băi, le întreba despre copii, cum învaţă la şcoală, le dădea sfaturi”), M. Sadoveanu („spre seară, maestrul se întorcea de pe Valea Cernei, unde-şi încercase undiţa la vreun păstrăv sau lipan”, îşi aminteşte bibliotecarul staţiunii), Adrian Păunescu (care a scris poemul Capodopera de pe Cerna, unele versuri fiind emblematice pentru starea de azi a staţiunii: „E-o capodoperă pe malul Cernei / E ambasada cerului pe un râu / Mai puneţi frână permanentei goane / Opriţi-vă din tot ce dărâmaţi / Şi mai veniţi aici la Herculane / Să fiţi o săptămână împăraţi”).

Şi într-adevăr regretatul poet naţional a pus degetul pe rană. Admirată secole de-a rândul, cântată de poeţi, binefăcătoare pentru sănătatea a sute de milioane de pacienţi, Băile Herculane au, azi, o imagine mai puţin atrăgătoare. Străzile şi drumul până la „7 Izvoare” arată groaznic, pomii uscaţi riscă să cadă pe maşini sau pe pietoni. Nu numai conducerea actuală a Primăriei, care are de unde colecta taxe şi impozite, este de vină; pare a deveni o „tradiţie” a nepăsării şi lipsei de minimă gospodărire. Eşecul privatizării şi-a spus cuvântul. Aflu de la mai mulţi patroni locali sau oameni ai locului că un evreu de 90 de ani a cumpărat pavilioanele termale vechi şi nu i s-a impus să le repare într-un anume termen, astfel că acestea arată jalnic. Cei care se încumetă să preia unele hoteluri sau pavilioane se izbesc de româneasca birocraţie, nu primesc aprobări sau răspunsuri la solicitările lor.

Starea staţiunii nu mai poate continua aşa. Băile Herculane merită să se bucure de un turism de ţinută europeană. Este necesară implicarea directă şi eficientă a Ministerului Turismului şi Mediului chiar a Corpului de Control al Guvernului, a autorităţilor locale şi judeţene, căci Băile Herculane au fost şi trebuie să redevină o bijuterie turistică internaţională. Unele hoteluri şi pavilioane refăcute arată arhitectural excelent, dovadă peremptorie că se poate.

Tudor Nedelcea

13 - 19 sept. 2013