Între marile instituţii de cultură din ţară, Muzeul Naţional al Literaturii Române îşi are locul său binemeritat, adăpostind şi valorificând deopotrivă un preţios tezaur literar (manuscrise, corespondenţă, cărţi – în majoritate cu autograf -, obiecte aparţinătoare scriitorilor, lucrări de artă, înregistrări audio-video etc.
Paradoxal, înfiinţarea acestei instituţii se datorează lui ...Mihai Eminescu. Din sumele alocate sărbătoririi centenarului naşterii sale, în 1950, şi rămase necheltuite s-a hotărât achiziţionarea unor documente literare (manuscrise, fotografii, cărţi etc.) aparţinând altor scriitori români, care au format fondul de bază, incipient, al unui muzeu naţional consacrat literaturii române. Un merit esenţial în creionarea acestei instituţii l-a avut preşedintele Uniunii Scriitorilor de atunci, Mihai Beniuc.
Data inaugurării acestui muzeu este iunie 1 iunie 1957, iar primul director a fost Dumitru Panaitescu Perpessicius (1879-1971), unul din marii exegeţi şi editori ai lui Eminescu, lucrare efectuată chiar sub egida Muzeului Literaturii Române şi a Academiei Române. În cadrul acestui colectiv, numit „Eminescu”, a lucrat şi Eugen Simion, transcriind manuscrisele eminesciene, pregătindu-le pentru tipar. Urmare acestei activităţi, Eugen Simion tipăreşte Proza lui Eminescu (1964). Perpessicius afirmase că noua instituţie „cată să fie altarul pe care flacăra verbului românesc, întrupat în cele mai frumoase opere ale scriitorilor, să continue să ardă, să lumineze şi să încălzească”. A fost ajutat, în această misiune literară naţională, de Tudor Vianu, Şerban Cioculescu, Jacques Byck, Vladimir Streinu, Al. Dima, Dan Simonescu.
Perpessicius a condus Muzeul Literaturii Române până la sfârşitul vieţii. Lui i se datorează îmbogăţirea patrimoniului literar, precum şi editarea revistei Manuscriptum (1970), publicaţie insolită în peisajul literar european. Îl urmează la conducerea Muzeului, adjunctul său, Al Oprea, continuatorul ediţiei academice Opere de Eminescu, apoi Pavel Pereş, Adriana Daia, N. Ciobanu, Dan Petrescu, Al. Condeescu, Lucian Chişu, Ioan Cristescu, cum ne încredinţează autoritar Dicţionarul General al Lieraturii Române.
Iniţial, Muzeul a fost găzduit chiar de Uniunea Scriitorilor, în sediul său din Şoseaua Kisellef, nr. 10 (Casa Toma Stelian), apoi şi-a desfăşurat rodnica activitate în Casa Scarlat Kretzulescu din Bd. Dacia, nr. 12, monument arhitectural de excepţie datorat marelui vornic Al. Villara, în 1839, oferit ca dar de nuntă fiicei sale. După consolidarea, renovarea şi restaurarea clădirii după planurile arhitecturale originale, după 1990, „fireşte” că au apărut „moştenitorii”, Muzeul fiind nevoit să fiinţeze impropriu la Casa Scânteii (Casa Presei libere) la etajul doi.
Nu s-a ţinut seama că Muzeul Naţional al Literaturii Române este posesorul unui bogat şi necesar fond de manuscrise (de la Vasile Alecsandri şi Titu Maiorescu până la M. Sadoveanu şi L. Blaga), de carte veche patrimonială (Dosoftei, Varlaam, Simion Ştefan, Şerban Cantacuzino, D. Cantemir) sau mai nouă, aparţinând clasicilor literaturii române, corespondenţă, colecţii de publicaţii periodice, tablouri, busturi etc., etc., sau că instituţia este un veritabil centru de cercetare şi informare, de conservare şi valorificare a literaturii naţionale, prin manifestări ştiinţifice de anvergură (cum a fost „Rotonda 13”, în care a excelat Şerban Cioculescu) care readuc în actualitate creaţia marilor scriitori.
Şi în aceste condiţii total improprii, Muzeul Naţional al Literaturii Române şi-a continuat activitatea prodigioasă.
Recent, pe 11 decembrie 2014, a organizat o festivitate de decernare a Premiilor Muzeului Naţional al Literaturii Române nu la sediul său, cum ar fi fost normal, ci la Institutul Cultural Român, altă instituţie remarcabilă, parteneră la acest eveniment. Reprezentantul Primăriei Generale a dat asigurări că însuşi primarul general, Sorin Oprescu, caută soluţii, adică găsirea unui spaţiu adecvat. Juriul alcătuit din acad. Eugen Simion (preşedinte), universitarii Silviu Angelescu, Lucian Chişu, Nicolae Mecu, Ioan Cristescu, a decis acordarea următoarelor premii:
Premiul Perpessicius pentru ediţii de carte lui Toma Velici şi Tudor Nedelcea, pentru îngrijirea ediţiei Ion D. Sîrbu, Opere. I. Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, II, Corespondenţă, lucrare editată de Academia Română, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, în 2013.
Premiul Şerban Cioculescu pentru memorialistică şi istorie literară Măriucă Vulcănescu, pentru îngrijirea ediţiei Mărgărita Ioana Vulcănescu. Memorii. Jurnal, vol. 1, Editura Vitruviu, 2013.
Premiul Petre Creţia pentru filologie clasică acordat ex-aequo Ioanei Costa pentru vol. Antichităţile noastre, editura Ratio et Revelatio din Oradea, 2013 şi lui Alexander Baumgarten pentru traducerea şi comentarii la volumul Aristotel. Opere. Despre suflet, ediţia a II-a, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2013.
Premiul Alexandru Piru pentru încurajarea tinerilor cercetători Biancăi Burta-Cernat.
Premiul pentru eseu critic profesorului univ. dr. Ion Vartic.
Premiul special lui Andrei Grigor pentru coordonarea volumelor I-X, Cronologia vieţii literare, Editura Muzeului Literaturii Române, 2010-2012.
Premiul pentru mecenat cultural: Marian Miluţ.
Trofeul acordat cu acest prilej a fost realizat de artistul plastic Silviu Spirescu. Parteneri media au fost: Radio România Cultural, Observator Cultural, Cultura şi AgenţiadeCarte. ro.
Au întreţinut o atmosferă plăcută, elitistă (în sensul bun al cuvântului) flautistul Ion Bogdan Ştefănescu şi pianistul Ştefan Doniga.
Iată că şi în vremuri de restrişte, instituţiile serioase ştiu să-şi aprecieze colaboratorii şi să acorde premii, în primul rând prin alcătuirea unui juriu competent şi obiectiv.
Tudor Nedelcea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu