O boieroaică pilduitoare - Simona M. Vrăbiescu Kleckner

Doamna Simona M. Vrăbiescu Kleckner este o autentică boieroaică în sensul deplin al cuvântului: prin origine și prin tot ce face. Mă încumet să-i prezint în câteva pagini viața și activitatea sa multilaterală, folosindu-mă și de interviul De la normator la ONU, luat de reputatul jurnalist, Ion Jianu (publiat în cotidianul craiovean „Gazeta de Sud” din 15 august 2015), specializat în astfel de interviuri cu mari personalități românești, politice, istorice, culturale sau sportive. Descendentă sau înrudită cu ilustre familii românești (Marincu, Vorvoreanu, Defleury, latinistul N.I. Herescu etc.), Simona M. Vrăbiescu s-a născut în 1927, ca fiică a jurnalistului George Vrăbiescu și nepoata a altui celebru jurist, Nicolae Vrăbiescu. De Craiova, unde-și are obârșia familia sa, se simte legată sufletește, „deoarece toate vacanțele tinereții mele le-am petrecut în acest oraș și pe moșiile înconjurătoare”, impresii cuprinse într-un volum de memorii.

La 85 de ani - Mircea Popa

Editorii și lucrarea lor, edițiile critice, academice devin, din păcate, tot mai rare. Un teoretician în speță, Demostene Russo, a constatat un mare adevăr: „Și e mică răsplata pentru editor convingerea că nopțile lui vegheate vor lumina zilele și vor călăuzi pașii altora, cari vor porni spre descoperirea adevărului, servându-se de opera lui”(D. Russo, Studii istorice greco-române, vol.II, București, Fundația Regală pentru Cultură și Artă, 1939, p. 637). România n-a dus lipsă de editori celebri: Paul Zarifopol și Șerban Cioculescu (pentru I.L. Caragiale), N. Cartojan (pentru Petre Ispirescu), Mircea Eliade (pentru B.P. Hasdeu), G. Pienescu (pentru Tudor Arghezi), Dan Simonescu și I.C. Chițimia (pentru Cărțile populare), Dan Zamfirescu (pentru Învățăturile lui Neagoe către fiul său, Teodosie), N. Gheran (pentru Liviu Rebreanu) etc. Remarc două momente esențiale în istoria culturii române: editarea integrală a Bibliei de la București din 1688, la care și-au adus contribuția „ai noștri oameni ai locului”: Radu și Șerban Greceanu, Spătaru Milescu, Teodosie Vestemeanul, Mitrofan, sub coordonarea științifică a Stolnicului Constantin Cantacuzino; al doilea moment îl constituie editarea operei eminesciene, prin Perpessicius (pentru poezie, proză) și Dimitrie Vatamaniuc (pentru publicistică, începând cu vol. IX, în 1980), continuată de Eugen Simion și Mihai Cimpoi.

GRAMATICĂ ȘI CINSTE sau împotriva presei care bolborosește

Gramatică și cinste este titlul, insolit la prima ochire, a recentei cărți a universitarului sibian Ion Dur, cusubtitlul: De la Eminescu la Sandu Tudor. Opt lecții de gazetărie, carte apărută la editura bucureșteană Pro Universitaria, în 2024 (400p., format 17x24). Criticul și istoricul literar, traducătorul și eseistul Ion Dur s-a născut în localitatea gorjeană Poiana, la 26 mai 1950. Începe studiile elementare în comuna natală, continuate la Liceul Real nr. 3 din Craiova (1968-1972), azi Colegiul Național „Elena Cuza”,studii finalizate la Facultatea de Filosofie a Universității din București (1974-1978), unde își va susține și doctoratul în filosofie, cu o teză despre publicistica lui C. Noica (în 1996). Va tipări de altfel prima carte despre acest filosof în perioada postdecembristă: Noica între dandysm și mitul școlii (1994) și va organiza, în decembrie 1990, la Păltiniș, primul simpozion Noica. După o activitate de profesorat liceal la Craiova (1978-1989), pleacă la Sibiu (de unde era soția, fiică de săsoaică), urmând toate treptele carierei universitare, de la lector (1992) până la profesor (1999) la Facultatea de Jurnalistică a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu (unde a fost și decan, 2005-2011), apoi, din 2007, conducător științific de doctorat la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Centrul universitar de Nord din Baia Mare, Facultatea de Litere, Școala doctorală de filosofie și comunicare.

Moartea zeiței

S-a stins din viață, la 26 septembrie 2024, Ileana Roman o reprezentantă a celebrei generații ʼ60, prin debutul editorial din 1968, cu volumul de poezii Nașterea zeiței. Poet, prozator, dramaturg, tra(ducător, publicist, editor, animator cultural, Ileana Roman s-a născut la 7 ianuarie 1940 în satul Roșia, comuna Căzănești, județul Mehedinți, fiica Eugeniei (n. Cazacu) şi a lui Istrate, funcţionari. A urmat clasele primare în satul natal (1947-1951), cele gimnaziale în satul Severineşti, j. Mehedinţi (1951-1954), Liceul de fete (1954-1959), din Turnu Severin, Şcoala postliceală de asistenţi medicali din Tr. Severin (1959-1963) şi Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, secţia biblioteconomie (1963-1966). A fost metodist la Biblioteca regională Oltenia (1967-1968), corector la ziarul „Viitorul” din Tr. Severin (1969), redactor şef la ziarul „Porţile de Fier” (1971-1972), inspector la Casa de Cultură Orşova (1973-1974), bibliograf (1974-1992) şi director (1993-1998) al Bibliotecii judeţene „I.G. Bibicescu” din Drobeta Tr. Severin, preşedinţe al Fundaţiei „Alice Voinescu” (din 1995), director al editurii Prier (din 1995), redactor şef al revistei „Amfitrion” (din 1995), organizatorul Festivalului de literatură „Sensul iubirii” (din 1995) din Drobeta Tr. Severin.

Niculae Gheran sau arta de a fi om

Cu plecarea lui Niculae Gheran, la 4 aprilie 2023, în lumea cealaltă și-n eternitate, a dispărut ultimul mare editor român în sensul real, clasic al cuvântului. Este legat de viața și opera lui Liviu Rebreanu, precum Perpessicius și D. Vatamaniuc de Eminescu. S-a născut la 14 octombrie 1929, în București, ca fiu al Profirei (n. Budișteanu) și al comerciantului Gheorghe Gheran. În Capitală își face toate studiile: elementare, liceale (la Cantemir-Vodă) și universitare (Facultatea de Limbă și Literatură Română a Universității, în 1959). Paralel, finalizează și cursurile Școlii tehnice de poligrafie și editură, care-i vor fi de folos în cariera editorială, începând cu 1960. Pragmatic și cu spirit organizatoric, i s-au încredințat și anumite funcții administrative: secretar al Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă (1964-1968, președinte: Constanța Crăciun), apoi consilier general al aceleeași instituții. Din 1970 este redactor și șef de secție la Editura Științifică și Enciclopedică, unde coordonează colectivul de literatură și artă și inițiază colecția „Bibliografie”, în care au apărut indicii bibliografice ai principalelor reviste din țară. În acest context am fost onorat să-l cunosc nu numai ca editor, ci, mai cu seamă, ca om.

Cu Victor Ravini - Din preistorie în viitor

Habet sua fata libelli (lat. „Cărțile își au destinul lor”). Celebrul vers din cartea lui Terentius Marius, trăitor în sec. al III-lea î. H., a făcut carieră prin adevărul atestat în timp; cartea, principalul vehicul al ideilor umanității, este dependentă de receptarea ei de către cititori. Prin desființarea angrosistului național de carte după 1990, circulația cărții este haotică, cititorul neputând fi la curent cu producția națională de carte. Din întâmplare, am ajuns în posesia unei cărți de excepție, Din preistorie în viitor, apărută la editura bucureșteană, „Ideea europeană”, în 2023. Autorul ei, Victor Ravini, este, pe nedrept, mai puțin cunoscut publicului, un eseist și un prozator remarcabil și cu o biografie cel puțin interesantă. Victor Ravini s-a născut la Caracal, la 10 octombrie 1943, unde-și absolvă școala primară și celebrul liceu „Ioniță Asan”, în 1961. Urmează Facultatea de Filologie (Secția română-germană) a Universității din Timișoara (1961-1966), iar în 1968 urmează și Școala de zbor fără motor „Mircea Zorileanu” din Ghimbav, obținând certificatul de pilot C. În anul 1977, studiază la Institutul de Fizică Atomică Măgurele, devenind operator cu radiații penetrante.

România dincolo de București - Gheorghe Glodeanu

Este un adevăr incontestabil: capitalele lumii adună majoritatea intelectualilor din propria țară sau din străinătate, aceștia fiind prezentate atenției publicului divers, pentru că tot în capitale funcționează principalele mijloace mass-media, ziare, reviste, edituri, rețele radiotv, cluburi, biblioteci naționale etc. Bucureștiul nu face excepție și acesta constituie o normalitate până la un anumit punct: neglijarea, voluntară sau nu, a potențialului intelectual din țară. Este motivul pentru care am încercat și vom continua acest demers de a promova, de a aduce în actualitate creatori din provincie, a căror personalitate depășește multele mediocrități din Capitală, remarcabile mai mult prin agresivitate. România dincolo de București reunește, așadar, valori incontestabile, dar puțin valorificate sau valorizate, de pildă, Mircea Popa, C. Cubleșan la Cluj, G. Vulturescu, Gh. Glodeanu la Satu Mare, Fl. Roatiș la Baia Mare, Adrian Dinu Rachieru, Pompiliu Crăciunescu la Timișoara, Zenovie Cârlugea la Tg. Jiu, Viorel Dinescu la Galați, Th. Codreanu la Huși, Ion Dur la Sibiu, Stan V. Cristea la Alexandria, I. Buzași la Blaj, I. Filipciuc la Câmpulung Moldovenesc, I. St. Lazăr la Rm. Vâlcea etc., etc. Eseistul de la Balș, Petre Pandrea, numea Bucureștiul „orașul-vampir al energiei intelectualității române”, în care creatorii provinciali transferați în „smârcurile mazuriene ale orașului-vampir, ajung stipendiații creație proprii de ieri, scriu fade articole laborioase de gazete, confecționează penibile discursuri electorale, ajung maiștri de intrigi ilfovene”.