România dincolo de București - Gheorghe Glodeanu

Este un adevăr incontestabil: capitalele lumii adună majoritatea intelectualilor din propria țară sau din străinătate, aceștia fiind prezentate atenției publicului divers, pentru că tot în capitale funcționează principalele mijloace mass-media, ziare, reviste, edituri, rețele radiotv, cluburi, biblioteci naționale etc. Bucureștiul nu face excepție și acesta constituie o normalitate până la un anumit punct: neglijarea, voluntară sau nu, a potențialului intelectual din țară. Este motivul pentru care am încercat și vom continua acest demers de a promova, de a aduce în actualitate creatori din provincie, a căror personalitate depășește multele mediocrități din Capitală, remarcabile mai mult prin agresivitate. România dincolo de București reunește, așadar, valori incontestabile, dar puțin valorificate sau valorizate, de pildă, Mircea Popa, C. Cubleșan la Cluj, G. Vulturescu, Gh. Glodeanu la Satu Mare, Fl. Roatiș la Baia Mare, Adrian Dinu Rachieru, Pompiliu Crăciunescu la Timișoara, Zenovie Cârlugea la Tg. Jiu, Viorel Dinescu la Galați, Th. Codreanu la Huși, Ion Dur la Sibiu, Stan V. Cristea la Alexandria, I. Buzași la Blaj, I. Filipciuc la Câmpulung Moldovenesc, I. St. Lazăr la Rm. Vâlcea etc., etc. Eseistul de la Balș, Petre Pandrea, numea Bucureștiul „orașul-vampir al energiei intelectualității române”, în care creatorii provinciali transferați în „smârcurile mazuriene ale orașului-vampir, ajung stipendiații creație proprii de ieri, scriu fade articole laborioase de gazete, confecționează penibile discursuri electorale, ajung maiștri de intrigi ilfovene”.

Pentru locuitorii Valahiei Mici, incitantul polemist consideră „cobilița oltenească [...]o virulentă armă de-a lungul istoriei politice a poporului român”, armă „răzbunătoare pentru neomeniile, obrăzniciile și prostiile grave” din „statul ilfovean” (Petre Pandrea, Eseuri, București, Editura Minerva, 1971, p. 401-402, cap. Pomul vieții). Am inițiat această prolegomenă spre a oferi un exemplu al unui autentic intelectual aflat în România dincolo de București. Criticul și istoricul literar Gheorghe Glodeanu s-a născut la 9 decembrie 1957, la Carei, unde-și începe studiile elementare și liceale, la Cluj-Napoca, urmând Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” (secția română-franceză), unde susține și doctoratul cu teza Poetica romanului românesc interbelic. A fost profesor de liceu la Satu Mare și inspector de specialitate, dar la Baia Mare a urcat toate treptele științifice universitare până la profesorat (în 2001). Revuistic, a debutat (în 1981) la „Tribuna” cu un eseu despre romanul lui Mircea Eliade, Noaptea de Sânziene, iar editorial (în 1993) cu studiul monografic Fantasticul în proza lui Mircea Eliade. A colaborat la „Steaua”, „Familia”, „Vatra”, „România literară”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Caiete critice”, „Poesis”, „Nord literar”, „Pleiade” etc. A fost distins cu premiul revistei „Tribuna” (1986), al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor (2002,2006, 2012, 2015, 2021), alte premii fiind obținute la diverse saloane de carte.

Este autorul unor substanțiale cărți: Eseuri (1996), Mircea Eliade. Poetica fantasticului și morfologia romanului existențial (1997), Dimensiuni ale romanului româneasc interbelic (1998), Incursiuni în literatura diasporei și a disidenței (1999), Avatariile prozei lui M. Eminescu (2000), Coordonate ale imaginarului în opera lui Mircea Eliade (2001), Liviu Rebreanu. Ipostaze ale discursului epic (2001), Poetica misterului în opera lui Mateiu I. Caragiale (2003), Poezie și poetică (2004), Măștile lui Proteu (2005), Max Blecher și noua estetică a romanului românesc interbelic (2005), Fascinația ficțiunii (2006), Anton Holban (2006), Romanul. Aventura spirituală a unei forme literare proteice (2007), Narcis și oglinda fermecată (2012), Orientări în proza fantastică românească (2014), Patru scriitori de avangardă (2016, 2017), Exerciții de supraviețuire. Jurnal de sanatoriu (2019), Între real și imaginar (2020), Rătăcind printre himere (2020), Mitografii. Incursiuni într-o bibliotecă mitologică (2021), Incursiuni în imaginarul ezoteric (2022), Istoria prozei fantastice românești (2023) etc. Voi poposi asupra unei cărți-dizertație a lui Gheorghe Glodeanu, incitantă prin problematică: Scriitori, cărți, muze. Ipostaze ale discursului amoros în literatura română, apărută în cunoscuta editură ieșeană TipoMoldova, în 2017, în colecția „Academica”.

Dintru început, Gh. Glodeanu precizează rolul muzelor în „procesul nevoios al creației” din toate domeniile umane, care „declanșau mecanismul complex și dificil al inspirației”, exemplificând cu muzele din literatura universală, din antichitate și până azi, cuplurile celebre de îndrăgostiți (Orfeu și Euridice, Paris și Elena din Troia, Antonio și Cleopatra, Tristan și Isolda, Romeo și Julieta, Hamlet și Ofelia, Othello și Desdemona, Dante și Beatrice, Napoleon și Josefine etc.).

Literatura română intră în rândul lumii nu numai cu creații deosebite, dar și prin marile povești de dragoste, pe care Gheorghe Glodeanu le analizează în profunzime, grupându-le tematic: Poetica discursului îndrăgostit (Eminescu-Veronica Micle), Un roman epistolar de dragoste (Gala Galaction-Zoe Dimitriu Marcoci), Un triunghi erotic tragic (Natalia Negru, Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel), Mausoleul iubirii (O. Goga-Venturia Goga), O poveste de dragoste (Nae Ionescu-Elena Margareta Fotino), Muzele lui Lucian Blaga (Cornelia Brediceanu, Domnița Gherghinescu-Vania, Coca Rădulescu, Eugenia Mureșanu, Elena Daniello), Trei romancieri o singură muză (Anton Holban, Octav Șuluțiu, Zaharia Stancu vs. Lydia Manolovici), Când dragostea nu moare (Mircea Eliade, Maitreyi Devi, misterioasa domnișoară R. din Strehaia), Efuziunile sentimentale ale unui spirit olimpian (G. Călinescu-Alice Trifu Călinescu), Romanul unei femei fatale (Elena Lupescu, personajul romanului Vulpea roșcată a lui Pamfil Șeicaru, grațiat în 1996), Memoria ca recuperare a iubirilor de odinioară (Cella Serghi), Biruința unei iubiri (Dinu și Nelli Pilat), Leonod Dimov. Scrisori către Lucia, Scrisori către Doti (Radu Stanca - Dorina Ghibu), Timpul inimii (Ingebord Bachmann-Paul Celan), Confesiunile unei seducătoare femei urâte (Nina Cassian), Cel mai iubit dintre pământeni (Marin Preda-Aurora Cornu), Corespondența intimă a două spirite alese (Ioana Em. Petrescu-Liviu Petrescu), Ultima iubire a unui pseudo-misogin (Emil Cioran-Fredgard Thoma).

Titlurile acestor capitole descriu aceste amoruri cu acuratețe și documentare, sugestiv, aproape exhaustivă, recenzând unele cărți în domeniu de autori recunoscuți pentru acribia lor științifică (de pildă, Zenovie Cârlugea sau Mircea Handoca); cele mai utilizate cărți sunt jurnalele și corespondența dintre protagoniști. Unele dintre aceste povești de dragoste sunt binecunoscute, altele sunt întregite cu alte muze mai puțin cunoscute, cum este cazul „misterioasei domnișoare R. din viața lui Mircea Eliade, adică a Ricăi Botez, profesoara de limba română de la Strehaia”. Nu toate muzele au generat opere, unii bărbați au împărtășit mai multe povești, unele cu final fericit, altele sfârșite tragic, cum e cazul lui Al. Odobescu, care se sinucide la 10 noiembrie 1895 pentru că profesoara Hortensia Racoviță nu-i împărtășea pasiunea mistuitoare; Sinuciderea a fost decizia luată și de alți îndrăgostiți: Veronica Micle la 52 de zile de la moartea lui Eminescu, Ilarie Voronca, Paul Celan, sau al triunghiului amoros Șt. O. Iosif, D. Anghel, Natalia Negru. La majoritatea creatorilor, dragostea este prezentă la vârsta potrivită, la alții, spre senectute, cum e cazul lui Emil Cioran.

Unele iubiri s-au consumat cu predilecție în plan spiritual, platonic, altele s-au finalizat teluric (majoritatea). Chiar dacă este mistuitoare și, uneori, dureroasă, dragostea este analizată psihanalitic, cum face Veronica Micle: „Ce abis este sufletul meu și în genere al orcărei femei! Noi punem sufletul pe hârtie. Ce puneți d-voastră bărbații, scumpul meu Eminescu?”. Când ambii protagoniști întru dragoste sunt creatori în aceleași domeniu, dragostea-i ajută și profesional, cum este cazul aceleeași frumoase și talentate Veronica Micle, rugată de iubitul ei să-i sugereze unele schimbări în poemul O, mamă, pentru a fi dat spre publicare în „Convorbiri literare” și iată schimbarea: „Salcâmi-și scutură floarea de toamnă și de vânt” în versul simplu/simplificat: „Se scutură salcâmii de toamnă și de vânt”.

Ca orice cercetător care se respectă și respectă lucrările predecesorilor săi, Gheorghe Glodeanu analizează succint cărțile utilizate: Dicționarele de mitologie greacă și romană (elaborate de Pierre Grimal, Guus Houtzager), Dicționarul de mitologie generală a lui Victor Kernbach), Antologiile alcătuite de Ion Acsan (Orfeu și Euridice în literatura universală), Dicționarul de termeni literari, coordonat de Al. Săndulescu, volumul colectiv Erotographos 50+1, Scrisoarea de iubire, dragoste, amor, inițiat și coordonat de Antoaneta Tănăsescu, exegeta care abordează cu spirit critic corespondența intimă, ceea ce va sintetiza magistral în 2018 la editura Tracus Arte, Eugen Simion în Genurile biografului, vol. 1-2, și în Ficțiunea jurnalului intim, vol. 1-3. Prin acest masiv și concludent volum, Scriitori, cărți, muze. Ipostaze ale discursului amoros în literatura română (Iași, TipoMoldova, 2017, 788 p., 17x24), Gheorghe Glodeanu demonstrează acribia științifică, vocația cercetării, întreaga sa personalitate profesional-științifică a universitarului din Baia Mare, departe de București, dar în România reală, profundă.

Tudor Nedelcea